Pază de doi lei

Cerşetorii români ne-au creeat un trist brand de ţară în Europa. Din păcate, am ajuns ca noi, românii oneşti să fim priviţi cu o oarecare suspiciune de către occidentali.

Nu mai vorbim de intersecţiile din marile oraşe sau gările în care suntem întâmpinaţi de cerşetori.

Din păcate, cerşetori apar tot mai des şi în parcările private. Când spun asta, ma gandesc în special la cerşetorii din parcările hypermarket-urilor.

În urmă cu câteva luni, în parcarea unuia din hypermarket-urile Kaufland din Timişoara, nici nu am apucat să mă dau jos din maşină şi un moş alcoolic era lângă uşa mea. L-am ignorat, am intrat în magazin şi m-am dus direct la Relaţii Clienţi pentru a-i întreba despre cum stă treaba cu paza parcării. Fata de acolo a chemat pe cineva de la pază. Deşi acel "paznic" era la mai puţin de 100 de metri, în dreptul caselor, i-a luat aproximativ 3-4 minute să ajungă la mine. I-am spus de acel cerşetor din parcare şi l-am rugat să îl gonească pentru a nu ne trezi cu maşiniile zgâriate dacă nu îi dăm bani. Mi-a răspuns: "Eu nu mă ocup de paza parcării". L-am întrebat cine se ocupă de pază şi  răspunsul său a fost departe de-a fi unul aştepta şi profesionist. Am dedus că parcarea era un no man's land.

M-am mişcat cu talent la cumpărături şi am răsuflat uşurat când, întors la maşină am constatat că aceasta mea nu a păţit nimic. Cu greu m-am abţinut atunci să nu excaladez problema spre conducerea magazinului şi cred că am greşit. Trebuia s-o fac.

Ieri, povestea s-a repetat. Ajung în parcarea unui hypermarket Real şi parchez pe un rând mai îndepărtat de intrarea în galeria comercială, tocmai pentru a evita dobitocii ce parchează anapoda. Nu apuc sa plec bine de la maşină şi constat prezenţa a doi "bronzaţi" cu un puradel în braţele ei. Fireşte, cerşeau şi luau coşurile pentru a extrage moneda.

Ajung la intrarea în galeria comercială şi acolo observ un om de la firma de pază. Îl întreb dacă se ocupă de paza parcării. Îmi răspunde afirmativ şi apoi îi spun de prezenţa acelor ţigani de pe rândurile 6-7. S-a tot învârtit el pe acolo, dar numai la ei cred că nu a fost. Când m-am întors la maşină, îl observ pe Gigi Bronzatu... prezent la datorie. Apoi şi pe Piranda cu puradelul său.

Fireşte, individul de la pază dormea în picioare, la datorie.

În România au înflorit firmele de securitate... Există unele mai serioase şi cunoscute, dar şi tot felul de firme obscure, cu oameni ce-i ia vântul, oameni ce as baga mâna în foc că sunt plătiţi cu salariul minim pe economie sau puţin peste. 

Important e că patronul firmei a obţinut contractul cu firma ce administreaza galeria comercială prin metode româneşti specifice şi îşi poate lua şi el un Q7 de la mama lui. Nu mai contează menirea şi rolul angajaţiilor săi.

Cred că şi în "profesionalismul" acestor aşa numiţi paznici se regăseşte atitudinea de "lasă bă că merge şi aşa" sau "noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc".
Chiar cred că e cazul să luăm atitudine, la fel cum au făcut de exemplu cei de la Fundaţia Bega cu plăcuţele de  pe stâlpii de semafor din intersecţii: Nu daţi bani cerşetorilor!