21 ian. 2010

Haiti şi statul român


Cu toţii am auzit de nenorocirea ce s-a abătut asupra statului Haiti. Poporul haitian trăieste o mare dramă.
Din păcate, replicile seismului din 12 ianuarie continuă să-şi facă simţită prezenţa. Ultima, a fost miercuri de "numai" 6,1 grade pe scara Mercalli.


Cum era firesc, întreaga comunitate internaţională în frunte cu Unicef şi statele bogate ale lumii nu au stat cu mâinile în sân şi pregătesc ajutoare umanitare. Astfel, UE pregăteste 30 de milioane de euro ca ajutor de urgenţă dar şi 300 de milioane pentru reconstrucţie. Numai, Franţa va trimite din fonduri proprii zece milioane sub formă de ajutor de urgenţă.

Ieri, a apărut si "replica" guvernului român: "Romania va acorda asistenţă umanitară pentru Republica Haiti, în valoare de 50.000 de euro...".
INCREDIBIL! Nu credeam că pot să aud aşa ceva de la conducătorii unei ţări membre UE, ţară de peste 20 de milioane de oameni.
Numai în anul ce s-a încheiat, exemplele de situaţii în care s-a aruncat cu bani pe tot felul de rahaturi sunt nenumărate. Este de notorietate modul în care a "zburat" miss Ridzi de la MTS pentru niste sume mult mai mari. De notorietate e şi campania Land of "Jokes" de la ministerul Turismului unde s-au păpat câteva milioane de euro.
Exemplele pot continua la infinit... Din păcate, efectele unora le simţim pe pielea noastră, când mergem pe drumurile patriei pline de cratere.

Stimaţi guvernanţi, dacă mai era nevoie să vă demonstrati mediocritatea, atunci credeţi-mă că aţi reuşit să o faceţi. QeD.
Nu era mai bine să tăceţi din gură şi să vă vedeţi de treaba d-voastră, decât să vă faceţi de râs?
Vestea "ajutorului" oferit de statul roman mi-a provocat doar greaţă. Bine că, cheltuim sume uriaşe pentru  războaie interminabile prin Afganistan, Irak şi alte zone fierbinţi.

Cum poate Sandra Bullock să doneze 1 milion de dolari, Madonna să doneze 250.000$, Tiger Woods să doneze 300.000$ şi Romania doar 50.000 euro? Până si modesta noastră soră, Moldova donează 100.000 $.

Statul român trece printr-o perioadă deloc roză. Dar să fim seriosi... o astfel de donaţie jigneşte întregul popor român. Ne face de râs în vizorul internaţional. Încă există destui români pentru care suma de 50.000 euro nu e deloc un efort.
Bag de seamă că pentru statul român mai mult de 50.000 euro ar fi un adevărat efort. Trebuie să cerem voie FMI-ului, poate chiar şi o mărire a creditului luat, astfel încât să suplimentăm suma.

Întrebare la Radio Erevan: "Este adevărat că Romania va acorda Republicii Haiti un ajutor umanitar de 50.000 euro?"
Răspuns: "Da, este. Însă, cu unele precizări. Nu va dona, ci va lua 50.000 euro de la Haiti... cu ÎMPRUMUT".


Haideţi să fim oameni şi să dăm un gram din veniturile noastre prin conturile speciale deschise la BRD, Sucursala Piaţa Romană:
LEI: RO02BRDE410SV61136934100
EURO: RO35BRDE410SV27880794100

20 ian. 2010

Un articol despre Ţara Haţegului

Astăzi, am găsit un articol interesant despre locul minunat în care mi-am petrecut copilăria.

Cunoscând această zonă, consider că o zi nu este suficientă pentru a vedea tot ce merită vizitat.

Zimbrul - Simbolul Ţării Haţegului


Biserica de la Densuş


Castelul Kendeffy - Sântămărie Orlea


Lista monumentelor e lungă...
Recomand, tuturor o vizită pe aceste pitoreşti meleaguri.

16 ian. 2010

Nothing Else Matters

Zilele acestea, pe net, a apărut un filmuleţ ce conţine o variantă autohtonă a celebrei piese Nothing Else Matters de la Metallica.



Acurateţea cu care acest om interpretează celebra piesă este incredibilă!

Jos pălăria, stimate domn!
Mi-ar face plăcere să-mi scot soţia la restaurantul unde cântaţi.

Mă bucur că mai există in România şi astfel de oameni care pot încânta urechea oricărui ascultător, din lumea civilizată.
Felicitari şi celui ce a avut inspiraţia de a filma şi urca pe net acest filmuleţ.

15 ian. 2010

Experienţe cu asiguratori auto


Zilele trecute, citisem două articole care mi-au reamintit de experienţele mele cu asiguratorii auto.

Primul articol lua partea clientilor, care, an de an plătesc taxe tot mai mari. Mi-a atras atenţia fraza "Preţurile pieselor auto s-au diminuat cu 30% începînd din 2007, cînd au fost eliminate taxele vamale ale UE.". Cred că, comentariile mele sunt de prisos. Tuturor ne este foarte clar şi logic că NU e vorba de vreo "burtologie" de ziarist.
Apoi, cum tehnica evoluează şi datorită faptului că suntem o ţară europeană, cred că nu ne miră faptul că "preţurile pentru manoperă în service-urile auto au crescut în ultimii ani, dar au scăzut timpii oficiali de manoperă". Manopera este  foarte scumpă. Faptul că revista Caţavencu este umoristică justifiă o scuză la explicaţie la fraza “parlamentul girează tarifele RCA". Din păcate sau din fericire (depinde cum privim lucrurile), parlamentul nu are treabă cu stabilirea tarifelor RCA. Au grijă s-o facă, asiguratorii.

La doar o zi după acest articol, apare altul cu multe date generice şi nimic concret. Articolul ia partea asiguratorilor şi parcă coincidenţa apariţiei sale e bătătoare la ochi. Nu mă miră. Poate, nici pe alţii.
Primul aspect care mi-a atras atenţia asupra acestui aticol a fost abordarea cu date generale despre "drumul crucii" parcurs de asiguratori şi nici o sursă de informare concretă ce poate fi verificată.
"Cifrele arata că, în Romania, preturile pieselor de schimb in service sunt mai mari decat cele din Germania."
Serios? Datorită cărui fapt? A, da... Dacă în România s-au vândut poliţiei Logan-uri de 70.000 euro, înseamnă că piesele unei Dacii sunt mai scumpe decât cele de Ford, Audi, BMW sau Mercedes. :D

La începutul lui decembrie 2008 am avut ghinionul să-mi lovească automobilul un vecin obosit, care tocmai şi-a pierdut tatăl. Săracul, după cel puţin trei nopţi nedormite, a condus maşina în marşalier şi mi-a tras una la spoilerul din faţă.





Formalităţile la poliţie au decurs normal. Omul mi-a dat copia după CI şi RCA-ul său şi am mers la asigurator. Mi s-a făcut constatarea daunei, poze şi am fost trimis la dealerul local al mărcii automobilului personal.
Era luni dimineaţa şi la dealer mi s-a făcut comanda pentru spoiler. În aceeaşi săptămână, joi seara am fost sunat de către reprezentantul dealerului pentru a fi programat la schimbarea piesei deteriorate. Ziua următoare,  am fost la dealer şi dupa 2 ore şi jumătate spoilerul a fost schimbat cu unul nou şi de aceeaşi culoare. Lucrurile au decurs cât se poate de normal şi civilizat. Jos pălăria!

Şocul a venit când am primit factura proformă şi am avut proasta inspiraţie să întreb cât a costat toată "afacerea". Aproape 800 de euro, pe RCA-ul omului. Cam cât a fost asigurarea mea CASCO pe anul precedent. M-am îngrozit! :|

Pe deviz apare doar sopiler faţă: vopsire, uscare şi manoperă montare.
Cum poate să coste un spoiler faţă, aproximativ 6% din preţul de catalog al unei maşini? Explicaţiile ce le-am gasit ar fi: ori asiguratorul a făcut propria listă de preţuri împreună cu dealerul, ori a existat o înţelegere între acesta şi dealerul auto.
Partea bună a fost faptul că pe mine nu m-a afecat direct acest aspect. Dar, poate că, azi plătim asigurări mai mari şi datorită acestor factori.

Doamne fereşte de daune mai serioase... Dacă ştii valoarea banului şi nu ai CASCO sau RCA-ul vinovatului, cred că tot ai nevoie de calmante când mergi să faci recepţia maşinii.

Tot legat de RCA, in vară a trebuit să-mi reînoiesc asigurările. Mergând la asiguratorul meu, am constat că neavând incidente poliţa CASCO a scăzut semnificativ. Fireşte. Totuşi RCA-ul a urcat de-a dreptul şocant pentru simplul fapt că mă încadrez în intervalul de vârstă sub 30 de ani.
Nu a contat că am permis de 11 ani şi că nu am avut incidente în ultimii ani. A contat vârsta mea. După ce am negociat la sânge am obţinut nişte reduceri modeste. Deşi erau oferte RCA mai bune, am ales să plătesc mai mult tot la asiguratorul meu, astfel încât să am extindere CASCO în Europa.

Avem nevoie de RCA si CASCO.
Prefer să le plătesc şi să nu le folosesc.
Numai că, domnilor asiguratori... NU ne luaţi PIELEA!

10 ian. 2010

Clasic românesc

Zilele acestea, pe ecranele televiziunilor româneşti se perindă destul de des o reclamă care exprimă, într-un pur umor negru, sistemul birocratic românesc.


Personal îmi aduce aminte de experientele trăite în august 2008 când mi-am achiziţionat automobilul personal: multă umblătură, întoarceri de la ghişeu din cauza informaţiilor incomplete de la fişier şi inevitabilii nervi.

Consolarea a venit azi de la un prieten, stabilit de câtiva ani la Paris. Se pare că, şi prin Franţa, există roboţei birocratici care au un dar nativ de-a face să îţi crească tensiunea.

7 ian. 2010

Vulpea care nu ajunge la struguri

Deseori, seara, înainte de culcare, televizorul meu este setat pe Antena 3. Obişnuiesc să-l mai aud pe Mircea Badea ce mai debitează... Mi s-a întâmplat ca emisiunea lui să-mi fie un bun somnifer.
În multe situaţii tind să-i dau dreptate, numai că uneori, din prea mult exces de zel şi de atotcunoscător, ce este, o mai ia pe arătură, rău de tot. De exemplu, se dă absolvent de liceu informatic şi laptopul îi pare foarte străin. Într-un fel, îl înţeleg, pentru că dacă ar fi avut vreo atracţie spre acest domeniu, poate, nu-l mai ştiam şi acest topic de blog nu ar fi existat. Ar fi fost, un om simplu, din aceeaşi breaslă cu mine. Poate că ar fi fost lângă colegii săi de la Microsoft,daca-l ducea mai mult "tărtăcuţa".

Ieri, Badea, pe blogul său citat prin mai toată media, şi-a dat din nou în stambă: "Andrei Gheorghe, acest 13-14, acest gaurila fm, acest prost fm, analistul, jurnalistul, cultincapul, nemaivazutul (pentru ca nimeni nu s-a uitat la emisunile lui), idolul adolescentilor ejaculanzi, al complexatilor suferinzi, al uratelor imbatraninde, are un nou job."
Am impresia că baiatul are nişte probleme de personalitate. El e super-înţeleptul, cel care are ceva de reproşat, oricui, care nu-i este foarte apropiat şi se bucură de o anumită notorietate publică.
Badea are unele complexe de inferioritate faţă de Andrei Gheorghe. Chiar dacă în celebra emisiune radiofonică “13-14”, Gheorghe era destul de sarcastic şi uneori chiar arogant, emisiunea lui a avut un real succes.
Acum, emisiunea lui Badea de la Radio ZU are un format aproape la indigo cu cel al „13-14”. Diferenţa e ca făcut-o de ceea ce discută şi pot să debiteze cei doi. Gheorghe, se întâmpla să închidă telefonul în faţă şi de multe ori te şoca cu o spontaneitate deosebită, cu citate filosofice şi nu numai. Badea, în comparaţie cu Gheorghe, e doar un “papagal miserupist”, care îşi exprimă public unele păreri.
Gheorghe nu e perfect, dar faptul că a trecut prin mai multe joburi destul de diferite la viaţa lui arată polivanţa sa. Iar Badea, la acest capitol îi este net inferior.
Legându-se de Gheorghe într-un mod atât de josnic, cred că şi-a dat singur cu firma-n cap. I-aş recomanda să-i citească cartea "Midnight Killer" şi apoi să meargă la emisiunea Ralucăi Moianu “Iartă-mă” şi să se spovedească.
A... Uitasem! Emisiunea nu mai există. Deci, a ratat o şansă să se cureţe.

Cititul prozei nu e marea pasiune a vieţii mele, ci mai degrabă citesc cărţi tehnice. Numai că, "Midnight Killer" m-a fermecat de când am văzut-o pe raft la Cărtureşti. Mi-am cumpărat-o degrabă şi am plecat spre casă cu tramvaiul. Îmi aduc aminte că era la sfârşitul lui 2006, afară era un frig pătrunzător şi lumina din tramvai era una destul de difuză. N-am rezistat tentaţiei, am deschis cartea şi am citit câteva pagini. Mă pufnea râsul în draci şi am fost cuprins, instant, de o stare de bună dispoziţie. Cu greu am reuşit să mă abţin astfel încât să nu râd în hohote, prin tramvai, ca un nebun.

Astăzi, l-am criticat pe Badea şi reacţia lui mă face să gandesc serios ce alternativă mai bună există în grila programelor TV, intre orele 23-00. Din păcate, găsesc puţine opţiuni.
Poate, din când în cand o să mai dau o geană pe Antena 3 la emisiunea lui Badiţa… şi poate, cândva, voi scrie despre el de bine.

Pănă atunci, Badea, joc de glezne!

5 ian. 2010

Compostoarea...

Gândindu-mă ca nu mai e coada specifică începutului de an, astăzi, am mers să-mi activez cardul abonamentului de transport la RATT
Se pare că m-am înşelat…  şi am stat la o coadă frumuşică. În faţa mea, erau două doamne pensionare, trecute bine de 65 de ani.
Fireşte, pentru ca dânsele să beneficieze de reducere a trebuit să prezinte cuponul de pensie. Numai că una dintre ele, care a fost şi ieri la coadă fără cupon, a avut proasta inspiratie să vină cu primul cupon găsit prin sertar, altul decât ultimul lasat la medic. Era unul din august.
Urgent, doamna casieriţă / compostoare a constatat că acel cupon era mai vechi şi a refuzat categoric să elibereze abonamentul subvenţionat.  A trimis-o pe doamna pensionară să citească regulamentul afişat pe o hârtie lipită în geam. Pe afiş, nici pomeneală că ar trebui chiar ultimul cupon. Dar, doamna cu un singur neuron a continuat să susţină că se subînţelege că ar trebuie să fie ultimul cupon. Interesant este că si prima doamnă pensionară avea tot un cupon mai vechi, de doua luni şi dânsei i-a dat abonament.

Q: Cum poate cineva ce a fost încadrat în categoria pensionarilor de ani buni, cineva care are cupon de pensie din august, să nu fie considerat ca fiind pensionar şi să beneficieze de o modică facilitate?
A: Simplu… Simplu, pentru nişte roboţei care ştiu doar să taie nişte bilete şi daca se poate să găsească motive puerile de-a mai fura niste bănuţi de la amărâţi. Greu de inţeles pentru restul cu mai mulţi neuroni.

I-am recomandat doamnei pensionare să ii pună această intrebare casieriţei, să ii facă reclamaţie compostoarei şi să contacteze, în ultimă intanţă, OPC-ul.

Mi-e milă şi ii compătimesc pe cei care ne pot fi bunici şi care au trăit tinereţea în vremurile de restrişte. Cred că ar merita o bătrâneţe mai liniştită şi plină de respect. Mă doare că ei răman, în continuare, bătaia de joc a societăţii.

Dacă mă gândesc mai bine, atitudinea casieriţei se regăseşte chiar în aceste zile şi în guvernul Boc. Am inteles că astuparea „găurilor” din buget va fi făcăt-o şi cu firmiturile de pensii.  Un banal foc de paie... Ca stat, vom continua să ne îndatoram la banci ca sa platim şi acele resturi de firmituri numite "pensii".

Dacă guvernul îi sfidează pe bătrâni, atunci, ce să ne mai mire ca tanti Compostoare o face?

Trist… Trăim în România, şi trebuie să-l citez pe Badea: ne ocupă tot timpul!

De ce?

Pentru că, m-am săturat să ţin unele idei şi trăiri doar pentru mine.
Multe au fost şi s-au dus... Le-aş fi exprimat demult, dacă aş fi fost suficient de determinat.

M-am săturat de tranziţie şi aştept o normalitate. Tizul meu, Brucan, a fost prea optimist. Normalitatea în România pare un fel de Fata Morgana.

Suntem la început de an şi sunt mai hotărat, ca niciodată, să iau atitudine. Fără o atitudine onestă, nu schimbăm nimic. Totul va rămane vechi şi "clasic românesc".

Voi scrie despre modul în care vad eu normalitatea şi întamplări din viata cotidiană. Voi scrie ce gândesc, ce mă revoltă, ce mă încântă sau ce mă dezgustă...

Poate, împreună vom reuşi să mai cizelăm o parte din conaţionali.