30 sept. 2013

Nu oricine ar trebui sa poata fi parinte

O vorba inteleapta spune ca parintii si locul unde te nasti nu tii poti alege. Mai trist e ca multi n-ar trebui sa fie parinti vreo data. Nu sunt detinatorul adevarului absolut dar lista cred ca ar trebui sa contina retardatii mintal, pedofilii, saracii cu duhul, dar si alte specimene. O specie mai speciala asupra caruia vreau sa ma opresc sunt imperecherile dintre aurolaci.
Da, ati citit bine… daca nu stiati, si “aurolaci” se inmultesc intre ei. Dupa ce ca majoritatea au avut o viata ce nu i-as dori-o nimanui, unii mai ajung sa se si imperecheze… Foarte probabil, accidental, dar totusi se intampla.

Un astfel de caz mi-a atras atentia l-am vazut in aceasta vara, in Timisoara, in perioada in care circulam cu tramvaiul: un “cuplu” de aurolaci asteptau un copil! Si asta, in vremuri atat de “fragile” in care fiecare cuplu se gandeste de mai multe ori daca isi permit sa creasca un copil. Multi sunt chiar nevoiti sa se limiteze la un singur copil din motive profesionale, financiare sau sociale. Ei bine, ai mei subiecti, probabil sunt intr-o “fericire” continua si n-au vreo grija.


Daca se naste viu, ce vina are acel copil ca s-a nascut din astfel de parinti? Ce viitor poate avea? Poate, in cel mai fericit caz la o casa de copii unde se stie ca nu-i cel mai bun loc sa cresti… Si asta daca daca macar ajunge sa fie nascut la spital si copilul se naste cat de cat sanatos.
Altfel, trist...

12 sept. 2013

Fa sport!


In aceasta dimineata am dat de un filmulet foarte pertinent si cred ca merita sa fie mai bine cunoscut. Iar daca te simti cu musca pe caciula, ar fi bine sa iei cat mai curand masuri! :-)


Din fericire, eu am scapat de astfel de scuze. Dar pe acest subiect voi dezbate in alta postare.

4 sept. 2013

Despre câini și civilizație

Alergand in aceasta seara si fiindu-mi proaspat in minte evenimentul nefericit cu maidanezii, mi-am amintit de o intamplare destul de recenta ce-am publicat-o doar pe Facebook la momentul respectiv. La inceputul acestui an am petrecut o perioada intr-un oras din Nordrhein Westfalen, Germania. Cum ar zice neamtul "der Nähe von Düsseldorf".

In aceea duminica scriam pe wall-ul meu:
Azi am alergat 4.5 km printr-un cartier de case. Din cand in cand mai trecea cate o masina. Si totusi, era atata liniste...
Am intalnit multi oameni aflati la vastra a treia. Unii cu consoarta la brat, altii cu un carucior de care se sprijineau sau in care se deplasau.

Am intalnit si sase caini mari, dar n-am avut vreo emotie.
Acesti caini aveau 5 stapani. Stapanul cu doi caini mi s-a parut cel mai grijuliu. Intrase pe-o alee mai ingusta si vanzandu-ma venind din fata s-a dat inapoi si a ferit cainii de mine.
Grija respectiva n-a fost o intamplare. Si ceilalti au fost cat se poate de atenti cand am trecut pe langa ei.

Frumos cartier, linistita atmosfera... civilizatie! Nici urma de maidanezi!



Revenind pe meleaguri mioritice, desi in seara asta am mai intalnit concetateni cu patrupedele la plimbare, nu pot sa spun c-am vazut aceeasi grija pentru semeni.

3 sept. 2013

Fară maidanezi!

Nefericitul eveniment produs ieri cand viata lui Ionut, un copil de 4 ani, a fost curmata de-o haita de javre mi-a starnit un intens sentiment de revolta. Putea fi copilul oricaruia din noi sau chiar noi insine. 
De altfel, in mediile sociale online si nu numai au loc discutii aprinse intre tabara ce sustine protectia animalelor cu orice pret si cei care nu pot sa tolereze astfel de atrocitati. 
Vorba unui bun prieten ce-a muncit o vreme in Bucuresti: “in drumul meu spre munca, pe jos, intalneam mai multi caini decat oameni”. Nu ca in alte orase lucrurile ar sta cu mult mai bine. Intr-un articol de la money.ro postat in aceasta sera nu pot sa nu remarc o scena ce pare a fi din Timisoara, pe bulevardul Take Ionescu, o haita de maidanezi in fata Inspectoratului de Politie Timis.

Ascultasem azi online la o televiziune de stiri o interventie telefonica a unei botaniste de la Federatia Nationala pentru Protectia Animalelor da vina pe bunica si gata: s-a spalat pe maini. Sa lasam maidanezii sa se inmulteasca?! De reactia primariilor, ce sa mai zic? Oprescu, dupa o nenorocire din 2010 cand o femeie a fost sfasiata de-o alta haita, a promis multe si se pare c-a facut NIMIC!

Tot zilele astea am aflat mai multe despre anumite ONG-uri mari „iubitoare de animale“ care papa bani frumosi in ideea de-a proteja animalele fara adapost, dar de fapt isi incarca lista de cheltuieli cu carburanti, detergent si alte nimicuri. Numai grijia patrupedelor nu o au. Le scapa de eutanasiere iar mai apoi le dau drumul. E si cazul fundatiei Caleidoscop din Bucuresti, fundatie care a salvat cainele suspect care l-a ucis pe Ionut, copilul de 4 ani. 
Cei de la ProTV au luat azi legatura cu individa care a salvat aceea javra de la moarte. Pe la minutul 2:25 putem s-o vedem.
"Teoretic trebuia sa am grija de el, practic nu. Pentru ca nu erau scosi pe nume propriu ci pe numele asociatiei. [...] Era o situatie de compromis, primaria stia, dar trebuia sa eliberam locurile. Am inteles ca s-a ajuns la moartea unui copil, dar asta a fost. A fost un accident. Eu am constiinta curata si ma ocup in continuare sa salvez animale".
Nu-mi pare ca aceasta individa ar avea ceva in comun cu notiunea de familie intemeiata si copii. 
Cat de cretina trebuie sa fi sa debitezi asa ceva?! Imi da impresia ca aceasta nefericita se mapeaza perfect pe ideea enuntata de Radu de la piticigratis.com: “E vina muierilor proaste care protestează împotriva eutanasierii. Pentru că ele iubesc câinii. Pentru că sunt ultimele scursuri umane care nu pot primi afecţiune de la un seamăn şi o primesc de la câini. Că animalele simple îţi dau afecţiune contra hrană şi protecţie. Nu au nevoie de mai mult. Nu îşi dau seama că eşti un om prost şi de căcat. Nu le pasă.
Ştiu că în lumea imaginară în care trăiesc toate femeile proaste există o soluţie fericită în orice problemă. Dar aici nu e. Sunt două nasoale. Ori omorâm 100 000 de câini, ori mai omoară ei din când în când câte un copil. 
Alegeţi o opţiune dar fiţi conştienţi de responsabilitate. Pentru că moartea acelui copil e cauzată de muierile sensibile care s-au opus omorâtului de câini vagabonzi. Sigur. Împart vina cu conducerea incompetentă, bunica inconştientă şi soarta. Dar e şi vina lor că a murit un copil.”

Daca am fi o tara bogata ne-am permite o campanie de sterilizare in masa si tinerea cainilor in adaposturi. Cum cainii nu au o viata foarte lunga, incet, incet numarul maidanezilor s-ar decima. Dar cum nu suntem, nu avem de ales decat solutii mai radicale.
Si chiar daca am mai auzit discursuri pro-eutanasiere de genul la Basescu inca nematerializate, sustin intru totul ideea. Daca intr-un interval de timp 2-4 saptamani nu sunt revendicate de cineva atunci: pa pa!

Numai in pielea parintiilor lui Ionut sa nu fi!
Iubesc cainii si am crescut cu cel putin un caine pe langa casa parintilor. Dar asta, nu ma face sa iubesc maidanezii ce uneori cand fac jogging ma fac sa ma opresc sau cand sunt cu copilul sa caut a-i ocoli.

Update: Pe "marii iubitori" de patrupede maidaneze ce-s foarte vocali in aceste zile ii invit sa vada cum trateaza occidentalii problemele. Cine-i iubeste atat de mult, nu-i opreste nimeni sa-si umple casa cu maidanezi. Dar sa nu-i mai vedem pe drumuri. Si pentru ca, poate, pe multi nu-i vor convinge aceste informatii, ii invit sa priveasca aceste scene:
Nu-i doresc nimanui sa fie in pielea parintilor lui Ionut!