3 sept. 2013

Fară maidanezi!

Nefericitul eveniment produs ieri cand viata lui Ionut, un copil de 4 ani, a fost curmata de-o haita de javre mi-a starnit un intens sentiment de revolta. Putea fi copilul oricaruia din noi sau chiar noi insine. 
De altfel, in mediile sociale online si nu numai au loc discutii aprinse intre tabara ce sustine protectia animalelor cu orice pret si cei care nu pot sa tolereze astfel de atrocitati. 
Vorba unui bun prieten ce-a muncit o vreme in Bucuresti: “in drumul meu spre munca, pe jos, intalneam mai multi caini decat oameni”. Nu ca in alte orase lucrurile ar sta cu mult mai bine. Intr-un articol de la money.ro postat in aceasta sera nu pot sa nu remarc o scena ce pare a fi din Timisoara, pe bulevardul Take Ionescu, o haita de maidanezi in fata Inspectoratului de Politie Timis.

Ascultasem azi online la o televiziune de stiri o interventie telefonica a unei botaniste de la Federatia Nationala pentru Protectia Animalelor da vina pe bunica si gata: s-a spalat pe maini. Sa lasam maidanezii sa se inmulteasca?! De reactia primariilor, ce sa mai zic? Oprescu, dupa o nenorocire din 2010 cand o femeie a fost sfasiata de-o alta haita, a promis multe si se pare c-a facut NIMIC!

Tot zilele astea am aflat mai multe despre anumite ONG-uri mari „iubitoare de animale“ care papa bani frumosi in ideea de-a proteja animalele fara adapost, dar de fapt isi incarca lista de cheltuieli cu carburanti, detergent si alte nimicuri. Numai grijia patrupedelor nu o au. Le scapa de eutanasiere iar mai apoi le dau drumul. E si cazul fundatiei Caleidoscop din Bucuresti, fundatie care a salvat cainele suspect care l-a ucis pe Ionut, copilul de 4 ani. 
Cei de la ProTV au luat azi legatura cu individa care a salvat aceea javra de la moarte. Pe la minutul 2:25 putem s-o vedem.
"Teoretic trebuia sa am grija de el, practic nu. Pentru ca nu erau scosi pe nume propriu ci pe numele asociatiei. [...] Era o situatie de compromis, primaria stia, dar trebuia sa eliberam locurile. Am inteles ca s-a ajuns la moartea unui copil, dar asta a fost. A fost un accident. Eu am constiinta curata si ma ocup in continuare sa salvez animale".
Nu-mi pare ca aceasta individa ar avea ceva in comun cu notiunea de familie intemeiata si copii. 
Cat de cretina trebuie sa fi sa debitezi asa ceva?! Imi da impresia ca aceasta nefericita se mapeaza perfect pe ideea enuntata de Radu de la piticigratis.com: “E vina muierilor proaste care protestează împotriva eutanasierii. Pentru că ele iubesc câinii. Pentru că sunt ultimele scursuri umane care nu pot primi afecţiune de la un seamăn şi o primesc de la câini. Că animalele simple îţi dau afecţiune contra hrană şi protecţie. Nu au nevoie de mai mult. Nu îşi dau seama că eşti un om prost şi de căcat. Nu le pasă.
Ştiu că în lumea imaginară în care trăiesc toate femeile proaste există o soluţie fericită în orice problemă. Dar aici nu e. Sunt două nasoale. Ori omorâm 100 000 de câini, ori mai omoară ei din când în când câte un copil. 
Alegeţi o opţiune dar fiţi conştienţi de responsabilitate. Pentru că moartea acelui copil e cauzată de muierile sensibile care s-au opus omorâtului de câini vagabonzi. Sigur. Împart vina cu conducerea incompetentă, bunica inconştientă şi soarta. Dar e şi vina lor că a murit un copil.”

Daca am fi o tara bogata ne-am permite o campanie de sterilizare in masa si tinerea cainilor in adaposturi. Cum cainii nu au o viata foarte lunga, incet, incet numarul maidanezilor s-ar decima. Dar cum nu suntem, nu avem de ales decat solutii mai radicale.
Si chiar daca am mai auzit discursuri pro-eutanasiere de genul la Basescu inca nematerializate, sustin intru totul ideea. Daca intr-un interval de timp 2-4 saptamani nu sunt revendicate de cineva atunci: pa pa!

Numai in pielea parintiilor lui Ionut sa nu fi!
Iubesc cainii si am crescut cu cel putin un caine pe langa casa parintilor. Dar asta, nu ma face sa iubesc maidanezii ce uneori cand fac jogging ma fac sa ma opresc sau cand sunt cu copilul sa caut a-i ocoli.

Update: Pe "marii iubitori" de patrupede maidaneze ce-s foarte vocali in aceste zile ii invit sa vada cum trateaza occidentalii problemele. Cine-i iubeste atat de mult, nu-i opreste nimeni sa-si umple casa cu maidanezi. Dar sa nu-i mai vedem pe drumuri. Si pentru ca, poate, pe multi nu-i vor convinge aceste informatii, ii invit sa priveasca aceste scene:
Nu-i doresc nimanui sa fie in pielea parintilor lui Ionut!

30 aug. 2013

Viață mai bună

Pentru o viața mai bună recomand vizionarea și aplicarea intensă a ideii din următorul filmuleț.



Succes! :)

15 aug. 2013

Oamenii de langa noi

Azi am profitat de vremea excelenta pentru jogging si am admirat strazile destul de pustii din cateva cartiere timisorene. In mod normal, intr-o astfel de zi singurul lucru inedit ar fi peisajul rarefiat de pietoni si masini. Asa a fost si pentru mine o buna parte din distanta parcursa.

Ajuns in zona Complexului am avut parte de-o scena care mi-a cam stricat buna dispozitie.
Imagineza-ti o femeie cu parul carunt, trecuta de ani buni la pensie, intr-un halat simplu, cu o bata si o plasa de plastic alaturi. Poate fi chiar mama sau bunica oricaruia din noi. Doamna respectiva era langa un tomberon deschis si savura de zori o felie de pepene rosu (lubenita) deasupra acestuia. Desi foarte probabil felia respectiva era alterata, doamna respectiva o savura cu atat de multa pofta incat m-a facut sa ma intreb: oare cand am mancat ultima data ceva cu atata pofta?
Apoi, trecand pe langa dansa cu capul in pamant ma gandeam: In ce lume/tara traim?! 
Pentru ca nu aveam nimic cu mine, nici macar un leu, mi-a fost rusine c-am putut face doar atat…


24 iul. 2013

Bucharest is not Budapest

In case you want to visit Romanian's capital and you're still confusing if that's Bucharest or Budapest, next video might  help you.


Enjoy Bucharest - Romania! :)

21 iul. 2013

Lectie de bunic


Ieri am fost de "gardă" și mersesem în același parc atât dimineata cât și seara.
De dimineață văzusem un bunic mai aparte cu o mogâldeața de 11 luni dar, desi l-am ajutat la adunarea jucăriilor, n-am apucat să-i aflu povestea căci eram prea ocupat cu odrazla mea și aceștia plecaseră mai repede.
În sesiunea de seară, bunicul respectiv a revenit cu juniorul și am aflat câte ceva despre povestea sa.

Deși are amputate ambele picioare din cauza unei boli grave la o vârstră destul de fragedă, acest bunic iese zilnic cu nepoțelul în parc. În timp ce unii părinti sau bunici fug de responsabilitatea îngrijirii odrazlelor, acest domn merită tot respectul pentru tăria de caracter și modul în care are grija de al său urmas. 

Mă înclin!