30 mar. 2010

Până unde ne îndatorăm?

Timp de trei luni de zile după ultimele alegeri, preşedintele a avut o apariţie publica foarte discretă. Încet, încet, a iesit din nou la rampă. Prima dată, după un control medical când s-a dat în stambă în faţa ziariştilor într-un mod copilăresc. Îmi aduce aminte de copilărie când obişnuiam împreună cu ceilalţi copii să ne lăudăm cu achiziţiile părinţilor, joburile lor şi multe alte aspecte... într-un cuvânt: pueril.

Ieri, preşedintele încercând să facă lobby pentru reforma educaţiei în viziunea sa, a reuşit să dea, pentru a nu ştiu câta oară, cu bâta în baltă. A reuşit să jignească o breaslă care ne face cinste, oriunde în lume: medici.
Avand "rezultate notabile" in familia sa, preşedintele a încercat să submineze calitatea şcoli româneşti în scopul aplicării măreţei reforme. Mr. president nu a mai ţinut cont de faptul că foarte mulţi medici sunt foarte apreciaţi în occident şi procesul de recturare a acestora e în derulare... E de actualitate lipsa tot mai acută de personal medical.
Băsescu nu precizează nimic despre salariile mizerie ale medicilor români şi condiţiile de lucru. Nu spune nimic despre lipsa de aparatură performantă care să ajute la o diagnosticare corectă. 
Nu spune nimic despre datoriile acumulate de spitalele româneşti la firmele private din domeniu. Numai la job (firmă de software), de mai multe ori am fost nevoit să contactez mai multe astfel de firme medicale în ideea de-a nu ne mai trimite faxuri cu ultimatumuri de plată. Datorită unui număr de fax greşit primeam faxuri destinate unui foarte important spital universitar din Timişoara. 

Preşedintele nu vorbeşte despre astfel de aspecte, ci dimpotrivă... azi aberează din nou. Vorbeşte despre un foarte posibil nou acord cu FMI. Nici nu l-am terminat pe actualul acord stand-by, căci deja se şi pune problema următorului.

Încet, încet, ne afundăm în datorii, iar drumul este cu unic sens. Nu se vede nimic nou în economie cu aceşti bani. Toţi se duc pe parte socială, clientelă politică şi nu numai. Nici o investiţie adevărată, aducătoare de valori.
La 20 de ani de la revoluţie, nu avem vreo strategie coerentă spre un trai mai bun. Supravieţuirea e cuvântul de ordine. Economia se bazează doar pe consum şi speculă. Nu şi pe producţie.
Domnul preşedinte a patentat o idee infailibilă pentru a motiva "insuccesuri"-le sale: "Noi, PDL, vrem să facem, dar FMI ne pune condiţii şi nu ne lasă". Din păcate, mulţi au pus botul la ele. Recunosc, şi eu în 2004. Nu şi a doua oară.
În stilu-i clasic, parcă-l văd pe Boc cum aberează despre viitor: vom face, se va face, trebuie să se faca etc. Important e ca la alegerile următoare, când lumea îl va întreba ce a facut cu adevarat, el să se scoată spunând: "Noi am vrut să facem bine, dar FMI a pus condiţii şi nu ne-a lasat să facem ce doream noi. Dar dacă ne realegeţi, vom face, drege etc". 

Până unde continuăm să ne îndatorăm fără a se vedea ceva concret în economie? 
Chiar trebuie ca toţi cei ce mai speră la o şansă mai bună să fugă cât mai curând înspre tărâmuri mai însorite? 
Cine va plăti aceste datori necugetate? Copii, copiilor noştri?! Doamne fereşte!

22 mar. 2010

Multumesc, Mile!

Cazul lui Daniel a unit foarte multe persoane din diferite medii sociale, de la colegi de breaslă, la ziarişti şi până oameni simpli. Cu toţi ne-am implicat, mai mult sau mai puţin, fiecare în modul său. Am fost plăcut surprins şi m-am alăturat iniţiativei lui Mile, privind evenimentul dedicat strângeri de fonduri pentru transplantul lui Daniel.

Sătămâna trecută când tocmai s-a realizat transplantul lui Daniel, tot prin intermediul blog-ului său am aflat despre nenorocirea ce s-a abătut asupra lui Mile. Era internat la Spitalul Judeţean din Timişoara, în comă indusă, cu insuficienţă renală şi septicemie. :(
Din păcate, complicaţiile diabetului său i-au fost fatale...


Dumnezeu să-l odihnească!

20 mar. 2010

Oraşul meu, tarlaua mea

De obicei, când îmi vizitez părinţi aleg ruta Timişoara - Caransebeş - Haţeg. La fel am facut şi weekend-ul trecut, atât la dus cât şi mai ales la întoarcere. 
Cei care au făcut această rută  în ultimi ani au remarcat lucrările de canalizare ce s-au realizat dar care nu s-au terminat (nu s-a turnat covorul asfaltic şi gropile persistă). Astfel, strada Ardealului s-a îngustat semnificativ în sensul de mers spre Haţeg.

Duminică, la întoarcere, am fost nevoit să remarc un cocalar, ţăran sau oricum vreţi să-l numim. Era parcat la 2 metri de semafor, iar jumătate din maşină era pe carosabil.


Degeaba era semaforul verde pentru cei ce virează la dreapta, căci cel din faţa mea, implicit şi eu, nu puteam să virăm la dreapta. Nu era loc între matizul taxi si Mercedesul individului.


A trebuit să aşteptam la semafor ca şi cum a mers în faţă sau la stânga, doar pentru că unul se simţea în centrul Caransebeşului ca la el pe tarla. Fie vorba intre noi... din punctul meu de vedere, cu riscul de-ai supăra pe uni, e unul dintre cele mai urâte oraşe pe are le ştiu.


La 300-400 de metri distanţă de această intersecţie se află sediul Poliţiei Comunitare. Mă îndoiesc ca au remarcat această situaţie şi că au luat vreo atitudine. Din cunoştinţele mele de circulaţie, nu ai voie să staţionezi la 2 metri de o intersecţie, semaforizată. Eşti pasibil de amendă.

Cu siguranţă, astfel de situaţi sunt la ordinea zilei în orice parte a ţări, de la capitală până la cel mai mic oraşel. Numai că daca nu luam atitudine, chiar şi facându-i publici, astfel de persoane vor considera că e ceva normal şi firesc să parcheze după cum îi taie capul.

16 mar. 2010

Realizări din epoca basesciană

Astăzi citisem un articol ce m-a scos din sărite. Tupeul singurului prim-ministru român ce a căzut o moţiune de cenzură e fara margini.

Enumăr câteva idei triste care circula deja pe net.

La noi, în România:
- Salariile cresc, scăzând
- Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse
- Medicamentele gratuite trebuie cumpărate
- La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut
- Trăim în frig plătind tot mai multă căldură
- Plătim asistenţa medicală gratuită
- Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!
- Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul” fără să-l întrebe niciodată
- Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari
- Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi
- Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă
- Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă
- Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15%
- Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300.000
- Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul
- Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare anti-guvernamentale
- S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite
- S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%
- Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru
- Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional.
- Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea
- Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt. Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa
- Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost desemnat de “flacăra violet”
- O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane
- Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în funcţie trei prim-miniştri unul demis, unul interimar şi unul desemnat
- Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară
- Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost
- Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii
- Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe scolare tot mai mari
- Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente
- Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere
- Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul precedent
- S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20 000 de intreprinderi lunar
- Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o pâine în fiecare zi
- Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este adusă din alte ţări
- Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa.
Cu gazele se întâmplă la fel.

- Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine
- Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt
- Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm!

În România, rahatul nu se sfârşesc niciodată! Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste.
Alegem mereu şi mereu conducătorii cei mai "capabili"!

Mulţumesc diasporei pentru ca a facut diferenţa. Îi astept în ţară, să traiască bine.

Râs sau plâns la hypermarket

Week-endul trecut am asistat la o scena tragi-comică, într-un hypermarket.


Era vorba de o doamnă trecută de 50 de ani care se străduia de zori să gasească un produs alimentar pe cel mai de jos raft. După aproximativ două minute s-a ridicat şi ş-a continuat liniştită cumpărăturile.
Pe moment m-am amuzat şi am zis că merită să imortalizez momentul. Mai apoi, m-am gândit că în spatele acestei scene se pot ascunde aspecte mai puţin amuzante, chiar triste. 
Doamne respectivă poate are probleme medicale şi cei din hypermarket nu am aranjat marfa pe rafturi în cel mai normal şi inspirat mod.

O altă explicaţie mai "conspiratistă" ar fi o teorie de marketing. Poate aţi remarcat că la hypermarket-uri produsele din aceeaşi familie (ex. pastele făinoase) sunt aranjate pe rafturi în funcţie de preţ şi brand; cele mai scumpe pe rafturile superioare, iar cele mai ieftine pe rafturile inferioare. Astfel, de multe ori dacă suntem grabiţi si neatenţi avem mari şanse să scoatem mai mulţi bani din pormoneu.

Mai trist e faptul că există destui oameni pentru care contează şi o diferenţa de 50 de bani.

4 mar. 2010

Deadlock rutier

Tuturor ne e cunoscut modul în care se circulă pe străzile patriei. Numai că uneori avem de-a face cu nişte specimene din categoria patrupedelor scăpate de la Zoo. Astăzi, mi-a fost dat să văd cum o duduie reuşise să blocheze doua sensuri de circulaţie de pe un foarte important bulevard al Timişoarei, Take Ionescu.

Marea şoferiţă, conduce ca acasa la ea, pe tarla. Nu a observat sau nu a respectat indicatorul de obligatoriu la dreapta. Indicatorul e prezent la intersecţia dintre strada Aurel Popovici şi Bulevardul Take Ionescu. 
Rezultatul a fost ce, softişti, numesc "deadlock".



Poate că o astfel de situaţie e una des întâlnită în anumite oraşe ale ţării, dar pentru Timişoara e o situatie foarte rară. Nu am mai văzut până azi aşa ceva. La doar 300 de metru se afla cel mai mare sens giratoriu din Timişoara, Punctele Cardinale. Doar cei ce vin dinspre Punctele Cardinale pot vira la stânga pentru a intra pe strada A. Popovici. Cei ce ies, sunt obligaţi să vireze la dreapta spre Centru.

Cu riscul de-a fi puţin misogin, la volanul celor trei maşini erau 3 şoferiţe. Cunosc şi femei care sunt excelente şoferiţe. Deci, aceast gest misogin sper să-mi fie pe jumatate iertat.

Într-un final, după un concert de claxoane, duduia a dat înapoi şi a mers pe la Punctele Cardinale.



PS. Sergiu, mulţumesc pentru poze. :-)

3 mar. 2010

Facturile eRDeeSh-ului mioritic

Clienţilor RDS le e cunoscut modul haotic în care aceştia emit facturile. Vin câte doua-trei facturi odată şi de cele mai multe ori cu foarte mare întârziere. Plăteşti abonamentul standard pe luna curentă şi convorbirile telefonice făcute în urmă cu două luni.
Tocmai de aceea, ei sunt singuri din cei cărora le pot plăti facturile online şi nu o fac. Nu ştiu nicodată care e ultima factură neachitată. Cunosc persoane care plătesc RDS-ul atunci când îşi aduc aminte, odata la 3-4 luni, fără a avea vreo problemă. Eu obişnuiam s-o fac la sfârşitul luni sau începutul lunii următoare.

De când au cumpărat ceea mai mare parte a reţelelor de cartier şi au monopolizat reţelele metropolitane, băieţi de la eRDeeSh au început să fie mai agresivi şi tupeişti.
Pe data de 27.02 am primit un mesaj de genul  "Stimate client, vi s-a emis factura 14xxx1 in valoare de X.00 RON. Data scandenta 31.Mar.2010. Total datorat 2X.00 RON".
Din acest mesaj înţeleg că-mi pot plăti ambele facturi (februarie şi martie) pănă la 31 martie.
Având experienţe nu tocmai plăcute privind statul la cozile lor degeaba, am zis că mai bine plătesc ambele facturi la sfârşitul lui martie. Pentru modemul de internet mobil stătusem degeaba aproape o oră pentru că o tanti funcţioanară trebuia să rezolve o problemă personală chiar când mai era o singură persoană în faţa mea... Se întâmpla în centrul Timişoarei - RDS din Piaţa Mărăşti.

Astăzi, primisem un nou mesaj mult mai acid: "Stimate client, va rugam efectuati plata pentru ID-ul 2... deoarece in perioada 5-15.03 se vor efectua deconectari. Soldul ajuns la scadenta X.00 RON.".
Am sunat la relaţi cu clienţi RDS unde o duduie N. Pop mi-a zis direct că ar fi bine să-mi platesc urgent această factură "pentru a nu fi debranşat". Serios? Şi marmota... În fine... Discuţia a fost mai lungă şi nu tocmai agreabilă.
Am închis telefonul şi am zis că nu strică să fac o plimbare cu maşina ce stătea de doua zile în parcare. Am fost de mi-am achitat factura cu pricina şi încă una în avans. Casieriţa îmi ceruse să achit doar X.00 RON. Doar ceea de pe luna ce tocmai s-a terminat. Deci, nimic nou.
Decât să mai am astfel de discuţi, ca ceea cu duduia Pop, mai bine să evit şi plătesc anticipat.

Încet, încet, români nostri sfioşi de la RDS îşi arată adevărata faţă. Până mai ieri nu ştiau cum să te determine să le devi client. În urmă cu 2 ani mă trezisem la uşă cu o tânără ce îmi oferise al doilea telefon mobil în reţeaua lor. L-am predat la terminarea perioadei contractuale, în ianuarie. Am ajuns să nu-l folosesc din simplul motiv că nu-mi place să port mai mult de un telefon mobil cu mine şi între timp Vodafone mi-a oferit un abonament mai mult decât satisfăcator.
Cei de la RDS încep să ne şantajeze pentru a-şi atinge scopul. Halal, atitudine profesionistă faţă de clienţi. Nimic nou, totul e specific plaiului mioritic.

18 feb. 2010

Respect pentru Mogul

Niciodată nu mi-a fost simpatic. Mai degrabă, antipatic.
Cu toate acestea, zilnic televizorul meu e setat de multe ori pe una din creeaţiile trustului său - canalul TV Antena 3. A creeat o fundaţie caritabilă.
E foarte posibil ca Dan să fi fost Felix. Ca el, au fost şi sunt mulţi din cei care, încă, se află în funcţii înalte din societatea românească. Chiar Zeus zice că usturoi nu a mâncat dar gura îi miroase.
În ultimii ani, mi-au atras atenţia multe din iniţiativele sale legislative şi sociale. Totuşi am continuat să am unele dubii legate de persoana sa.

Cu toţi ştim cât de zbucimate au fost ultimele alegeri prezidenţiale. Interesant e că, deşi el nu a candidat, numele său a fost mai prezent pe buzele unuia dintre combatanţii finalei mai mult decât chiar numele celuilalt finalist.
L-am scos de pe lista antipaticilor pe la sfârşitul lunii noiembrie când i-am citit un articol de pe blog. Mi-a plăcut modul elegant în care i-a răspuns celui ce l-a atacat necontenit. Ca un adevărat gentleman. Culmea e că după ce Zeus ş-a atins scopul, numărul ediţiilor publicitare gratuite destinate domnului Dan şi celorlalţi doi "incriminaţi" au scăzut vertiginos. La două luni de la alegeri nu mai auzim nimic despre forţele "malefice" ale Mogulilor.

Întorcându-mă în lumea apropiată mie, de câteva săptămâni eu, colegi mei, foarte multă lume din mediul online, dar şi ziare şi televiziuni, suntem focusaţi pe lupta grea ce-o duce Daniel. Sunt minute bune din cele 1440 ale unei zile în care ne-am gândit la soarta lui şi a familiei sale. Fiecare, în felul său...
Ştiam de complicaţiile apărute cu trombocitele tot mai puţine ale lui Daniel. Ştiam că trebuie să se întâmple o minune astfel încât coşmarul familiei Răduţă să se termine şi să se bucure împreună de prucul ce urmează să se nască.
Ieri, dintr-un email simţeam că lucrurile au început să se precipite. Asta m-a determinat să merg azi la bancă să donez o parte din ce mi-am propus mai repede decât mă gândisem. Începusem să mă agit şi mai tare în relaţiile cu cei apropiaţi, astfel încât să afle cât mai multă lume de evenimentul caritabil din 27 februarie.
Minunea a venit când cred că multă lume se aştepta mai puţin. Anca a reuşit să ia legătura cu Mogulul care a dovedit şi de această data un mare caracter.
Datorită Mogului soarele speranţei răsare din nou pe strada lui Daniel.

Cu riscul de-a stârni comentariile multora din cei ce mă cunosc şi nu numai, mi-am permis să îi dedic Mogulului aceste rânduri.
Să-i dea Dumnezeu sănătate şi să reuşească să pună în practică ideile sale inspirate de ordin legislativ şi nu numai.. Din păcate sunt puţini de calibrul său care au demonstrat calitatea dumnealui.  Sunt convins că va mai avea multe de spus. Mulţi latră la TV şi nu rămâne nimic, pentru popor, în urma mandatelor lor. Ramân doar averile lor de care fireşte se bucură ei. Mogulul a depăşit demult această condiţie şi dă înapoi din ceea ce are.

Respectele mele, domnule Voiculescu!

5 feb. 2010

O speranţă pentru Daniel

Era începutul unei saptămâni obişnuite la job, pe la mijlocul lui octombrie 2009. Ajung la office, ma conectez pe messenger şi îmi sare în ochi un aspect ciudat: foarte mulţi colegi aveau în status un link. Nu am stat mult pe gânduri şi l-am accesat. Citindu-l mi-a stricat toată saptamâna.

Nu-l cunosc pe Daniel căci suntem în echipe şi oraşe diferite, dar ne-am mai intersectat prin listele de email. Nu-mi venea să cred ce nenorocire s-a abătut asupra lui. Instant, colegii din Bucureşti s-au mobilizat şi au început să facă liste cu donatori de sânge, în ideea de a-l ajuta pe Daniel. Atunci, ca şi cu alte ocazii mi-am dat seama ce oameni am în jurul meu. Mă felicit pentru faptul în 2008, după un accident la ski cu ruptură de ligamente, am fost destul de "nebun" să-mi schimb jobul şi să mă alătur echipei BitDefender.

Zilele au trecut şi într-o dimineată de noiembrie, ca un semn divin, în drumul spre job mi-a atras atenţia un anunţ, la radio, despre un nou medicament dătădor de speranţă pentru bolnavi de leucemie, PBOX-15.
Problema e că acest medicament are nevoie de multe teste înainte de a ajunge pe piaţă. Teste care se vor întinde pe perioada mai multor ani. Iar Daniel ar avea nevoie de el ACUM.

Daniel, ca şi mine, urmează să fie tată pentru prima dată. El puţin mai repede, chiar luna viitoare.
Pe 28 ianuarie mi-am văzut şi eu copilul la ecograf. În acele clipe am fost cuprins de nişte trăiri unice când îl vedeam mişcându-se. Parcă râdea inima în mine. Era un sentiment emoţionant, dar aveam pulsul normal. Îmi venea să-l strâng în braţe. Abia atunci realizasem ce bucurie poate să aducă un omuleţ, părinţilor.

Daniel, are de dus o luptă grea atât fizic cât şi psihic. Nu e de ajuns faptul că trebuie să lupte cu boala, dar cu siguranţă se gândeşte şi la viitorul băiatului său. Totuşi, cred că acest copilaş ce se va naşte îi va oferi lui Daniel şi mai multă putere de luptă şi o va învinge!


El trebuie să-i fie alături soţei sale şi să-şi ducă copilul la şcoală. Trebuie să fie stâlpul familiei.

Daniel are nevoie de un transplant medular. Şi acesta este extrem de scump. Costă aproximativ 150.000 euro. O adevărată avere pentru oamenii de rând.
Haideţi să-i fim alături şi să-l ajutăm cum putem ca să treacă această grea cumpănă a vieţii. Cu fiecare bănuţ adunat în contul lui, va creşte speranţa pentru Daniel.

La Banca Transilvania, agenţia Panduri Bucureşti sunt deschise două conturi pe numele Răduţă Daniel Mădălin.  Conturile sunt in format IBAN (inclusiv cei doi X de la final):
EUR: RO72BTRL06404201F02712XX
RON: RO57BTRL064013HAF02712XX
Cod SWIFT/BIC: BTRLRO22

Multă sănătate, Daniel!