Nu oricine ar trebui sa poata fi parinte

O vorba inteleapta spune ca parintii si locul unde te nasti nu tii poti alege. Mai trist e ca multi n-ar trebui sa fie parinti vreo data. Nu sunt detinatorul adevarului absolut dar lista cred ca ar trebui sa contina retardatii mintal, pedofilii, saracii cu duhul, dar si alte specimene. O specie mai speciala asupra caruia vreau sa ma opresc sunt imperecherile dintre aurolaci.
Da, ati citit bine… daca nu stiati, si “aurolaci” se inmultesc intre ei. Dupa ce ca majoritatea au avut o viata ce nu i-as dori-o nimanui, unii mai ajung sa se si imperecheze… Foarte probabil, accidental, dar totusi se intampla.

Un astfel de caz mi-a atras atentia l-am vazut in aceasta vara, in Timisoara, in perioada in care circulam cu tramvaiul: un “cuplu” de aurolaci asteptau un copil! Si asta, in vremuri atat de “fragile” in care fiecare cuplu se gandeste de mai multe ori daca isi permit sa creasca un copil. Multi sunt chiar nevoiti sa se limiteze la un singur copil din motive profesionale, financiare sau sociale. Ei bine, ai mei subiecti, probabil sunt intr-o “fericire” continua si n-au vreo grija.

Daca se naste viu, ce vina are acel copil ca s-a nascut din astfel de parinti? Ce viitor poate avea? Poate, in cel mai fericit caz la o casa de copii unde se stie ca nu-i cel mai bun loc sa cresti… Si asta daca daca macar ajunge sa fie nascut la spital si copilul se naste cat de cat sanatos.

Altfel, trist...