Cand halatul de farmacist nu se merita

De fiecare data cand ma trimite sotia la farmacie, merg cu o anumita retinere pentru ca, mai intotdeauna, nu se va gasi ceva din ceea ce caut sau farmacita(ul) va incerca sa-mi ofere politicos alternative mai scumpe. Ba chiar imi va oferi produse in plus. De exemplu, nu vor ezista sa-ti propuna pro-biotice daca iei vreun antibiotic. Ca deh, poate iti mai vinde ceva! ;) De parca esti batut in cap sa iei antibioticul pe stomacul gol si de iaurt n-ai auzit.

Avand o farmacie Dona foarte aproape de job am dezvoltat o "relatie" mai aparte.

Azi, sotia ma trimite sa cumpar un "corector de cearcane". Ma nimeresc chiar la seful farmaciei si e ca si cum s-ar intalni tanda cu manda. Pune doi barbati sa discute despre chestiuni pur feminine si vezi ce-o sa iasa! :-))

Dupa ce mi-a prezentat niste variante imi da o "crema antirid contur ochi" de la Gerovital care "reduce ridurile, confera luminozitate". Totul frumos, iau restul produselor, plec acasa si aflu ca, de fapt, acel "corector" e un fel de creion. BETON! Get back!

Zic sa imbin placutul cu utilul, ma echipez si bag o alergare de trei kilometri pana-n Centru la farmacia respectiva. Ajung la farmacie si dau de "farmacista" Avram Lia care dorea sa-mi arate ca "merita" halatul de farmacist la farmacia Dona. Ii prezint produsul sigilat si chitanta.

AL: "- Trebuie sa veniti cu toate produsele. Nu va pot face stornarea fara restul produselor!" (De fapt, n-am chef...)

ME: "- Adica, daca bolnavul a luat o parte din celelalte medicamente nu mai faceti retur? Sunteti obligati sa faceti returul la produse in 30 zile lucratoare si eu am venit dupa nici doua ore."

AL: "- Avem niste "reguli" si nu putem face storarea fara sa aduceti toate toate produsele. Daca nu le mai aveti, ghinion!"

ME: "- Bine, sa vedem ce va zice ANPCul si sefii d-voastra despre aceste "reguli"!"

Nu in ultimul rand, sotia, medic de meserie, va radia de fericire sa le recomande produsele! Chiar era un caz exceptional cand avea nevoie de acest "corector" si am fost servit de farmacista mai rau decat as fi fost cu un dealer de tigari (nu fumez, dar imi imaginez ca-s mai amabili).
Sa vedem ce vor zice sefii si cei de la ANPC!

Concluzia in cazul farmacistei Avram Lia

Update: Am fost la farmacie tocmai la seful farmacist cu care discutasem cand cumparasem produsul cu pricina. Omul stia deja de poveste conflictuala dar am avut parte de-o discutie cat se poate de normala. Chiar glumeam ca am fost pusi amandoi intr-o situatie ingrata de-a discuta despre un produs pur feminin! Mi-a explicat ca din cauza faptului ca aveam reducere trebuia sa-mi faca stornarea pe toate produsele (chiar si cutii la o adica) si doar el poate face stornari.
Dar, doamna Avram in loc sa recunoasca ca nu are autorizatia sa faca stornari, si as fi inteles-o, a preferat sa fie cel putin ostentativa. Nu vad de ce s-ar rusina ca nu are drept de stornare!

Comunicarea e belea mare... si din pacate, chiar oameni care au zilnic relatii cu clientii nu inteleg importanta ei! O colega de-a sa care sustine c-a fost aseara in farmacie (desi n-am vazut-o dar putea fi "in spate") sustinea c-am fost obraznic. Voua vi se pare c-as fi avut vreo reactie deplasata la situatia data?
Degeaba i-am explicat colegei ca o explicatie onesta ar fi fost suficienta si nu o atitudine ostentativa. N-a inteles ideea nici spusa cu "subiect si predicat". In atare conditii, nu e de mirare ca va fi toata viata sa pe aceea pozitie. De fapt, ridica semne de intrebare cum de o ocupa si pe aceasta...

Treziti-va!

Avem, poate, una dintre cele mai corupte clase politice ce fura ca-n codru avand grija sa-si dea legi in interesul lor. Si ca orice clica pe stil mafiot, pe principiul corb la corb nu scoate ochiul, de cele mai multe ori se apara unul pe altul desi sunt din partide "rivale".

Noroc ca de cativa ani, odata cu condamnarea lu' Nastase, s-a mai ingaurit punga cu puroi. Dar baietii din palatul hotiei n-au stat cu mainile in san. Din jobenul lor fermecat plin de interese au reusit sa scoata legea ce va schimba literatura obligatorie din scoli. Nu va mirati daca la un moment dat copiii vor invata istorie dupa Copos si religie dupa Becali!

Si in continuare, Parlamentul restrictioneaza cercetarea penala a diversilor indivizi ce au bagat prea adanc mana in borcanul cu miere. Traiasca MCVul!
Intre timp, Dragnea sfideaza cu tupeu orice logica dintr-o tara democratica incercand sa impuna legi totalitare ca aceea cu defaimarea!

Au murit 63 de oameni la un banal concert rock si dl. presedinte Klaus Iohannis ne spune ca “A fost nevoie sa moara oameni ca aceasta demisie sa se produca”?! Chiar nu mai conteaza ca vorbim despre demisia unei alte catastrofe nationale, primul plagiator al tarii Victor Viorel Ponta ce-a avut grija sa faca gauri serioase in buget si a neglijat complet infrastructura. Si asta, facand campanie electorala cu o autostrada neterminata!

Instanta a dat o sentinta judecatoreasca definitiva ce implica recuperarea unei daune de 60.000.000 euro iar ANAFul condus de Gelu Diaconu timp de un an jumate n-a fost instare s-o puna in aplicare. In tot acest timp s-au inchis, poate, mii de firme si s-au blocat nenumarate conturi. A fost nevoie de schimbarea inculpatului Diaconu de catre premierul Ciolos. Doar dupa, Antenele au primit somatia de evacuare a cladirii ce trebuie sa se afle in propietatea statului. Interesant e ca Diaconu a demisionat dupa ce a semnat evacuarea sediului ICA inainte de-a fi dat jos in urma unui dosar penal.
Desigur, in stilul lor caracteristic, antenistii au prestat o campanie de manipulare de zile mari. O doamna mai avizata a facut un scurt rezumat al povestii. Nu le-a inchis nimeni televiziunea si nu le-a pus pumnul in gat pentru a nu se mai exprima.
Mie-mi pare o reaseazare a fortelor sau un joc de teatru. Inteleg ca instiintarea ANAFului putea fi trimisa si prin Posta dar oamenii au deplasat masinile celor de la executare silita pentru ca scenariul sa fie mai credibil. In paralel, presedintele, dupa ce impreuna cu consilierul Mihalache l-a plimbat pe Gadea prin America si la Munchen, a inceput sa le ia apararea.
Avand drept de preemtiune, normal mi s-ar parea ca cei de la Antene sa plateasca o chirie la pretul corect al pietei si sa-si vada de ale lor.

Si de parca GHINIONUL de-a vota anti-Ponta n-ar fi fost suficient, se trezeste si dl. presedinte sa rastoarne sticlele cu lapte: "Libertatea de exprimare nu poate fi suprimata pentru banale motive administrative / Abordarea heirupista a ANAF, cel putin nepotrivita / Exista deschidere, pana la urma se gasesc solutii convenabile". HALUCINANT!

Oarecum e de inteles. Autorul acestei afirmatii e la randul sau certat cu deciziile irevocabile ale instantei dar asemeni antenelor, continua sa faca bani.

Si cum bine spunea Tudor Chirila "domnule Iohannis, Barack Obama n-o sa faca niciodata o declaratie de sustinere a CNN în ipoteza în care Ted Turner ar înfunda puscaria condamnat pentru coruptie. Oare daca nu mi-as plati TVA-ul catre ANAF timp de vreo cinci ani si m-as afla în fata unei executari (consecinta a unei sentinte judecatoresti definitive) as beneficia de sustinerea dumneavoastra pentru aceasta "banala chestiune administrativa?".

Presedintele Iohannis joca un teatru ieftin. A ajuns sa ma faca sa-l regret pe cel de trista amintire, Basescu, caruia i-am rezervat suficient spatiu pe aici.

Pentru nu stiu a cata oara politicienii demonstreaza ca nu au puterea sa se reformeze, sa schimbe ceva. Dupa episodul Colectiv pareau ca in sfarsit au inteles, dar au inteles cat a inteles si Victor Viorel dupa infrangerea din alegeri, adica NIMIC.

Iohannis a ajuns presedinte datorita "partidului" Facebook. Partid care incepe sa-l paraseasca in cam acelasi ritm in care l-a propulast.

Voi va dati seama ce fel de natie suntem tolerand aceiasi si aceeasi "politicieni"?!

Dragi romani, haideti sa ne cautam putin la mansarda. Ganditi-va unde gresim si haideti sa luam atitudine cat inca se mai poate. Altfel, maine, poimaine, beizadelele astora ne vor conduce. Nulitati ca Mihnea Nastase sau Sebastian Burduja se incalzesc pe margine.

Daca mai aveti dubii ca am avea noi o problema, va invit sa reflectati asupra urmatorului aspect. Am zis sa vad cam care e procentul celor care-si urmaresc conducatorii pe Facebook. Am luat numarul rotunjit de urmaritori de astazi 18.02.2016 si l-am raportat la populatia prezentata pe Wikipedia.

Iar un grafic aferent tabelului ar fi.

Intre timp, unlike-urile la pagina presedintelui Iohannis se inmultesc.
Nu credeti ca e cam mare procentul romanilor inca preocupati de un personaj care n-a spus inca mare lucru dar cand a facut-o a dat cu batul in balta? As enumera doar: ghinion, Colectiv, Antene.
La Obama vorbim de-o notorietate la nivel planetar si procentul nu ma surprinde caci cu siguranta foarte multi followers nu sunt americani.

Mi-e teama ca nu vom avea o politica mai curata fara presiunea strazii sau a societatii civile. Altfel, nu pare a merge. Cand poporul tace, soarecii din Parlament joaca pe scaune.

Asa ca, dragi romani, demonstrati ca sunteti un popor inteligent iesind in strada si aveti grija ce votati data viitoare.

PS. Sper sa avem pe cine vota!

Daca iti schimbi masina nu uita sa treci pe la asigurator!

Avusesem inspiratia sa nu inchid tab-ul suspendat din Chrome si sa ascult emisiunea de ieri de la Biziday. Ascultand-o in fundal mi-a atras atentia o situatie halucinanta din seria "traim in Romania...".

Daca-ti schimbi masina, din cauza "gaurilor" din legislatie, asiguratori iti RESETEAZA tacit, soferule, istoricul auto si pierzi bonusul de bun sofer. Asta, pentru ca in sistemul de monitorizare nu e suficient reglementat si societatile de asigurari il aplica in favoarea lor iar tu poti s-o musti fara sa-ti dai seama.

De exemplu, Moise Guran a facut o simulare cu un sofer de 44 de ani care avand 6 ani (nu luni) de experienta pentru a vedea cat trebuie platit in plus.

Dupa parerea mea, diferenta de pret e semnificativa.

Un prieten ce-si schimbase recent automobilul tocmai a realizat ca una dintre cele mai respectabile, daca nu ceea mai ceea, firma de asigurari i-a tras o clapa de la B6 la B0. Misto, nu?!

A cerut explicatii si urmeaza sa ma tina la curent cu noutatile.

Ca sa nu pierzi istoricul, inainte de intocmirea RCAului pentru noua masina, trebuie sa depui la compania ta de asigurari  urmatoarele acte:

• o cerere 
• o copie dupa actul de radiere al vechii masini
• o copie dupa contractul de vanzare-cumparare
• o copie dupa buletin

Povestea, pe larg, o gasiti aici de la minutl 41:50. 

http://www.biziday.ro/2016/01/25/biziday-luni-25-ianuarie-2016/

Deschide ochii ca sa nu casti pormoneul! ;)

Turism? N-ai cu cine!

Din cand in cand politicienii nostri au tot felul de idei nastrujnice in promovarea imagii Romaniei pe partea turistica. Am trait sa vedem celebra frunza ultra-scumpa a lui hUdrea si recent cum intaiul plagiator al tarii i-a bagat la inaintare pe sportivii romani de clasa mondiala.

Numai ca, degeaba faci promovare daca serviciile sunt de toata jena! Oamenii iti vin odata, hai de doua ori... dar a treia oara sigur nu mai calca pe acolo.
Imi aduc aminte ca in vara lui 2005 mersesem la Mamaia in concediu si efectiv m-am simtit umilit pe banii mei! In acelasi an, in luna mai fusesem la un curs in Munchen si la cat de frumos se purtau angajatii hotelului ma intrebam daca am ceva poleit pe haine si nu stiam. Revenit la malul marii, au tinut ai nostrii sa ma trezeasca la realitate: doua feluri de meniuri, furat la "bonurile de masa", lenjerie de pat neschimbata toata saptamana si o baie mediocra!

Am refuzat sa mai merg la Marea Neagra pana in vara lui 2011 cand de voie, de nevoie am cedat la insistentele sotiei si am mers cu copilul la Marea noastra. Alegand de aceasta data un hotel de patru stele dintr-un lant international, serviciile au fost dintr-o cu totul alta clasa. Deci se poate... Totusi, si atunci, cum in drumul spre Mare alesesem sa inoptam la Busteni, am avut parte de-o surpriza neplacuta: desi facusem rezervarea la Vila Caprioara cu o saptamana inainte, nu mare ne-a fost mirarea ca odata ajunsi la ea nu aveam pe cine sa contactam pentru a ne caza. "Gazda" a plecat la mare, a inchis telefonul si a lasat "afacerea" pe mana unei persoane ce nu era prezenta acolo. Incercand telefonic alternative in Busteni nu mare mi-a fost mirarea sa constat ca multi hotelieri romani prefera sa ramana cu camere goale daca vrei sa te cazezi la ei doar o noapte! Ii intrebam, daca au rezervare: 

- Da! Cate nopti stati?
- O noapte.
- Ne pare rau. Nu rezervam doar o noapte.
In fine, intr-un final am gasit si ne-am cazat. In antiteza aceasta vara, in drumul spre Chamonix ne oprisem in Bavaria, intre Salzburg si Munchen la o casa de vacanta. Pentru ca rezervarea fusese facuta de-o prietena ce nu vorbeste germana, oamenii au chemat fica din Salzburg pentru a fi ghidul lor in engleza. Si asta, pentru modica suma de 65 de euro la un apartament de trei camere!

Anul trecut in Grecia alesesem un hotel prin booking.com. De la inceput am avut un schimb de email-uri cu angajatii hotelului in ideea de-a vedea ca acestia ne pot oferi mancare fara lapte pentru copil. Totul a decurs in cel mai profesionist mod. Pe toata perioada sejurului managerul hotelului si master-chef-ul ne-au intampinat si sfatuit ce sa-i dam si ce sa nu-i dam copilului de mancare. Schimbasem chiar din demi-pensiune in all-inclusive fara nici o problema. Apogeul a fost faptul ca din motive obiective am fost nevoiti sa plecam cu o zi mai devreme decat ne facusem rezervarea, iar managerul hotelului a acceptat sa nu platim aceea zi! Cati operatori turistici romani ar fi acceptat un astfel de lucru?! Cert e ca grecii ne-au cucerit si ii vom re-vizita in anii care vin.

Aceste povesti n-ar mai fi aparut in mediul online daca nu aveam parte de-o noua monstra de neprofesionalism pe meleaguri natale. Mai exact, ieri am zis sa urc cu familia spre Semenic: Valiug, Garana si Trei Ape. Odata ajunsi la Trei Ape, fiind prazul si neavand prea multe optiuni am zis sa luam pranzul la restaurantul "statiunii" si ulterior sa ne dam cu barca pe lac. Ne-am asezat la masa, am facut comanda si am asteptat... Si am asteptat! Timpul trecea, se facuse o ora si nimic cu comanda noastra. La un moment dat, la o masa auzim pe altii ca intarzierea comenzii e ceva comun pe acolo si caci la fel patisera anul trecut. Chelnarii treceau pe laga noi ca niste cai cu ochelari inhamati la caruta. Nu vedeau cand cineva le facea semn c-ar vrea ceva in plus sau sa-i intrebe ceva. Intr-un final, familia din dreapta noastra venita cu 10 minute dupa noi reuseste sa o prinda de vorba pe chelnarita lor si dupa ceva amenintari reusesc sa primeasca mancarea comandata dupa aproape o ora jumate. Desigur, meniul lor era unul cat se poate de banal: schnitzel cu ceva garnitura de cartofi dar si acesta unul mai mult rece.
Intr-un final reusesc sa-l prin si eu pe al nostru chelnar si acesta in naivitatea sa ne spune ca dupa o ora si 35 de minute i-a venit si randul comenzii noastre la bucatar. Avusesem sofisticata comanda: ceafa de porc cu mamaliguta si ciorba de legume (ne-a spus sa nu ne alegem ceva prea sofisicat ca nu au). I-am multumit frumos, i-am cerut nota pentru consumatia facuta si ADIO! La Garana tocmai se pregatea un festival si mancarea e deja gata. :)

Asa ca, daca vreti sa va testati nervii, alegeti cu incredere restaurantul Trei Ape si s-ar putea sa fiti bine antrenati pentru un record de rabdare in Guinness Book.
In atare conditii, dragi operatori turistici, unii chiar va meritati soarta! Si daca guvernantii l-ar plati pe Messi sa ne faca reclama, ar fi niste bani aruncati cat timp nu exista profesionalism si respect.

PS. Recomand mancarea de la Gasthof-Tirol din Valiug. Oameni seriosi si profesionisti! Deci, se poate.

Astea-s stiri?

"Stirile ProTV sunt clare si obiective. Va multumim ca ne-ati ales!". Asa a teminat Andreea Esca emisiunea in aceasta seara, la ora 19:37. Nu pot decat sa re-constat faptul ca mai tuturor televiziunilor, ca si multor romani, le plac sa se minta singuri si sa se bata cu pumnii in piept.

Abia ajuns acasa, cu o jumatate de ora mai devreme, avand televizorul pornit am remarcat ca la inceputul emisiunii cei de la ProTV povesteau despre cum aventura fatucii celebrului Adi Minune.

Marfa, nu? Aceasta e o stire de prime-time?! Daca da, atunci e jalnic...
Nici vorba in toata emisiunea despre situatia din Ucraina, cu exceptia unei stiri despre o aplicatie de mobile a Ministerului de Externe pentru a notifica turistii in caz ca intentioneaza sa viziteze zone de conflict.

Aceasta e doar un exemplu din mizeria zilnica furnizata de televiziuni si ziare. Apoi, angajatii acestor institutii de media se mira ca se ajunge la restructurari. Nu-s genul ce sa-i doreasca raul cuiva, dar unii isi merita soarta.
Cum ii spuneam recent unui moderator celebru via FB, viata e mai frumoasa de cand am rarit-o cu TVul.

PS. Sper sa gasesc timp si inspiratie pentru a dezvolta subiectul mai in detaliu, caci idei exista. :)

Oamenii de langa noi

Azi am profitat de vremea excelenta pentru jogging si am admirat strazile destul de pustii din cateva cartiere timisorene. In mod normal, intr-o astfel de zi singurul lucru inedit ar fi peisajul rarefiat de pietoni si masini. Asa a fost si pentru mine o buna parte din distanta parcursa.

Ajuns in zona Complexului am avut parte de-o scena care mi-a cam stricat buna dispozitie.

Imagineza-ti o femeie cu parul carunt, trecuta de ani buni la pensie, intr-un halat simplu, cu o bata si o plasa de plastic alaturi. Poate fi chiar mama sau bunica oricaruia din noi. Doamna respectiva era langa un tomberon deschis si savura de zori o felie de pepene rosu (lubenita) deasupra acestuia. Desi foarte probabil felia respectiva era alterata, doamna respectiva o savura cu atat de multa pofta incat m-a facut sa ma intreb: oare cand am mancat ultima data ceva cu atata pofta?

Apoi, trecand pe langa dansa cu capul in pamant ma gandeam: In ce lume/tara traim?! 

Pentru ca nu aveam nimic cu mine, nici macar un leu, mi-a fost rusine c-am putut face doar atat…

Sport de hypermaket

Pentru unii români de calitate îndoielnică sau în culmea disperării, furtul din diverse supermarket-uri sau magazine de cartier nu e un lucru străin. Din fericire, numărul acestora este încă foarte redus.

Vremea a trecut și lumea s-a adaptat. Firmele de securitate s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie și le vezi schimbându-se la intervale regulate de timp. Prin politica negociată între conducerea hypermarket-urilor și șefii firmelor de securitate, în unele hypermarket-uri găsești oameni infiltrați printre rafturile de cumparături, toate au oameni de pază la ieșirea de la case.

La toate acestea, am un feeling că cei din conducerea Kaufland au impus casierițelor în fișa postului să presteze și ele un mic sport de detectiv. De cele mai multe ori am observat o mișcare mecanică specifică casierițelor acestui lanț de magazine.

După ce a terminat cu cel din fața ta și tu ai deja marfa pusă pe bandă, le vezi cum se ridică cu multă graţie pe vârful picioarelor și pentru 2-3 secunde se apleacă peste tejgea să-ți verifice căruțul pentru ca nu cumva să fi lăsat produse în el. Și pentru ca tacâmul să fie complet, ultima duduie ce "m-a servit" mi-a verificat și bacnota de 100 ron. My GOD! Mâine, poimâine te verifică la intrare în magazin să vadă dacă ai bani la tine. Iar dacă nu ai cash la tine trebuie să scoți un extras de cont în fața lor. 

Iar când le aud că întreabă: "Totul a fost în regulă?" mi se face greață. Cu greu mă abțin să nu le spun câteva.

La Real oamenii au o pasiune pentru schimbatul prețurilor astfel încât ele să nu puște cu cele de la casele de marcat. Nu odată mi s-a întâmplat să ajung la casă şi să constat că la unele produse sunt cu totul alte preţuri  şi  fireşte mai mari. Fiind o chestiune de principiu, uneori, am refuzat să cumpăr anumite produse. 

La Plus, prin forma casei de marcat esti nevoit să-ți plasezi căruțul în așa fel încât casieriţa să se poată uita în coșul tău la fiecare produs ce tocmai ți l-a scanat.

Ce să mai vorbim de Metro? Când îi vezi pe cei în halate alb şi cu ştampilă... cu greu te abţii să nu te bufnească râsul.

Necâştigător! Mai bagă odată...

După o scurtă vacanţă prilejuită de ziua naţională, m-am întors de la părinţi. În Oţelul Ruşu, nefiind mulţumit de presiunea lichidului de spălat parbrizul, am zis să completez rezervorul. Am oprit la Petrom, am luat 4 litrii de lichid şi apoi am băgat o parte în rezervorul adecvat. 

În aceea tură, la staţia respectivă erau doi băieţi trecuţi puţin de 20 de ani. Unul la "pupitru" cu încasările şi celălalt, afară la alimentat şi sters parbrize.

Înainte de a-mi continua drumul spre Timişoara, am zis să îmi iau o cafea de la automat.

Văd că aceasta costă 1,5 ron și îl rog pe băiatul de la "pupitru" să-mi schimbe o bacnotă de 1 leu. Acesta, cam zăpăcit, a avut nevoie de vreo trei rugăminţi să-mi schimbe moneda. Într-un final, îmi dă monedele şi dau să-mi cer cafeaua. Bag monedele şi astept... Please wait...

Când să iau cafeaua... stupize, stupize. Automatul de cafea nu eliberase paharul şi îl întreb pe domnul de la pupitru:

- Nu te supăra, te durea gura să-mi spui că jaful ăsta nu eliberează paharul?
Ridică din umeri ca prostul şi zice:
- Se mai întâmplă...

Văzând că nu am cu cine discuta... renunţ şi ies. Afară, îl văd pe celalalt tânăr angajat Petrom.

Îl întreb dacă ştie de situaţia cu automatul şi-mi confirmă ca da.
- Eu i-am spus la băiatul cu cafeaua, dar o zis să las aşa...

- Păi bine, şi pe voi vă doare gura să vă avertizaţi clienţii că aparatul nu merge? Sau vă durea mâna să fi lipit o hartie cu textul "nu funţionează"?.

A tăcut ca boul în târg...

- Ok. Mersi. Aşteptaţi să alimentez vreo dată de la voi...

Pe drum am încercat să găsesc explicaţia atitudinii acestora. Pe lângă nivelul limitat de inteligenţă ce li se citea pe faţa lor, o altă explicaţie a acestor amatori în servicii ar putea fi faptul că e foarte posibil ca ei să fi moştenit jobul de la bunicul / bunica, etc. De bine de rău, Petrom o duce bine... deci o duce bine şi nepotul.

O caracteristică a vremurilor lui Cească, era permisiunea de-a calătorii duminica, odată la două săptămâni în funcţie de numărul maşinii (cu soţ sau fără soţ). Tot legat de automobile, era clasică povestea cu raţia de benzină 20-30 de litri! 

În acele vremuri, cine lucra la PECO (actualele benzinării PETROM rebranduite) era bine văzut şi respectat. Ba chiar, familia sa se putea considera privilegiată.

Pentru câţiva litrii de benzină/motorină daţi pe sub mană primea lucruri extrem de rare pentru acele vremuri: salam, carne, zahăr, faină etc. Ştiu aceste lucruri căci și o rudă dintr-un minunat oraş al României a fost în această postură şi înainte de 89. Când mergeam cu părinţii în vizită, ne bucuram de tot felul de "delicateţuri".

Timpul a trecut, lumea a mai şi ieşit la pensie...

Dar, după deja tradiţionalul stil românesc anumite poziţie în firmele de stat şi unele private chiar... se moştenesc. Dacă mie mi-a fost cald şi bine acolo, de ce nu i-ar fi şi fiului sau nepotului meu?
Mă mir ca ruda mea nu a procedat aşa şi ficele sale au cu totul alte profesii. În schimb, au facut-o alţii. Că na... e o industrie care nu va murii prea curând. Lipsa crasă de respect faţă de clienti nu mai contează.

În contrast cu aceşti clasici moştenitori ai unui tron la Petrom, recent în centrul Timişoarei s-a deschis o patiserie. Angajatele de acolo te şocează cu amabilitatea... Cum cu toţii suntem obişnuiţi cu mârlanii clasici din servicii, te simţi puţin prost când ai de-a face cu o astfel de atitudine pe meleaguri mioritice.  Fetele acestea îmi aduc aminte de "recii" germani, din fiecare magazin sau hotel.

Pază de doi lei

Cerşetorii români ne-au creeat un trist brand de ţară în Europa. Din păcate, am ajuns ca noi, românii oneşti să fim priviţi cu o oarecare suspiciune de către occidentali.

Nu mai vorbim de intersecţiile din marile oraşe sau gările în care suntem întâmpinaţi de cerşetori.

Din păcate, cerşetori apar tot mai des şi în parcările private. Când spun asta, ma gandesc în special la cerşetorii din parcările hypermarket-urilor.

În urmă cu câteva luni, în parcarea unuia din hypermarket-urile Kaufland din Timişoara, nici nu am apucat să mă dau jos din maşină şi un moş alcoolic era lângă uşa mea. L-am ignorat, am intrat în magazin şi m-am dus direct la Relaţii Clienţi pentru a-i întreba despre cum stă treaba cu paza parcării. Fata de acolo a chemat pe cineva de la pază. Deşi acel "paznic" era la mai puţin de 100 de metri, în dreptul caselor, i-a luat aproximativ 3-4 minute să ajungă la mine. I-am spus de acel cerşetor din parcare şi l-am rugat să îl gonească pentru a nu ne trezi cu maşiniile zgâriate dacă nu îi dăm bani. Mi-a răspuns: "Eu nu mă ocup de paza parcării". L-am întrebat cine se ocupă de pază şi  răspunsul său a fost departe de-a fi unul aştepta şi profesionist. Am dedus că parcarea era un no man's land.

M-am mişcat cu talent la cumpărături şi am răsuflat uşurat când, întors la maşină am constatat că aceasta mea nu a păţit nimic. Cu greu m-am abţinut atunci să nu excaladez problema spre conducerea magazinului şi cred că am greşit. Trebuia s-o fac.

Ieri, povestea s-a repetat. Ajung în parcarea unui hypermarket Real şi parchez pe un rând mai îndepărtat de intrarea în galeria comercială, tocmai pentru a evita dobitocii ce parchează anapoda. Nu apuc sa plec bine de la maşină şi constat prezenţa a doi "bronzaţi" cu un puradel în braţele ei. Fireşte, cerşeau şi luau coşurile pentru a extrage moneda.

Ajung la intrarea în galeria comercială şi acolo observ un om de la firma de pază. Îl întreb dacă se ocupă de paza parcării. Îmi răspunde afirmativ şi apoi îi spun de prezenţa acelor ţigani de pe rândurile 6-7. S-a tot învârtit el pe acolo, dar numai la ei cred că nu a fost. Când m-am întors la maşină, îl observ pe Gigi Bronzatu... prezent la datorie. Apoi şi pe Piranda cu puradelul său.

Fireşte, individul de la pază dormea în picioare, la datorie.

În România au înflorit firmele de securitate... Există unele mai serioase şi cunoscute, dar şi tot felul de firme obscure, cu oameni ce-i ia vântul, oameni ce as baga mâna în foc că sunt plătiţi cu salariul minim pe economie sau puţin peste. 

Important e că patronul firmei a obţinut contractul cu firma ce administreaza galeria comercială prin metode româneşti specifice şi îşi poate lua şi el un Q7 de la mama lui. Nu mai contează menirea şi rolul angajaţiilor săi.

Cred că şi în "profesionalismul" acestor aşa numiţi paznici se regăseşte atitudinea de "lasă bă că merge şi aşa" sau "noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc".
Chiar cred că e cazul să luăm atitudine, la fel cum au făcut de exemplu cei de la Fundaţia Bega cu plăcuţele de  pe stâlpii de semafor din intersecţii: Nu daţi bani cerşetorilor!

Noua parcare a Mitropoliei

În România lipsa locurilor de parcare în marile oraşe e un fenomen arhi-cunoscut şi foarte des răspândit.

Timişoara, deşi e "fruncea", nu face excepţie de la aceast capitol. Locurile de parcare din centru sunt departe de a fi suficiente, mai ales la orele de vârf.

Deşi merg rar la job cu automobilul personal, atunci când o fac, obişnuiesc să parchez pe bulevardul Loga sau pe strada Mihai Eminescu.

Din seria "unii au mai multe ouă", recent am observat că s-a pus în practică un oarecare abuz de putere sau trafic de influenţă din partea celor "mai cuvioşi" timişoreni, adică din partea celor de la Mitropolia Banatului. De aproximativ o lună, lângă Mitropolia Banatului de pe bulevardul Loga s-au "cesionat" nu mai puţin de 12 locuri de parcare.
De cele mai multe ori aceste locuri sunt libere... iar dacă ai tupeul să parchezi acolo, ai toate şansele ca atunci când te întorci la maşină să n-o mai găseşti. În plus, mai şi primeşti cadou două chitanţe pentru care trebuie să decontezi aproximativ 800 RON pentru a-ţi recupera maşina de la ADP.

Iată cum arata astăzi parcarea rezervată a Mitropoliei pe la ora 10:30.

În tot acest timp, curtea Mitropoliei e aproape goală.

Cu tot respectul pentru Biserica Ortodoxă şi conducătorii acesteia, faptul că aceştia ocupă 12 locuri de parcare, mai mult libere, mi se pare un abuz sau trafic de influenţă. De ce nu au dreptul de-a parca pe acele locuri şi enoriaşi? Cei de pe urma cărora trăiesc şi ei...

Parcare cu lipsă de bun simţ

La începutul lunii, tocmai achiziţionasem patuţul copilului meu dintr-o galerie comercială a unui hyper-market din Timişoara. Înainte de a intra in posesia pătuţului m-am întors la maşină să iau o monedă de 50 de bani pentru un cărucior de cumpărături. 

Când ajung la maşină, constat că un "deştept" s-a găsit să parcheze cum nu se poate mai prost... pentru mine.

Practic, îmi era imposibil să mai intru în maşină pe uşa mea. Celui ce parcase după mine, în stânga mea ia fost incomod să dea la o parte un căruţ aflat pe locul său de parcare. Mai comod i-a fost să mă blocheze. Eu, urma să vin cu o cutie mare... de scânduri şi trebuia să o pun pe bancheta din spate.

Văzând asta, am zis să mă comport civilizat şi să vad cine e nesimţitul... M-am dus la Informaţii Clienţi în hyper-market şi am rugat să se dea un anunţ sonor astfel încât posesorul automobilului ce m-a blocat să vină în parcare şi să-şi parcheze maşina în mod civilitat.
Ulterior, m-am întors la maşină. Soţia, însărcinată în luna a 9-a, era deja în maşina şi l-a observat pe individ că se învârtea în jurul maşinilor şi l-a abordat. Între timp, am sosit şi eu.

L-am întrebat dacă e greu să parcheze civilizat. Mi-a raspuns:

- Mă faci să îmi las soţia cu bagaje în magazin... Puteai să intrii prin partea dreaptă!

- Serios?! Să mă bag cu picioarele prin maşină, să mi-o murdăresc, doar pentru că tu nu parchezi civilitat? Vezi bine că am de pus şi bagajul ăsta pe banchetă. Dacă erau alţi nu te chemau... îţi lăsau un cadou pe caroserie.

S-a enervat... Ş-a luat maşina şi a plecat să parcheze în altă parte. 

Concluzie:  A fi om e lucru mare. În loc ca acel individ să aprecieze că m-am comportat civilizat... tot el era ofensat. Cu riscul de-a fi considerat rău, data viitoare când parchează aşa, poate dă de un cocalar şi se alege cu un cadou ce necesită Polish auto. Poate, atunci, va aprecia gestul meu.

"Ţeapă" cu puncte de loialitate la Vodafone

Sunt abonat Vodafone de la începutul lui 2003. Devenisem client Conex chiar cu un an înainte cu cartela pre-pay, Kamarad. De atunci am avut o relaţie contractulă onestă, cu plata facturilor fără întârzieri.

Motivul ultimei discuţii, cu cei de la Relaţii Clienti, nu a fost unul tocmai agreabil. Primisem ultima factură pe email şi am dat o geană pe ea. Am remarcat cu stupoare că încep să pierd din punctele de loialitate. După ce că ele se obţin destul de greu (proporţional cu valoarea facturilor lunare exprimate în euro), ei le mai şi "expiră ciclic" dacă nu sunt folosite timp de 36 de luni. Eu NU am fost înştinţat vreo dată de aceast detaliu şi sunt convins că, la fel ca mine, sunt foarte mulţi români.

După cum se observă, luna aceasta m-au "fericit" cu 25 de puncte iar luna viitoare o vor face cu 101 dacă nu le folosesc.

Ultima dată când am folosit punctele de loialitate a fost acum 3 ani. De atunci, am tot acumulat puncte în ideea ca, în momentul în care actualul telefon mă lasă, să-mi achiziţionez altul la preţ mai redus.

Fireşte, valoarea acestor puncte e infimă... (1 euro cent) dar pentru mine e o problemă de principiu. Dacă tot aveau de gând să taie o parte din beneficiu, puteau să trimită măcar un sms sau email (la fel cum o fac când au ceva promoţie să facă). 

Acum, înţeleg şi de ce, de exemplu, numărul de puncte de pe factura tatălui meu nu creşte cum m-aş fi aşteptat (chiar dacă e client de vreo 4 ani).

Faptul că nu am fost înştinţat despre acest detaliu cu "expirarea" punctelor mi se pare un abuz din partea Vodafone. Mă întreb dacă merită să fac o plângere spre Protecţia Consumatorului...

Mai important, cred că e să atrag atenţia şi altor clienti Vodafone, astfel încât să nu păţească ca mine.

FOLOSIŢI-VĂ PUNCTELE DE LOIALIATE ÎNAINTE CA ACESTEA SĂ AIBĂ 3 ANI! RISCAŢI SĂ LE PIERDEŢI!

ATM-urile BRD şi atitudine jalnică a funcţionarilor bancari

În Timişoara, cel mai central ATM BRD se află la agenţia M. Eminescu, aflată la aproximativ 100 metri de Operă. Sediul firmei la care lucrez este foarte aproape de această agenţie şi de obicei retrag bani de la ATM-ul lor. Din păcate, de foarte multe ori ATM-ul e defect sau nu are bani.

În decembrie, într-o zi obişnuită de lucru, aveam nevoie să retrag 250 RON. Merg la ATM, incerc să-i scot şi sunt întâmpinat de clasicul mesaj "suma cerută nu poate fi eliberată". Ok, m-am deplasat la ATM-ul BRD montat la o clădire a Alcatelului în Piaţa 700.

Ajuns acolo... stupoare. Camera de luat vederi era orientată în direcţia opusă ATM-ului, adică spre piaţă.

Încerc să introduc cardul în ATM... Stupize-stupize! Cardul nu putea să intre în fanta sa. Am intrat la bănuieli serioase de bancomat hack-uit şi am renunţat să mai încerc a retrage bani din el. Ulterior, de la un coleg am aflat că acel ATM aşa funcţionează. La mai bine de două luni, am remarcat că aceea cameră de supraveghere era în continuare îndreptată spre piaţă şi mai mult ca sigur era nefunţională. Asta se întâmplă la bancomantul celei de-a doua bănci din România.

M-am întors la agenţia M. Eminescu, unde, la intrare o tanti funcţionară, împreună cu paznicul, se chinuiau să lipească ceva acţibilde pe uşa de la întrare. Am abordat-o pe doamna funcţionară.

    "- Nu vă supăraţi, când alimentaţi ATM-ul?"

    "- ATM-ul are bani."

    "- Doamnă, ce bani are când nu poate să-mi elibereze 250 RON?".

    "- Duceţi-vă înăuntru la casierie şi retrageţi bani!"

    "- De ce să retrag de la ghişeu când comisionul e mult mai mare... 0.5%, minim 2 RON? La suma dată, de la ghişeu, banca îmi lua 2.5 RON. Altfel, la bancomat era doar 0.5 RON (0.2%)".

    "- Nu, duce-ţi-vă că sunt aceleaşi comisioane." Îmi venea să-i zic "doamnă am faţă de prost?". În fine... m-am abţinut şi am mers la ghişeu.

Duduia de la ghişeu, începuse să-şi facă datoria şi să facă formalităţile. Îi spun:

     "- Nu mi se pare normal să fiu obligat să retrag de la ghişeu şi să plătesc comision semnificativ mai mare. Alimentaţi corespunzător ATM-ul.". 

A mai urmat o scurtă discuţie la urma căreia am primit următoarea replică:

    "- Lua-ţi 2 RON să nu vă supăraţi."

Aşa am plecat cu 252 RON de la ghişeu. Practic, mi-a reţinut doar comisionul specific retragerii de la bancomat. Concluzia a fost că dacă tăceam, eram luat de fraier.

Fireşte, suma de doi lei e una infimă, numai că e vorba de principii şi corectitudine. Unul din lucrurile ce mă deranjează cel mai mult e când cineva încearcă să mă păcălească.

Lupul paznic la stână

Actualul guvern a patentat tehnica servirii pe sub uşă a tot felul de zvonuri pentru presă, în ideea de-a agita spiritele. Apoi vine cu tot felul cu soluţii mai "blânde".

De ieri, presa, mediul de afaceri, cel bancar dar şi sindicatele se agită cum rar mi-a fost dat să vad în aceşti 20 de ani de tranziţie. Cu ocazia vizitei FMI-ului, guvernul a dat "pe surse" noi enormităţi care agită populaţia: mărirea cotei de impozitare cu 4% dar şi a TVA-ului cu 5%.

Nu mai contează faptul faptul că gurul Isărescu şi alti economişti avizaţi spun NU creşterii acestor taxe. Guvernul defilează înainte, înotând prin incompetenţa membrilor săi.

Mă întreb ce aşteptări de bine mai putem avea când avem ministrul de Finanţe un individ, care în 2010, e complet străin de cum se utilizează un calculator.

Mă întreb cum ar reacţiona Vlădescu dacă ar merge într-o vizită la Bursa de Valori din Bucureşti. Probabil, s-ar uita ca boul la LCD-urile ce afişează cotaţiile.

Ilustrul marinar aflat la cârma ţări declara că nici nu se pune problema de-a accepta mărirea cotei unice de impozitare şi a TVA-ului.

Tot El Presidente afirma la anterioara vizită a delegaţiei FMI că "România va apela la FMI şi după încheierea actualului acord, în 2011". Mulţumesc celor ce au pus botul la tot felul de lupte imaginare cu comunismul, minerii şi Iliescu. Să traiască bine!

Odată cu plecarea delegaţiei FMI sunt tare curios care vor fi consecinţele asupra noastră.

E foarte posibil ca de această dată glonţul să nu ne mai treacă pe la ureche, ci să-i lovească pe români în plin. :-(

Bazar pentru enoriaşi

Joi, în drum spre job mi-a fost dat să văd un lucru ce, oarecum, m-a scandalizat.

Pe gardul biserici din Piaţa Sinaia era o pânză ce anunţa un bazar de haine ce se desfăşura în curtea biserici, lângă casa parohială.

Mă întreb, cât mai durează până când se va repeta o scena biblică, celebră. Aceea şcenă în care Isus, deranjat de negustoria ce se desfăşura în Marele Templu i-a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu, răsturnând mesele şi scaunele: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari".

Nu am nimic cu cei ce vând sau cumpără din magazine second-hand, dar găsesc total nepotrivit ca un astfel de bâlci să se petreaca chiar şi în curtea biserici.

Ei, au mai multe ouă

Dese ori, organele legi, în loc să fie un exemplu de moralitate şi corectitudine, dau dovadă de mult tupeu şi încearcă să ne demonstreze că ei au dreptul să fie deasupra de legi. 

Ieri, mersesem cu un coleg până la Primărie (Timişoara). Când ajungem lângă primărie, ne atrage atenţia prezenţa unui automobil de la Control Trafic. Era parcată la colţul străzi, pe trecerea de pietoni, la mai puţin de doi metri de indicatorul cu oprire interzisă şi acces interzis; la trei-patru metri de colţul drept al Primăriei şi aproximativ 50 de metri de Catedrala Metropolitană. 

Eu şi colegul ne-am rezolvat problema de la Primărie iar când ne-am întors maşina era tot acolo singură. Fără  a avea măcar luminile de avarie puse.

Cu siguranţă, cei de la ADP care ridică maşini în disperare, nu au văzut-o pe aceasta iar şoferul acesteia a plecat nestingherit. În schimb, zilnic văd cum ridică maşini. Multe dintre ele sunt Dacii vechi... un fel de coteţ pe 4 roţi care dacă nu ar exista programul Rabla ar valora mai puţin decât cuantumul amenzi şi taxei de recuperare.

Domnilor ofiţeri, bugetari sau cum vă mai numiţi, nu aşteptaţi respect şi respectarea legi atât timp cât d-voastră nu sunteţi un exemplu de moralitate şi corectitudine!

Boc, ciocanul şi secera

"Acum, când întregul popor se pregăteşte să întâmpine prin fapte de muncă marele eveniment din viaţa partidului, unitatea tuturor cetăţenilor ţării reliefează înalta răspundere ce ne revine fiecăruia în parte faţă de destinul nostru revoluţionar." spunea domnul Emil Boc pentru ziarul Partidul Comunist Român din Cluj în 10 decembrie 1987.

Ieri, premierul demis şi reînscăunat a reuşit să ne readuca aminte de vremea în care era parte a aparatului proletar.

Prin această scenă înteleg că tovaraşul Boc vrea să mintă poporul cu televizorul. Cunoaşte un exemplu mult mai celebru, când TVR-ul emitea doar câteva ore pe zi. 

Boc nu face distinţie între televiziunea privată şi ceea publică. De asemenea, uită de televiziunile private ce îi ridică în slăvi partidul: B1 şi 0TV.

El a reacţionat într-un mod bădăran, oricât de mult a încearcat să facă pe elegantul. Întrebat fiind de ce nu s-a dat un comunicat de presă el ignoră şi continuă morala propagandistă. Spune doar ce-i convine. De fiecare dată când guvernul sau preşedenţia au ceva de comunicat chiar şi televiziunile private pe care Boc le atacă sunt la datorie şi îşi fac teraba. Lucru firesc. Nu şi pentru actuala guvernare care aşteaptă să le cadă toată lumea la picioare.

Mă întreb ce urmează... şi cât de mare e tupeul.

Oraşul meu, tarlaua mea

De obicei, când îmi vizitez părinţi aleg ruta Timişoara - Caransebeş - Haţeg. La fel am facut şi weekend-ul trecut, atât la dus cât şi mai ales la întoarcere. 

Cei care au făcut această rută  în ultimi ani au remarcat lucrările de canalizare ce s-au realizat dar care nu s-au terminat (nu s-a turnat covorul asfaltic şi gropile persistă). Astfel, strada Ardealului s-a îngustat semnificativ în sensul de mers spre Haţeg.

Duminică, la întoarcere, am fost nevoit să remarc un cocalar, ţăran sau oricum vreţi să-l numim. Era parcat la 2 metri de semafor, iar jumătate din maşină era pe carosabil.

Degeaba era semaforul verde pentru cei ce virează la dreapta, căci cel din faţa mea, implicit şi eu, nu puteam să virăm la dreapta. Nu era loc între matizul taxi si Mercedesul individului.

A trebuit să aşteptam la semafor ca şi cum a mers în faţă sau la stânga, doar pentru că unul se simţea în centrul Caransebeşului ca la el pe tarla. Fie vorba intre noi... din punctul meu de vedere, cu riscul de-ai supăra pe uni, e unul dintre cele mai urâte oraşe pe are le ştiu.

La 300-400 de metri distanţă de această intersecţie se află sediul Poliţiei Comunitare. Mă îndoiesc ca au remarcat această situaţie şi că au luat vreo atitudine. Din cunoştinţele mele de circulaţie, nu ai voie să staţionezi la 2 metri de o intersecţie, semaforizată. Eşti pasibil de amendă.

Cu siguranţă, astfel de situaţi sunt la ordinea zilei în orice parte a ţări, de la capitală până la cel mai mic oraşel. Numai că daca nu luam atitudine, chiar şi facându-i publici, astfel de persoane vor considera că e ceva normal şi firesc să parcheze după cum îi taie capul.

Facturile eRDeeSh-ului mioritic

Clienţilor RDS le e cunoscut modul haotic în care aceştia emit facturile. Vin câte doua-trei facturi odată şi de cele mai multe ori cu foarte mare întârziere. Plăteşti abonamentul standard pe luna curentă şi convorbirile telefonice făcute în urmă cu două luni.

Tocmai de aceea, ei sunt singuri din cei cărora le pot plăti facturile online şi nu o fac. Nu ştiu nicodată care e ultima factură neachitată. Cunosc persoane care plătesc RDS-ul atunci când îşi aduc aminte, odata la 3-4 luni, fără a avea vreo problemă. Eu obişnuiam s-o fac la sfârşitul luni sau începutul lunii următoare.

De când au cumpărat ceea mai mare parte a reţelelor de cartier şi au monopolizat reţelele metropolitane, băieţi de la eRDeeSh au început să fie mai agresivi şi tupeişti.

Pe data de 27.02 am primit un mesaj de genul  "Stimate client, vi s-a emis factura 14xxx1 in valoare de X.00 RON. Data scandenta 31.Mar.2010. Total datorat 2X.00 RON".

Din acest mesaj înţeleg că-mi pot plăti ambele facturi (februarie şi martie) pănă la 31 martie.
Având experienţe nu tocmai plăcute privind statul la cozile lor degeaba, am zis că mai bine plătesc ambele facturi la sfârşitul lui martie. Pentru modemul de internet mobil stătusem degeaba aproape o oră pentru că o tanti funcţioanară trebuia să rezolve o problemă personală chiar când mai era o singură persoană în faţa mea... Se întâmpla în centrul Timişoarei - RDS din Piaţa Mărăşti.

Astăzi, primisem un nou mesaj mult mai acid: "Stimate client, va rugam efectuati plata pentru ID-ul 2... deoarece in perioada 5-15.03 se vor efectua deconectari. Soldul ajuns la scadenta X.00 RON.".

Am sunat la relaţi cu clienţi RDS unde o duduie N. Pop mi-a zis direct că ar fi bine să-mi platesc urgent această factură "pentru a nu fi debranşat". Serios? Şi marmota... În fine... Discuţia a fost mai lungă şi nu tocmai agreabilă.

Am închis telefonul şi am zis că nu strică să fac o plimbare cu maşina ce stătea de doua zile în parcare. Am fost de mi-am achitat factura cu pricina şi încă una în avans. Casieriţa îmi ceruse să achit doar X.00 RON. Doar ceea de pe luna ce tocmai s-a terminat. Deci, nimic nou.

Decât să mai am astfel de discuţi, ca ceea cu duduia Pop, mai bine să evit şi plătesc anticipat.

Încet, încet, români nostri sfioşi de la RDS îşi arată adevărata faţă. Până mai ieri nu ştiau cum să te determine să le devi client. În urmă cu 2 ani mă trezisem la uşă cu o tânără ce îmi oferise al doilea telefon mobil în reţeaua lor. L-am predat la terminarea perioadei contractuale, în ianuarie. Am ajuns să nu-l folosesc din simplul motiv că nu-mi place să port mai mult de un telefon mobil cu mine şi între timp Vodafone mi-a oferit un abonament mai mult decât satisfăcator.

Cei de la RDS încep să ne şantajeze pentru a-şi atinge scopul. Halal, atitudine profesionistă faţă de clienţi. Nimic nou, totul e specific plaiului mioritic.