Turism? N-ai cu cine!

Din cand in cand politicienii nostri au tot felul de idei nastrujnice in promovarea imagii Romaniei pe partea turistica. Am trait sa vedem celebra frunza ultra-scumpa a lui hUdrea si recent cum intaiul plagiator al tarii i-a bagat la inaintare pe sportivii romani de clasa mondiala.

Numai ca, degeaba faci promovare daca serviciile sunt de toata jena! Oamenii iti vin odata, hai de doua ori... dar a treia oara sigur nu mai calca pe acolo.
Imi aduc aminte ca in vara lui 2005 mersesem la Mamaia in concediu si efectiv m-am simtit umilit pe banii mei! In acelasi an, in luna mai fusesem la un curs in Munchen si la cat de frumos se purtau angajatii hotelului ma intrebam daca am ceva poleit pe haine si nu stiam. Revenit la malul marii, au tinut ai nostrii sa ma trezeasca la realitate: doua feluri de meniuri, furat la "bonurile de masa", lenjerie de pat neschimbata toata saptamana si o baie mediocra!

Am refuzat sa mai merg la Marea Neagra pana in vara lui 2011 cand de voie, de nevoie am cedat la insistentele sotiei si am mers cu copilul la Marea noastra. Alegand de aceasta data un hotel de patru stele dintr-un lant international, serviciile au fost dintr-o cu totul alta clasa. Deci se poate... Totusi, si atunci, cum in drumul spre Mare alesesem sa inoptam la Busteni, am avut parte de-o surpriza neplacuta: desi facusem rezervarea la Vila Caprioara cu o saptamana inainte, nu mare ne-a fost mirarea ca odata ajunsi la ea nu aveam pe cine sa contactam pentru a ne caza. "Gazda" a plecat la mare, a inchis telefonul si a lasat "afacerea" pe mana unei persoane ce nu era prezenta acolo. Incercand telefonic alternative in Busteni nu mare mi-a fost mirarea sa constat ca multi hotelieri romani prefera sa ramana cu camere goale daca vrei sa te cazezi la ei doar o noapte! Ii intrebam, daca au rezervare: 

- Da! Cate nopti stati?
- O noapte.
- Ne pare rau. Nu rezervam doar o noapte.
In fine, intr-un final am gasit si ne-am cazat. In antiteza aceasta vara, in drumul spre Chamonix ne oprisem in Bavaria, intre Salzburg si Munchen la o casa de vacanta. Pentru ca rezervarea fusese facuta de-o prietena ce nu vorbeste germana, oamenii au chemat fica din Salzburg pentru a fi ghidul lor in engleza. Si asta, pentru modica suma de 65 de euro la un apartament de trei camere!

Anul trecut in Grecia alesesem un hotel prin booking.com. De la inceput am avut un schimb de email-uri cu angajatii hotelului in ideea de-a vedea ca acestia ne pot oferi mancare fara lapte pentru copil. Totul a decurs in cel mai profesionist mod. Pe toata perioada sejurului managerul hotelului si master-chef-ul ne-au intampinat si sfatuit ce sa-i dam si ce sa nu-i dam copilului de mancare. Schimbasem chiar din demi-pensiune in all-inclusive fara nici o problema. Apogeul a fost faptul ca din motive obiective am fost nevoiti sa plecam cu o zi mai devreme decat ne facusem rezervarea, iar managerul hotelului a acceptat sa nu platim aceea zi! Cati operatori turistici romani ar fi acceptat un astfel de lucru?! Cert e ca grecii ne-au cucerit si ii vom re-vizita in anii care vin.

Aceste povesti n-ar mai fi aparut in mediul online daca nu aveam parte de-o noua monstra de neprofesionalism pe meleaguri natale. Mai exact, ieri am zis sa urc cu familia spre Semenic: Valiug, Garana si Trei Ape. Odata ajunsi la Trei Ape, fiind prazul si neavand prea multe optiuni am zis sa luam pranzul la restaurantul "statiunii" si ulterior sa ne dam cu barca pe lac. Ne-am asezat la masa, am facut comanda si am asteptat... Si am asteptat! Timpul trecea, se facuse o ora si nimic cu comanda noastra. La un moment dat, la o masa auzim pe altii ca intarzierea comenzii e ceva comun pe acolo si caci la fel patisera anul trecut. Chelnarii treceau pe laga noi ca niste cai cu ochelari inhamati la caruta. Nu vedeau cand cineva le facea semn c-ar vrea ceva in plus sau sa-i intrebe ceva. Intr-un final, familia din dreapta noastra venita cu 10 minute dupa noi reuseste sa o prinda de vorba pe chelnarita lor si dupa ceva amenintari reusesc sa primeasca mancarea comandata dupa aproape o ora jumate. Desigur, meniul lor era unul cat se poate de banal: schnitzel cu ceva garnitura de cartofi dar si acesta unul mai mult rece.
Intr-un final reusesc sa-l prin si eu pe al nostru chelnar si acesta in naivitatea sa ne spune ca dupa o ora si 35 de minute i-a venit si randul comenzii noastre la bucatar. Avusesem sofisticata comanda: ceafa de porc cu mamaliguta si ciorba de legume (ne-a spus sa nu ne alegem ceva prea sofisicat ca nu au). I-am multumit frumos, i-am cerut nota pentru consumatia facuta si ADIO! La Garana tocmai se pregatea un festival si mancarea e deja gata. :)

Asa ca, daca vreti sa va testati nervii, alegeti cu incredere restaurantul Trei Ape si s-ar putea sa fiti bine antrenati pentru un record de rabdare in Guinness Book.
In atare conditii, dragi operatori turistici, unii chiar va meritati soarta! Si daca guvernantii l-ar plati pe Messi sa ne faca reclama, ar fi niste bani aruncati cat timp nu exista profesionalism si respect.

PS. Recomand mancarea de la Gasthof-Tirol din Valiug. Oameni seriosi si profesionisti! Deci, se poate.