Capra vecinului din fotbalul mioritic

Avem o Liga 1 de fotbal de toata jena, eterna candidata la mediocritate cand face primii pasi in Europa. Si o singura echipa, Steaua, a scos capul constant pe acolo. In rest, doar tresariri spodarice, si cam atat... mult prea putin.

De-a lungul anilor mi s-a parut ca anual exista cate o candidata "predestinata" la titlu, candidata ajutata constant. Daca pe vremuri de trista amintire Steaua si Dinamo erau eterne candidate la aceasta postura, mai tarziu a venit tare pe turnanta CFRul din Cluj sau Galatiul aflat azi in faliment.

Anul acesta, cam toate astrele par a se fi aliniat pentru cei cu nume predestinat, Astra. 

In turul campionatului, Steaua a marcat TREI goluri valabile dar arbitrii au avut grija sa le anuleze pe toate si Astra castiga cu 2-0, cu o lovitura de pedeapsa acordata foarte usor. 

Au urmat alte doua meciuri directe Steaua - Astra si foarte posibil viitoarea campioana a fost pe nicaieri fiind invinsa. Sa vedem ce va fi in cele doua meciuri directe din aceasta saptamana (cupa Ligii si campionat).

Si pentru ca mediocritatea sa fie dusa la rang de arta, oamenii nu evolueaza si ramana la principiul prea impamantenit: "sa moara si capra vecinului".
Aseara, arbitrajul a lucrat discret, din nou, contra Stelei.

Daca cainii nu mai au un cuvant de spus prin Europa de destui ani, atunci singurul lor scop in viata e sa faca tot posibil pentru a incurca Steaua. Si asta cu riscul de-a sta "doggy style" cand vreo alta echipa mai rasarita are sanse sa se bata la titlu. Iar Negoita, patronul cainilor, in mediocritatea sa, radia aseara de bucurie caci a reusit sa ajute Astra. Cu atitudinea asta, cand vor mai juca prin Europa nu va fi o intamplare sa fie din nou eliminati de niste amatori. Ca deh, ei sunt obisnuiti cu rusinea.
De exemplu, la ultima disputa Dinamo - Astra, se vede cu ochiul liber cat de usor a marcat Astra primul gol, fara a stingherii atacantul si apoi totul a fost o formalitate. Alibec e suficient sa nimereasca poarta. Fundasii nu-l preseaza prea mult.

Cat despre Gigi, plateste, ca doar are de unde, tribut prostiei si inganfarii sale in materie de fini "antrenori", transferuri neinspirate cu foarte multi jucatori defensivi, dar nu in ultimul rand modului sau de-a fi si a umili orice jucator intr-o zi mai putin buna. Ca doar de aceea e cioban la origini...

Cand e vorba de meciuri europene eu ma bucur sincer de fiecare data cand o echipa romaneasca reuseste sa castige adunand puncte pentru coeficientul de tara. Doar asa am avea mai multe sanse sa fim mai bine reprezentati in Europa.

Cat timp nu vom scapa de metehnele urii fata de "aproape" nu vom evolua! Vom ramane sa jucam turca prin ograda noastra...

Haloo! Neşte belete se poate?

Sâmbătă e mare meci mare în "capitala" Banatului. Ca în fieacare an, cu mic cu mare, fanii timişoreni aşteaptă cu sufletul la gură meciul cu Steaua. 

Poate, datorită faptului că mai mult ca niciodată, Poli este în cărţi pentru câştigarea campionatului ligii lu' Mitică oamenii au luat foc şi biletele s-au vândut mai ceva ca pâinea caldă - mai pe faţă, mai pe sub dejgea. Pare incredibil, dar cele 26.000 de bilete s-au epuizat în mai puţin de două zile. Pentru că trăim în România şi Banatul are parte de bişniţarii săi.

Marţi trecusem prin Piaţa Operei şi am căutat la chioşcul echipei să vad dacă au bilete. Mi s-a spus că doar de miercuri se pun în vânzare. Joi, merg special cu maşina la lucru în ideea că după job să trec în centru şi să-mi iau două belete.

Haos! La prânz citisem pe net că deja biletele s-au epuizat. Vorbesc cu prietenul cu care vroiam sa merg la meci şi stabilim să trec prin centru în ideea că poate mai găsesc bilete la tribuna 0. Da, tribuna 0 pentru că sper ca măcar acolo să găsesc lume mai civilizată şi să nu ma uit la măscărici în loc de fotbal.

În drum trec pe la stadion... pauză urmă de bilete. Merg pe la Bega, noapte în Cuba! Apoi mă îndrept spre piaţa Operei unde era cel cu standul oficial. Îl găsesc pe acelaşi tânăr bronzat. Trăgându-i cu cleştele cuvintele din gură aflu că nu mai are bilete. Parcă nici nu ştia cum să îmi zică: "uită-te în jurul tău". Mă întorc să plec şi alţi doi bronzaţi bişniţari mă abordează. Unul mai scoate un teanc de bilete de peluză de sub braţ şi le flutură de parcă e Jiji Bercali numărând verzuţii. Văzând că are doar la peluză îi zic... Nu mersi!

Apoi altul mai bronzat şi durduliu zice că are belete la tribuna 0, dar că sunt dublu la preţ față de cel oficial. Cum nu ţineam cu tot dinadinsul să pierd aproximativ 4-5 ore dintr-un uichend, și așa scurt, am considerat că nu mertită "investiţia suplimentară".

Fie ca echipa mai buna să câştige! :)

Fotbal sau sex pe bani

Am fost aseară la Poli - Manchester City. A fost o atmosferă excelentă generată de un public unic în România.
Cum era de aşteptat, diferenţa de bani investiţi de şeiculul de la Manchester City faţă de patronul de la Poli ş-a spus cuvântul pe teren. Jucătorii de clasă de la Manchester au câştigat la pas, fără a tura prea tare "motoarele".

Din păcate, am avut parte de un déjà vu al meciului Poli - Shakhtar Donetsk disputat anul trecut. Am fost cu acelaşi prieten la meci şi am avut aceleaşi trăiri, amândoi.
Îmi aduc aminte că anul trecut el, Cosmin, venise la stadion cu ideea de-a ne face abonament la meciurile lui Poli pentru campionat. După acel meci, am renunţat ideea.
Amandoi suntem "venetici" în Timişoara. Ne ştim de când făceam primii paşi şi fiecare din noi ţine cu o altă echipă rivală din Bucureşti. Deşi uneori ne-am mai contrazis pe teme fotbalistice, niciodată nu ne-am certat. La fel, şi cu alţi prieteni. Evităm polemici de doi lei pe teme fotbalistice.
Trăind în Timişoara de câţiva ani, inevitabil am ajuns amândoi să simpatizăm şi cu Poli, dar "marea iubire" nu se uită şi nu se trădează.

Déjà vu-ul despre care vorbesc mai sus are legătură cu trăirea meciului de aseară, trăire aproape identică cu ceea de anul trecut la meciul cu Shakhtar.
Am dat 50 de lei pe bilet pentru ca să vad un meci care l-aş fi trăit la aceeaşi intensitate şi la televizor. Între starea mea de spirit şi a celor din jurul meu era diferenţă ca de la cer la pământ. Ei gesticulau şi se agitau la greu pentru faze banale în care decizia arbitrului era indiscutabilă. Eu şi prietenul eram impasibili. Chiar ne amuzam...

Îmi vine în minte vorba altui prieten: "Ai aceeaşi senzaţie ca după o partidă de sex pe bani... Te-ai uşurat, te-ai îmbracat şi ai plecat!".
Nu am plătit vreo dată pentru sex, dar cred că comparaţia acelui prieten nu e deloc deplasată. A viziona un meci fără o miză personală e cel mult o ocazie de-a vedea la lucru o echipă mare, respectiv, referitor la sex doar o eliberare... Din păcate, nu e şi o satisfacţie!