Forme fara fond - taxa de poluare

Iubitii nostri politicieni si unii birocrati tin sa ma ajute sa nu uit in ce tara traiesc. Tocmai am primit o palma dupa ceafa sa ma trezesc, caci deja atipisem!

Dupa mai multe amanari in calendar am zis ca e cazul sa pun in practica o actiune ce-o aveam in vedere de ceva timp: sa-mi recuperez taxa de poluare platita in 2008 pe baza ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/2015. Spre deosebire de altele, aceasta ordonanta chiar daca e inperfecta e una luata cu cap a.i. sa impace capra si varza.

Printez cererea creeata cu ceva timp in urma si ma prezint la ANAF Timisoara. Imi astept randul, intru si ma lovesc instant de duma birocratica "nu avem norme de aplicare". Si primesc aceasta replica in 17 decembrie pentru o ordonanta data in septembrie si intrata in vigoare pe 15 octombrie 2015. HALUCINANT!

Daca vreau banii sunt trimis sa ma adresez in instanta ca si cum aceasta Ordonanta e doar un articol din CanCan.

"Mai treceti pe la noi..."

Cum sa nu fi mandru ca esti roman?!

Update: Cineva imi spunea ca nu e nimic nou sub soare. Asa merg lucrurile la noi. Normele de punere in practica a legilor vin dupa ceteva luni de la intrarea legilor in vigoare. MINUNAT!

Update 2: Se pare ca nu ar fi prima lege ce nu are norme de aplicare.

Avand in vedere ca ordonanta 40 a fost data de fostul guvern, n-am asteptari mari legate de implementarea acestor norme. Deci, Statul va mai pierde multi bani pe procese.

Urmatoarea Grecie? Sper că NU!

Azi am citit o paralelă interesantă între situaţia actuală a Greciei şi ce ne-ar putea, foarte probabil, rezerva viitorul.

Merită subliniate câteva fraze:

"Cum sa obtii o crestere economica de 5%, în conditiile în care o întreaga clasa politica, de la presedinte la premier, ministri si functionari, si-a batut joc de cea mai ieftina sursa de finantare - fondurile europene. 

...

România are o datorie publica în jurul a 33% din PIB (129 de miliarde de euro estimat pentru 2011), dar daca se adauga si cea privata, datoria este de 80% din PIB. În trei ani de criza România a adunat la datoria publica 25 de miliarde de euro fara ca acest lucru sa se vada cumva în economie prin reduceri de taxe si impozite sau proiecte de investitii care sa genereze crestere.

De douazeci de ani, aceiasi lideri conduc România, iar alternarea la putere s-a produs numai la televizor. În spate afacerile firmelor de partid merg înainte, iar singura problema este pentru ce suma se scoala cineva "din pat" ca sa rezolve un contract. Si exact ca la greci probabil ca banii sunt în afara.

...

Daca liderii politici, cei carora populatia le-a încredintat cu buna credinta administrarea tarii, nu schimba cursul pe care a intrat România sau daca România nu îsi schimba liderii, atunci Grecia de acum este imaginea României din viitor. Daca."

Partea tristă e că "noile alternative de putere" gen Partidul Poporului al stafiei D.D. de la 0TV sunt mult mai nocive şi mult peste ce ne-ar putea oferii partidul lui C.V. Tudor.

Felicitări lui Cristian Hostiuc pentru reuşitul articol scris.

Update: Pe aceeaşi temă, merită citit şi articolul lui Iulian Anghel.

Bani moca

Când te duci şi-ţi deschizi un cont sau mai multe la o bancă eşti întâmpinat cu zîmbetul pe buze. Dacă mai creezi şi un depozit frumuşel la ei, mai că le vine să-ţi ofere şi o cafea. Că doar nu degeaba banii tăi vor fi rulaţi şi ei îi vor înmulţi. Vorba unui prieten: "Banca nu e o societate de caritate".

Totuși, de ce la mai toate băncile închiderea unui cont este o adevarată aventură şi te loveşti de beţe-n roată? 

Pe concret, până luna trecută salariul mi-l primeam la o bancă grecească. Întâmplarea face că eu deja aveam un cont de depozit la ei. Totul frumos până în vară când, pe fondul situaţiei economice elene, am decis că e mai bine să dorm mai liniştit. Cu riscul de a-mi înjumătăţii dobânda la depozit, am mers la o bancă mai sigură.

După umila mea părere, tot această bancă elenă are ceea mai ridicolă soluţie de Internet Banking. Îmi făcusem cerere de acces la acest serviciu, primisem user, parole, tra la la.
Bomboana de pe colivă am mâncat-o ulterior. Aplicaţia lor merge doar cu cel mai insecure şi expus la exploit-uri browser: Internet Explorer. M-am pus să-mi instalez certificatul digital pe IE 8 în Windows 7 pe calculatorul de la lucru. Totul frumos, setări, bla bla. Când să mă loghez în cont: box! Nu mă puteam loga în cont. Am reluat procesul de instalare după manualul lor de două ori şi nimic. Aceeaşi poveste acasă.

A doua zi dimineaţa, am fost prezent la bancă şi am anulat contul de Internet Banking. Mi-e greu să descriu ce faţă a făcut Truţi în momentul în care a vazut că închid contul a doua zi.

Din fericire, luna trecută s-a ivit ocazia de-a scăpa de această mirifică bancă. Am putut alege din ofertele a şapte noi bănci. Desigur, am "evadat" şi partea distractivă abia urmează.

Azi le-am facut o vizită să-mi închid contul. Mai aveam 38 de lei pe card şi am încercat să-i scot de la ATM. Cum ATM-ul lor se împacă doar cu multiplii de 5, am retras 35 de lei. Intru în bancă și primul lucrul pe care-l remarc e că s-a înmulțit numărul de funcționari. Multe fețe erau noi. Fac imprudența de a mă duce la o față nouă și începe distracția. Din câte am observat d-șoara se cam încurca în trei aplicații și nu întelegea cum se închide un cont. Ceva nu-i pușca...

După ce a întrebat alte trei colege... reușeste să îmi completeze hârtia de închidere cont și mă trimite la caserie să-mi ridic cei 3 lei pentru a închide contul. La caserie mă așteaptă un premiu! Tanti casiera caută tacticoasă banii mărunți și îmi dă 38 de lei. :)
Îi spun că nu e în regulă, că eu am retras deja 35 de lei și îi arăt chitanța de la ATM. Mirată mă lasă acolo 10 minute și dispare. Ulterior mă cheamă la acelasi birou de unde plecasem. Acolo, se mirau de ce s-a întâmplat. Au constatat pe un extras de cont temporar, că de fapt tranzația de retragere ATM de 35 de lei a fost efectuată de două ori, odată cu 35 și încă odată cu -35 lei.

Situația a rămas în pom și nu ar fi exclus să urmeze noi episoade... 

Update 14.12.2011: Happy Ending nelipsit de ceva emotii!

Accize 2012

Se apropie calcul accizelor pentru viitorul an. Şi ca de fiecare dată, în ultimii ani cei aflaţi la putere trag discret sforile pentru a băga mâna mai adânc în buzunarul contribuabilului iar astăzi cursul euro/ron s-a dus peste 4.35.

Am luat de curiozitate un istoric valutar al ultimilor 6 ani pentru a vedea cum s-a comportat cursul de schimb în jurul datei de 1 octombrie şi remarc jocurile discrete ale mult iubitului guvern Boc 5 (sau cât o mai fi).

Mă mir ca Boc şi Isărescu au uitat de manevră anul trecut şi cursul nu a avut vreo fluctuaţie importantă.
Nu pot să nu remarc cât de linistit era cursul pe vremea lui Tăriceanu. Chiar dacă economia o ducea mult mai bine pe vremea lui, adevăraţii liberali nu au recurs la astfel de practici! 

Pentru o analiză mai tehnică din punct de vedere economic recomand un articol despre cum creşte cursul euro de dragul accizelor.

Îndrăznesc să anticipez că luni vom avea un curs de 4.4 iar daca lucrurile nu se tulbură în Grecia, pe la mijlocul lui octombrie cursul va fi sub 4.3.
Până una alta, multumim din inimi iubiţi conducători! 

Multumim domnule Isărescu!

Update: Am updatat graficul. Echipa de mai sus mi-a depăşit aşteptările. În ziua din an în care cursul a contat cel mai mult (3 octombrie în acest an), cursul a scazut putin la 4.3222. Însă nu pentru mult timp. Azi avem un curs în creştere de 4.3529 ron/euro. Mirific!

Trăiască birocraţia - paşapoarte

Fiind perioada concediilor m-am trezit şi eu săptămîna trecută să fac rezervarea online la paşapoarte pentru copilul meu. Am prins un loc pe sfârşitul lunii acesteia! 

Un prieten ce tocmai a depus ieri actele copilului său făcuse din greşeală încă o rezervare şi avea încă una pentru mâine. Ieri dupa ora 12 am încercat în zadar să prind pe cineva de la paşapoarte pentru a vedea dacă nu pot merge în locul său mâine. Înainte de ora 13 ambele telefoane sunau ocupat. Apoi, în următoarele doua ore telefonul suna şi nu mai răspundea nimeni.

Mi-am luat inima-n dinţi şi m-am dus azi să discut la faţa locului. Ajuns acolo era plin de lume. Şi ca de fiecare dată vara, era plin de bronzaţi pregătiţi de decolare.

Merg la biroul de informaţii şi o întreb pe tanti dacă pot merge în locul prietenului meu acesta forwardându-mi mail-ul de confirmare. Nu ştiu dacă ei realizează că un email forwardat poate conţine informaţii veridice de la destinatarul iniţial.
Şi ca de obicei la stat, aceasta nu a putut să-mi dea un răspuns direct. A trebuit să plece în spate şi să "întrebe".  Nu ştiu ce a înţeles şi ce a întrebat dar a venit cu clasicul răspuns birocratic "nu se poate".

Mai bine să aibe ei un moment de respiro decât să îmi ia banii mai repede. Halal birocraţie!

Sistemul de pensii - de ce avem nevoie de dreapta?

Ieri, am participat la o discuţie care m-a facut să conştientizez cum vede lumea în momentul de faţă situaţia dezastruoasă din sistemul de stat de pensi.
Cu tristeţe, am constatat că doar un participant la discuţie a identificat adevarata sursă a problemelor actuale din sistemul de pensi. E drept, e un simpatizant al actualei puteri. Eu deşi nu agreez actuala putere, pot să afirm cu încredere că sursa problemelor pleacă de la numărul tot mai mic al angajaţilor ce cotizează în acest moment la sistemul de pensi public.

După revoluţie, regulile jocului în sistemul de pensii de stat au fost păstrate. Practic, după 20 de ani de la Revoluţie, ideea sistemului de stat e aceeasi ca în comunism. Adică, cei care lucrează azi plăteasc contribuţii pentru cei care sunt pensionari în acest moment. 

În comunism, oricine dorea să muncească îşi găsea loc de muncă foarte uşor. Ba chiar, uneori, chiulangii erau forţaţi “să dea la şaibă”. Astfel, dacă toţi cei capabili de muncă figurau ca angajaţi şi pentru sistemul de pensii şi asigurări sociale povara era una uşoară. Acest mecanism funcţionează atâta timp cât în câmpul muncii există suficienţi contribuabili.

După revoluţie marile platforme industriale au început să dispară rând pe rând şi sute de mii de români şi-au pierdut locurile de muncă. Astăzi, foarte multe oraşe foste industriale nu mai au nici o industrie activă. Multe astfel de oraşe astăzi arată aproape ca după bombardamente şi şomajul e la cote alarmante. Mi-ar fi şi frică să umblu noaptea printr-un astfel de oraş.

În toţi aceşti ani, numărul pensionarilor şi al asistaţilor sociali a crescut iar numărul angajatiilor a scazut considerabil, astfel încât azi avem activă în câmpul muncii doar aproximativ 20% din populaţie. Foarte mulţi dintre angajaţii  din mediul privat sunt plătiţi pe cartea de muncă cu salariul minim pe economie. Deci, contribuţiile sociale sunt foarte modeste în aceste cazuri. Colac peste pupăză, politicienii de fiecare dată în parg de an electoral au mai făcut cadouri electorale mărind pensiile şi ajutoarele sociale. Totul, numai ca să câştige voturi. Ulterior, tot aceeaşi propagandişti ai măririlor, odată vazuţi cu voturile în căruţă o dau pe invers. 

Îmi vine în minte cum liliputanul Boc lătra la Tăriceanu despre măririle salarilor profesorilor cu 50%, susţinând că acesta minte şi ca există bani. Din păcate mulţi au pus botul la alegeri şi acum suportă consecinţele. De aceea şi spuneam că românii au exact ceea ce merită. 

Azi, sistemul de pensi de stat a ajuns falimentar!

O coroană pe mormantul sistemului de pensi a pus-o şi ipocritul de Pogea cu măreaţa idee numită “impozit forfetar”. Această decizie idioată a dus la închiderea a 120.000 de firme şi implicit la mărirea numărului de şomeri cu cel puţin o jumătate de milion. Din păcate, nici azi această decizie total neinspirată nu a fost eliminată.

În schimb, fostul şi actualul guvern Boc  ştie doar să taie şi apoi să măsoare. Ştie doar să se îndatoreze în continuare. Nu ştiu să aducă investitori, să creeze infrastructură şi să ofere locuri de muncă. Numai aşa actualul algoritm de pensii ar mai putea oferii ceva.

Criza actuală economică a apărut în România de aproximativ doi ani. De atunci, statul încearcă să se tot reformeze dar incompetenţa îşi spune cuvântul şi tot batem pasul pe loc. În schimb, sistemul privat s-a ajustat, deja, de mult. Partea tristă e că actualii conducători nu înţeleg că problema arieratelor trage în jos şi mediul privat, iar într-un final, tot satul va avea de suferit. Tot statul va trebuii să plătească mai multe ajutoare sociale.

Partea ceea mai tristă e că nu se întrevede vreo îndreptarea a situaţiei. Zeus chiar lansase zilele trecute ideea unui nou împrumut de la FMI. Încet, încet, ne îndatorăm mai mult şi tot noi va trebuii să plătim. 

Din păcate, nimeni nu se gândeşte la o migrare a sistemului de pensii public spre ceea ce înseamnă cel al pensiilor private. Si anume, ca banii contribuabililor să fie investiţi în depozite pe termen lung garantate de stat şi alte mecanisme de investiţii. 

Atâta timp cât lumea nu va întelege unde e adevărata problema, orice discuţie e derizorie. România nu îşi mai permite să fie un stat de asistaţi sociali.

În acest moment, remarc cum cei din PSD aşteaptă la cotitură să se scufunde de tot corabia marinarului. Din păcate, mai mult ca sigur ei vor fi marii perdanţi ai viitoarelor alegeri. Lumea va pune din nou botul la promisiunile lor electorale de doi lei, promisiuni bazate pe pomparea banilor statului în categoriile sociale defavorizate. Cel mai probabil, vor urma noi împrumuturi, implicit noi datorii.

România are nevoie de adevărate măsuri de dreapta... de investiţii şi creearea locurilor de muncă. Constat cu tristeţe că actuala guvernare nu apleacă urechia la adevăraţii patroni pentru a le asculta offurile şi sfaturile. Iar în acest fel, vom pierii pe limba noastră!

Agaugat în 25.09.2010: Ieri, Ponta şi ai lui au scos la rampă o idee de-a dreptul tâmpită. Un om mult mai priceput decâr mine în ale economiei a detaliat problema aici. Încă odată se dovedeşte că "stânga" în România trebuie să rămână în opoziţie şi să facă genoflexiuni!

Lupul paznic la stână

Actualul guvern a patentat tehnica servirii pe sub uşă a tot felul de zvonuri pentru presă, în ideea de-a agita spiritele. Apoi vine cu tot felul cu soluţii mai "blânde".

De ieri, presa, mediul de afaceri, cel bancar dar şi sindicatele se agită cum rar mi-a fost dat să vad în aceşti 20 de ani de tranziţie. Cu ocazia vizitei FMI-ului, guvernul a dat "pe surse" noi enormităţi care agită populaţia: mărirea cotei de impozitare cu 4% dar şi a TVA-ului cu 5%.

Nu mai contează faptul faptul că gurul Isărescu şi alti economişti avizaţi spun NU creşterii acestor taxe. Guvernul defilează înainte, înotând prin incompetenţa membrilor săi.

Mă întreb ce aşteptări de bine mai putem avea când avem ministrul de Finanţe un individ, care în 2010, e complet străin de cum se utilizează un calculator.

Mă întreb cum ar reacţiona Vlădescu dacă ar merge într-o vizită la Bursa de Valori din Bucureşti. Probabil, s-ar uita ca boul la LCD-urile ce afişează cotaţiile.

Ilustrul marinar aflat la cârma ţări declara că nici nu se pune problema de-a accepta mărirea cotei unice de impozitare şi a TVA-ului.

Tot El Presidente afirma la anterioara vizită a delegaţiei FMI că "România va apela la FMI şi după încheierea actualului acord, în 2011". Mulţumesc celor ce au pus botul la tot felul de lupte imaginare cu comunismul, minerii şi Iliescu. Să traiască bine!

Odată cu plecarea delegaţiei FMI sunt tare curios care vor fi consecinţele asupra noastră.

E foarte posibil ca de această dată glonţul să nu ne mai treacă pe la ureche, ci să-i lovească pe români în plin. :-(

Clasic românesc

Zilele acestea, pe ecranele televiziunilor româneşti se perindă destul de des o reclamă care exprimă, într-un pur umor negru, sistemul birocratic românesc.

Personal îmi aduce aminte de experientele trăite în august 2008 când mi-am achiziţionat automobilul personal: multă umblătură, întoarceri de la ghişeu din cauza informaţiilor incomplete de la fişier şi inevitabilii nervi.

Consolarea a venit azi de la un prieten, stabilit de câtiva ani la Paris. Se pare că, şi prin Franţa, există roboţei birocratici care au un dar nativ de-a face să îţi crească tensiunea.

Compostoarea...

Gândindu-mă ca nu mai e coada specifică începutului de an, astăzi, am mers să-mi activez cardul abonamentului de transport la RATT. 

Se pare că m-am înşelat…  şi am stat la o coadă frumuşică. În faţa mea, erau două doamne pensionare, trecute bine de 65 de ani.

Fireşte, pentru ca dânsele să beneficieze de reducere a trebuit să prezinte cuponul de pensie. Numai că una dintre ele, care a fost şi ieri la coadă fără cupon, a avut proasta inspiratie să vină cu primul cupon găsit prin sertar, altul decât ultimul lasat la medic. Era unul din august.

Urgent, doamna casieriţă / compostoare a constatat că acel cupon era mai vechi şi a refuzat categoric să elibereze abonamentul subvenţionat.  A trimis-o pe doamna pensionară să citească regulamentul afişat pe o hârtie lipită în geam. Pe afiş, nici pomeneală că ar trebui chiar ultimul cupon. Dar, doamna cu un singur neuron a continuat să susţină că se subînţelege că ar trebuie să fie ultimul cupon. Interesant este că si prima doamnă pensionară avea tot un cupon mai vechi, de doua luni şi dânsei i-a dat abonament.

Q: Cum poate cineva ce a fost încadrat în categoria pensionarilor de ani buni, cineva care are cupon de pensie din august, să nu fie considerat ca fiind pensionar şi să beneficieze de o modică facilitate?

A: Simplu… Simplu, pentru nişte roboţei care ştiu doar să taie nişte bilete şi daca se poate să găsească motive puerile de-a mai fura niste bănuţi de la amărâţi. Greu de inţeles pentru restul cu mai mulţi neuroni.

I-am recomandat doamnei pensionare să ii pună această intrebare casieriţei, să ii facă reclamaţie compostoarei şi să contacteze, în ultimă intanţă, OPC-ul.

Mi-e milă şi ii compătimesc pe cei care ne pot fi bunici şi care au trăit tinereţea în vremurile de restrişte. Cred că ar merita o bătrâneţe mai liniştită şi plină de respect. Mă doare că ei răman, în continuare, bătaia de joc a societăţii.

Dacă mă gândesc mai bine, atitudinea casieriţei se regăseşte chiar în aceste zile şi în guvernul Boc. Am inteles că astuparea „găurilor” din buget va fi făcăt-o şi cu firmiturile de pensii.  Un banal foc de paie... Ca stat, vom continua să ne îndatoram la banci ca sa platim şi acele resturi de firmituri numite "pensii".

Dacă guvernul îi sfidează pe bătrâni, atunci, ce să ne mai mire ca tanti Compostoare o face?

Trist… Trăim în România, şi trebuie să-l citez pe Badea: ne ocupă tot timpul!