Se afișează postările cu eticheta FMI. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta FMI. Afișați toate postările

9 sept. 2010

Sistemul de pensii - de ce avem nevoie de dreapta?

Ieri, am participat la o discuţie care m-a facut să conştientizez cum vede lumea în momentul de faţă situaţia dezastruoasă din sistemul de stat de pensi.
Cu tristeţe, am constatat că doar un participant la discuţie a identificat adevarata sursă a problemelor actuale din sistemul de pensi. E drept, e un simpatizant al actualei puteri. Eu deşi nu agreez actuala putere, pot să afirm cu încredere că sursa problemelor pleacă de la numărul tot mai mic al angajaţilor ce cotizează în acest moment la sistemul de pensi public.

După revoluţie, regulile jocului în sistemul de pensii de stat au fost păstrate. Practic, după 20 de ani de la Revoluţie, ideea sistemului de stat e aceeasi ca în comunism. Adică, cei care lucrează azi plăteasc contribuţii pentru cei care sunt pensionari în acest moment. 
În comunism, oricine dorea să muncească îşi găsea loc de muncă foarte uşor. Ba chiar, uneori, chiulangii erau forţaţi “să dea la şaibă”. Astfel, dacă toţi cei capabili de muncă figurau ca angajaţi şi pentru sistemul de pensii şi asigurări sociale povara era una uşoară. Acest mecanism funcţionează atâta timp cât în câmpul muncii există suficienţi contribuabili.
După revoluţie marile platforme industriale au început să dispară rând pe rând şi sute de mii de români şi-au pierdut locurile de muncă. Astăzi, foarte multe oraşe foste industriale nu mai au nici o industrie activă. Multe astfel de oraşe astăzi arată aproape ca după bombardamente şi şomajul e la cote alarmante. Mi-ar fi şi frică să umblu noaptea printr-un astfel de oraş.
În toţi aceşti ani, numărul pensionarilor şi al asistaţilor sociali a crescut iar numărul angajatiilor a scazut considerabil, astfel încât azi avem activă în câmpul muncii doar aproximativ 20% din populaţie. Foarte mulţi dintre angajaţii  din mediul privat sunt plătiţi pe cartea de muncă cu salariul minim pe economie. Deci, contribuţiile sociale sunt foarte modeste în aceste cazuri. Colac peste pupăză, politicienii de fiecare dată în parg de an electoral au mai făcut cadouri electorale mărind pensiile şi ajutoarele sociale. Totul, numai ca să câştige voturi. Ulterior, tot aceeaşi propagandişti ai măririlor, odată vazuţi cu voturile în căruţă o dau pe invers. 
Îmi vine în minte cum liliputanul Boc lătra la Tăriceanu despre măririle salarilor profesorilor cu 50%, susţinând că acesta minte şi ca există bani. Din păcate mulţi au pus botul la alegeri şi acum suportă consecinţele. De aceea şi spuneam că românii au exact ceea ce merită. 

Azi, sistemul de pensi de stat a ajuns falimentar!

O coroană pe mormantul sistemului de pensi a pus-o şi ipocritul de Pogea cu măreaţa idee numită “impozit forfetar”. Această decizie idioată a dus la închiderea a 120.000 de firme şi implicit la mărirea numărului de şomeri cu cel puţin o jumătate de milion. Din păcate, nici azi această decizie total neinspirată nu a fost eliminată.
În schimb, fostul şi actualul guvern Boc  ştie doar să taie şi apoi să măsoare. Ştie doar să se îndatoreze în continuare. Nu ştiu să aducă investitori, să creeze infrastructură şi să ofere locuri de muncă. Numai aşa actualul algoritm de pensii ar mai putea oferii ceva.

Criza actuală economică a apărut în România de aproximativ doi ani. De atunci, statul încearcă să se tot reformeze dar incompetenţa îşi spune cuvântul şi tot batem pasul pe loc. În schimb, sistemul privat s-a ajustat, deja, de mult. Partea tristă e că actualii conducători nu înţeleg că problema arieratelor trage în jos şi mediul privat, iar într-un final, tot satul va avea de suferit. Tot statul va trebuii să plătească mai multe ajutoare sociale.

Partea ceea mai tristă e că nu se întrevede vreo îndreptarea a situaţiei. Zeus chiar lansase zilele trecute ideea unui nou împrumut de la FMI. Încet, încet, ne îndatorăm mai mult şi tot noi va trebuii să plătim. 
Din păcate, nimeni nu se gândeşte la o migrare a sistemului de pensii public spre ceea ce înseamnă cel al pensiilor private. Si anume, ca banii contribuabililor să fie investiţi în depozite pe termen lung garantate de stat şi alte mecanisme de investiţii. 
Atâta timp cât lumea nu va întelege unde e adevărata problema, orice discuţie e derizorie. România nu îşi mai permite să fie un stat de asistaţi sociali.

În acest moment, remarc cum cei din PSD aşteaptă la cotitură să se scufunde de tot corabia marinarului. Din păcate, mai mult ca sigur ei vor fi marii perdanţi ai viitoarelor alegeri. Lumea va pune din nou botul la promisiunile lor electorale de doi lei, promisiuni bazate pe pomparea banilor statului în categoriile sociale defavorizate. Cel mai probabil, vor urma noi împrumuturi, implicit noi datorii.

România are nevoie de adevărate măsuri de dreapta... de investiţii şi creearea locurilor de muncă. Constat cu tristeţe că actuala guvernare nu apleacă urechia la adevăraţii patroni pentru a le asculta offurile şi sfaturile. Iar în acest fel, vom pierii pe limba noastră!

Agaugat în 25.09.2010: Ieri, Ponta şi ai lui au scos la rampă o idee de-a dreptul tâmpită. Un om mult mai priceput decâr mine în ale economiei a detaliat problema aici. Încă odată se dovedeşte că "stânga" în România trebuie să rămână în opoziţie şi să facă genoflexiuni!

5 mai 2010

Lupul paznic la stână

Actualul guvern a patentat tehnica servirii pe sub uşă a tot felul de zvonuri pentru presă, în ideea de-a agita spiritele. Apoi vine cu tot felul cu soluţii mai "blânde".

De ieri, presa, mediul de afaceri, cel bancar dar şi sindicatele se agită cum rar mi-a fost dat să vad în aceşti 20 de ani de tranziţie. Cu ocazia vizitei FMI-ului, guvernul a dat "pe surse" noi enormităţi care agită populaţia: mărirea cotei de impozitare cu 4% dar şi a TVA-ului cu 5%.
Nu mai contează faptul faptul că gurul Isărescu şi alti economişti avizaţi spun NU creşterii acestor taxe. Guvernul defilează înainte, înotând prin incompetenţa membrilor săi.

Mă întreb ce aşteptări de bine mai putem avea când avem ministrul de Finanţe un individ, care în 2010, e complet străin de cum se utilizează un calculator.


Mă întreb cum ar reacţiona Vlădescu dacă ar merge într-o vizită la Bursa de Valori din Bucureşti. Probabil, s-ar uita ca boul la LCD-urile ce afişează cotaţiile.

Ilustrul marinar aflat la cârma ţări declara că nici nu se pune problema de-a accepta mărirea cotei unice de impozitare şi a TVA-ului.


Tot El Presidente afirma la anterioara vizită a delegaţiei FMI că "România va apela la FMI şi după încheierea actualului acord, în 2011". Mulţumesc celor ce au pus botul la tot felul de lupte imaginare cu comunismul, minerii şi Iliescu. Să traiască bine!

Odată cu plecarea delegaţiei FMI sunt tare curios care vor fi consecinţele asupra noastră.
E foarte posibil ca de această dată glonţul să nu ne mai treacă pe la ureche, ci să-i lovească pe români în plin. :-(

3 apr. 2010

O fantă de adevar despre FMI

Pentru că în topicul anterior discutam despre FMI şi osandele preşedintelui la adresa acestui forum, iată că în aceste zile o persoană foarte avizată, viceguvernatorul Băncii Centrale a Cehiei, spune lucrurilor pe nume: "Este ridicol că tocmai FMI a accelerat criza. A fost o încercare clară de a provoca bailout-ul unei întregi regiuni . Înaintea crizei, FMI practic nu avea clienţi. Odată cu criza şi cu noul management condus de Dominique Strauss-Kahn (directorul general al FMI - n.r.), Fondul şi-a găsit de lucru şi a obţinut mai mulţi bani.". Mai multe detalii pe site-ul Realităţii TV.

Pentru cei care urmăresc activitatea financiară, economică şi socială e de notorietate modul în care Mugur Isărescu a manevrat mecanismele financiare de care dispunea la BNR şi a reuşit să respingă atacurile speculative de la sfârşitul lui 2008 şi începutul anului 2009. Aceste atacuri mizau pe o scădere drastică a monedei naţionale şi ele au avut consecinţe catastrofale în economiile Ungariei, Ucrainei dar şi a altor state est-europene. Pierderile au fost de ordinul miliardelor de euro.

Consider că părerea viceguvernatorului ceh este una avizată şi cred că alaiul de informatori din jurul preşedintelui ar trebui să-l ţină la curent cu realitatea crudă. Iată ce se ascunde în spatele acestor bancheri care au voie să tipărească bani în funcţie de cat de mulţi ajung să se îndatoreze la ei.

30 mar. 2010

Până unde ne îndatorăm?

Timp de trei luni de zile după ultimele alegeri, preşedintele a avut o apariţie publica foarte discretă. Încet, încet, a iesit din nou la rampă. Prima dată, după un control medical când s-a dat în stambă în faţa ziariştilor într-un mod copilăresc. Îmi aduce aminte de copilărie când obişnuiam împreună cu ceilalţi copii să ne lăudăm cu achiziţiile părinţilor, joburile lor şi multe alte aspecte... într-un cuvânt: pueril.

Ieri, preşedintele încercând să facă lobby pentru reforma educaţiei în viziunea sa, a reuşit să dea, pentru a nu ştiu câta oară, cu bâta în baltă. A reuşit să jignească o breaslă care ne face cinste, oriunde în lume: medici.
Avand "rezultate notabile" in familia sa, preşedintele a încercat să submineze calitatea şcoli româneşti în scopul aplicării măreţei reforme. Mr. president nu a mai ţinut cont de faptul că foarte mulţi medici sunt foarte apreciaţi în occident şi procesul de recturare a acestora e în derulare... E de actualitate lipsa tot mai acută de personal medical.
Băsescu nu precizează nimic despre salariile mizerie ale medicilor români şi condiţiile de lucru. Nu spune nimic despre lipsa de aparatură performantă care să ajute la o diagnosticare corectă. 
Nu spune nimic despre datoriile acumulate de spitalele româneşti la firmele private din domeniu. Numai la job (firmă de software), de mai multe ori am fost nevoit să contactez mai multe astfel de firme medicale în ideea de-a nu ne mai trimite faxuri cu ultimatumuri de plată. Datorită unui număr de fax greşit primeam faxuri destinate unui foarte important spital universitar din Timişoara. 

Preşedintele nu vorbeşte despre astfel de aspecte, ci dimpotrivă... azi aberează din nou. Vorbeşte despre un foarte posibil nou acord cu FMI. Nici nu l-am terminat pe actualul acord stand-by, căci deja se şi pune problema următorului.

Încet, încet, ne afundăm în datorii, iar drumul este cu unic sens. Nu se vede nimic nou în economie cu aceşti bani. Toţi se duc pe parte socială, clientelă politică şi nu numai. Nici o investiţie adevărată, aducătoare de valori.
La 20 de ani de la revoluţie, nu avem vreo strategie coerentă spre un trai mai bun. Supravieţuirea e cuvântul de ordine. Economia se bazează doar pe consum şi speculă. Nu şi pe producţie.
Domnul preşedinte a patentat o idee infailibilă pentru a motiva "insuccesuri"-le sale: "Noi, PDL, vrem să facem, dar FMI ne pune condiţii şi nu ne lasă". Din păcate, mulţi au pus botul la ele. Recunosc, şi eu în 2004. Nu şi a doua oară.
În stilu-i clasic, parcă-l văd pe Boc cum aberează despre viitor: vom face, se va face, trebuie să se faca etc. Important e ca la alegerile următoare, când lumea îl va întreba ce a facut cu adevarat, el să se scoată spunând: "Noi am vrut să facem bine, dar FMI a pus condiţii şi nu ne-a lasat să facem ce doream noi. Dar dacă ne realegeţi, vom face, drege etc". 

Până unde continuăm să ne îndatorăm fără a se vedea ceva concret în economie? 
Chiar trebuie ca toţi cei ce mai speră la o şansă mai bună să fugă cât mai curând înspre tărâmuri mai însorite? 
Cine va plăti aceste datori necugetate? Copii, copiilor noştri?! Doamne fereşte!