20 mar. 2010

Oraşul meu, tarlaua mea

De obicei, când îmi vizitez părinţi aleg ruta Timişoara - Caransebeş - Haţeg. La fel am facut şi weekend-ul trecut, atât la dus cât şi mai ales la întoarcere. 
Cei care au făcut această rută  în ultimi ani au remarcat lucrările de canalizare ce s-au realizat dar care nu s-au terminat (nu s-a turnat covorul asfaltic şi gropile persistă). Astfel, strada Ardealului s-a îngustat semnificativ în sensul de mers spre Haţeg.

Duminică, la întoarcere, am fost nevoit să remarc un cocalar, ţăran sau oricum vreţi să-l numim. Era parcat la 2 metri de semafor, iar jumătate din maşină era pe carosabil.


Degeaba era semaforul verde pentru cei ce virează la dreapta, căci cel din faţa mea, implicit şi eu, nu puteam să virăm la dreapta. Nu era loc între matizul taxi si Mercedesul individului.


A trebuit să aşteptam la semafor ca şi cum a mers în faţă sau la stânga, doar pentru că unul se simţea în centrul Caransebeşului ca la el pe tarla. Fie vorba intre noi... din punctul meu de vedere, cu riscul de-ai supăra pe uni, e unul dintre cele mai urâte oraşe pe are le ştiu.


La 300-400 de metri distanţă de această intersecţie se află sediul Poliţiei Comunitare. Mă îndoiesc ca au remarcat această situaţie şi că au luat vreo atitudine. Din cunoştinţele mele de circulaţie, nu ai voie să staţionezi la 2 metri de o intersecţie, semaforizată. Eşti pasibil de amendă.

Cu siguranţă, astfel de situaţi sunt la ordinea zilei în orice parte a ţări, de la capitală până la cel mai mic oraşel. Numai că daca nu luam atitudine, chiar şi facându-i publici, astfel de persoane vor considera că e ceva normal şi firesc să parcheze după cum îi taie capul.

Niciun comentariu: