16 mar. 2010

Râs sau plâns la hypermarket

Week-endul trecut am asistat la o scena tragi-comică, într-un hypermarket.


Era vorba de o doamnă trecută de 50 de ani care se străduia de zori să gasească un produs alimentar pe cel mai de jos raft. După aproximativ două minute s-a ridicat şi ş-a continuat liniştită cumpărăturile.
Pe moment m-am amuzat şi am zis că merită să imortalizez momentul. Mai apoi, m-am gândit că în spatele acestei scene se pot ascunde aspecte mai puţin amuzante, chiar triste. 
Doamne respectivă poate are probleme medicale şi cei din hypermarket nu am aranjat marfa pe rafturi în cel mai normal şi inspirat mod.

O altă explicaţie mai "conspiratistă" ar fi o teorie de marketing. Poate aţi remarcat că la hypermarket-uri produsele din aceeaşi familie (ex. pastele făinoase) sunt aranjate pe rafturi în funcţie de preţ şi brand; cele mai scumpe pe rafturile superioare, iar cele mai ieftine pe rafturile inferioare. Astfel, de multe ori dacă suntem grabiţi si neatenţi avem mari şanse să scoatem mai mulţi bani din pormoneu.

Mai trist e faptul că există destui oameni pentru care contează şi o diferenţa de 50 de bani.

2 comentarii:

Codruta spunea...

Dupa parerea mea, problema ce se poate pune in acest caz nu tine neaparat de ras sau plans, cat mai mult de cine are de gastigat si cine nu de pe urma acestui fapt. Daca privim putin cu un ochi critic intreaga situatie, se observa in primul rand, ca cei care au de pierdut sunt, pe de o parte batranica, care nu a reusit sa isi achizitioneze produsul dorit din cauza locului in care acesta era asezat, (mai mult ca sigur multumindu-se fie cu un alt produs mai scump, dar mai usor de gasit, fie renuntand complet la produsul respectiv), si pe de alta parte furnizorii acelui produs, care nu prea au cum sa realizeze nivelul de vanzare dorit din acelas motiv. Iar castigatorii vor fi tot marile companii furnizoare de produse cunoscute (devenite brand-uri)pentru ca au produse localizate cat mai avantajos pe rafturile magazinelor si au, implicit si o mai buna politica de promovare a propriilor produse. Ce concluzie se poate trage de aici - it's all about the money, si in aceasta situatie, cu greu se gaseste cineva sa se preocupe de situatii precum cea a acestei batranici si a altor oameni in situatii similare... da, viata e dura cum spunea unul din profesorii mei , dar noi trebuie sa ne descurcam cum putem mai bine in conditiile date. So, don't lose hope, folks!
P.S. Ar mai fi ceva de adaugat - fiecare dintre noi ar trebui sa isi cunoasca drepturile si sa lupte pentru ca acestea sa ii fie respectate.

Sly spunea...

De acord cu tine, Codruta!
Daca mergem pe ipoteza de marketing singura mea completare ar fi ca tanti a preferat sa se umileasca in halul asta numai pentru ca sa cumpere un produs mai ieftin.

Thanks! :)