Azi mi-am început ziua într-un mod foarte plăcut, participând la o sesiune interesantă de prezentări tehnice. După eveniment, am mai zăbovit puțin la un pahar de vorbă și eram foarte încântat de subiectele discutate și optimismul oamenilor. Totul suna interesant.
Ajuns acasă, dau o geană pe Facebook și văd că două foste colege au distribuit un link ce dezvăluia o veste tristă. După o lungă suferință, două translanturi de măduvă, Daniel a fost răpus de boală. Vestea mi-a stricat ziua și foarte probabil mă va urmării o vreme...
Parcă mai ieri trăiam alături de foștii colegi emoția adunării sumei necesare transplantului lui Daniel. Ne-a bucurat foarte mult și aportul mogulului, domn ce a făcut posibilă urgentarea procedurilor de transplant. Și atunci Daniel a repurtat o victorie. Din păcate, războiul nu era câștigat. Simt că toți cei ce i-am fost alături lui Daniel, fiecare în modul său, am pierdut un război. Dar cum bine spunea Ruxandra Predescu, cu ajutorul nostru Daniel a apucat să-și cunoască copilul și "n-ar fi apucat să-l audă spunându-i Tata, să-i fotografieze fiecare mic zâmbet şi să ne trimită zâmbetele astea pe mail, mândru nevoie mare!". Numai când ești părinte îți dai seama cât de mult au contat aceste clipe.
Nu am apucat să-l cunosc în persoană pe Mădalin dar am avut câteva schimburi de email-uri. Din păcate, parcă un semn a ceea ce urma să se întâmple, Daniel nu mi-a mai răspuns la ultimul email. Am așteptat cu nerăbdare noi postări ale lui Daniel pe blog. Din păcate, a rămas să scrie doar soția sa Raluca.
O admir pe Raluca pentru puterea de care a dat dovadă scriindu-ne în aceste extrem de grele clipe. Puterea Ralucăi cred ca îl va ajuta enorm pe al lor Vlăduț să-i urmeze pașii tatălui său. Și sunt sigur că va reuși!
E o seară tristă... Dumnezeu să-l odihnească!
PS. Nu uitați... Bucurați-vă de viață!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu