Respect pentru Mogul

Niciodată nu mi-a fost simpatic. Mai degrabă, antipatic.

Cu toate acestea, zilnic televizorul meu e setat de multe ori pe una din creeaţiile trustului său - canalul TV Antena 3. A creeat o fundaţie caritabilă.
E foarte posibil ca Dan să fi fost Felix. Ca el, au fost şi sunt mulţi din cei care, încă, se află în funcţii înalte din societatea românească. Chiar Zeus zice că usturoi nu a mâncat dar gura îi miroase.

În ultimii ani, mi-au atras atenţia multe din iniţiativele sale legislative şi sociale. Totuşi am continuat să am unele dubii legate de persoana sa.

Cu toţi ştim cât de zbucimate au fost ultimele alegeri prezidenţiale. Interesant e că, deşi el nu a candidat, numele său a fost mai prezent pe buzele unuia dintre combatanţii finalei mai mult decât chiar numele celuilalt finalist.

L-am scos de pe lista antipaticilor pe la sfârşitul lunii noiembrie când i-am citit un articol de pe blog. Mi-a plăcut modul elegant în care i-a răspuns celui ce l-a atacat necontenit. Ca un adevărat gentleman. Culmea e că după ce Zeus ş-a atins scopul, numărul ediţiilor publicitare gratuite destinate domnului Dan şi celorlalţi doi "incriminaţi" au scăzut vertiginos. La două luni de la alegeri nu mai auzim nimic despre forţele "malefice" ale Mogulilor.

Întorcându-mă în lumea apropiată mie, de câteva săptămâni eu, colegi mei, foarte multă lume din mediul online, dar şi ziare şi televiziuni, suntem focusaţi pe lupta grea ce-o duce Daniel. Sunt minute bune din cele 1440 ale unei zile în care ne-am gândit la soarta lui şi a familiei sale. Fiecare, în felul său...
Ştiam de complicaţiile apărute cu trombocitele tot mai puţine ale lui Daniel. Ştiam că trebuie să se întâmple o minune astfel încât coşmarul familiei Răduţă să se termine şi să se bucure împreună de prucul ce urmează să se nască.

Ieri, dintr-un email simţeam că lucrurile au început să se precipite. Asta m-a determinat să merg azi la bancă să donez o parte din ce mi-am propus mai repede decât mă gândisem. Începusem să mă agit şi mai tare în relaţiile cu cei apropiaţi, astfel încât să afle cât mai multă lume de evenimentul caritabil din 27 februarie.

Minunea a venit când cred că multă lume se aştepta mai puţin. Anca a reuşit să ia legătura cu Mogulul care a dovedit şi de această data un mare caracter.
Datorită Mogului soarele speranţei răsare din nou pe strada lui Daniel.

Cu riscul de-a stârni comentariile multora din cei ce mă cunosc şi nu numai, mi-am permis să îi dedic Mogulului aceste rânduri.

Să-i dea Dumnezeu sănătate şi să reuşească să pună în practică ideile sale inspirate de ordin legislativ şi nu numai.. Din păcate sunt puţini de calibrul său care au demonstrat calitatea dumnealui.  Sunt convins că va mai avea multe de spus. Mulţi latră la TV şi nu rămâne nimic, pentru popor, în urma mandatelor lor. Ramân doar averile lor de care fireşte se bucură ei. Mogulul a depăşit demult această condiţie şi dă înapoi din ceea ce are.

Respectele mele, domnule Voiculescu!

O speranţă pentru Daniel

Era începutul unei saptămâni obişnuite la job, pe la mijlocul lui octombrie 2009. Ajung la office, ma conectez pe messenger şi îmi sare în ochi un aspect ciudat: foarte mulţi colegi aveau în status un link. Nu am stat mult pe gânduri şi l-am accesat. Citindu-l mi-a stricat toată saptamâna.

Nu-l cunosc pe Daniel căci suntem în echipe şi oraşe diferite, dar ne-am mai intersectat prin listele de email. Nu-mi venea să cred ce nenorocire s-a abătut asupra lui. Instant, colegii din Bucureşti s-au mobilizat şi au început să facă liste cu donatori de sânge, în ideea de a-l ajuta pe Daniel. Atunci, ca şi cu alte ocazii mi-am dat seama ce oameni am în jurul meu. Mă felicit pentru faptul în 2008, după un accident la ski cu ruptură de ligamente, am fost destul de "nebun" să-mi schimb jobul şi să mă alătur echipei BitDefender.

Zilele au trecut şi într-o dimineată de noiembrie, ca un semn divin, în drumul spre job mi-a atras atenţia un anunţ, la radio, despre un nou medicament dătădor de speranţă pentru bolnavi de leucemie, PBOX-15.

Problema e că acest medicament are nevoie de multe teste înainte de a ajunge pe piaţă. Teste care se vor întinde pe perioada mai multor ani. Iar Daniel ar avea nevoie de el ACUM.

Daniel, ca şi mine, urmează să fie tată pentru prima dată. El puţin mai repede, chiar luna viitoare.

Pe 28 ianuarie mi-am văzut şi eu copilul la ecograf. În acele clipe am fost cuprins de nişte trăiri unice când îl vedeam mişcându-se. Parcă râdea inima în mine. Era un sentiment emoţionant, dar aveam pulsul normal. Îmi venea să-l strâng în braţe. Abia atunci realizasem ce bucurie poate să aducă un omuleţ, părinţilor.

Daniel, are de dus o luptă grea atât fizic cât şi psihic. Nu e de ajuns faptul că trebuie să lupte cu boala, dar cu siguranţă se gândeşte şi la viitorul băiatului său. Totuşi, cred că acest copilaş ce se va naşte îi va oferi lui Daniel şi mai multă putere de luptă şi o va învinge!

El trebuie să-i fie alături soţei sale şi să-şi ducă copilul la şcoală. Trebuie să fie stâlpul familiei.

Daniel are nevoie de un transplant medular. Şi acesta este extrem de scump. Costă aproximativ 150.000 euro. O adevărată avere pentru oamenii de rând.
Haideţi să-i fim alături şi să-l ajutăm cum putem ca să treacă această grea cumpănă a vieţii. Cu fiecare bănuţ adunat în contul lui, va creşte speranţa pentru Daniel.

La Banca Transilvania, agenţia Panduri Bucureşti sunt deschise două conturi pe numele Răduţă Daniel Mădălin.  Conturile sunt in format IBAN (inclusiv cei doi X de la final):

EUR: RO72BTRL06404201F02712XX

RON: RO57BTRL064013HAF02712XX

Cod SWIFT/BIC: BTRLRO22

Multă sănătate, Daniel!

Cocalar româno-italian

Vara trecută am avut surpriza să constat că pe strada mea a poposit un cocalar, proaspăt întors din Italia.

Îmi aduc aminte că trecusem cu viteză redusă pe lângă maşina acestuia (strada e foarte îngustă) şi la aproximativ 100 m m-am oprit. Am zis că ar fi păcat să nu imortalizez "bijuteria" cocalarului, chiar şi cu mobilul. M-am întors şi am obţinut următorul rezultat:

Comentariile, cred că, sunt de prisos... Totuşi sunt bine-venite şi nu strică să ne amuzăm puţin.

Haiti şi statul român

Cu toţii am auzit de nenorocirea ce s-a abătut asupra statului Haiti. Poporul haitian trăieste o mare dramă.
Din păcate, replicile seismului din 12 ianuarie continuă să-şi facă simţită prezenţa. Ultima, a fost miercuri de "numai" 6,1 grade pe scara Mercalli.

Cum era firesc, întreaga comunitate internaţională în frunte cu Unicef şi statele bogate ale lumii nu au stat cu mâinile în sân şi pregătesc ajutoare umanitare. Astfel, UE pregăteste 30 de milioane de euro ca ajutor de urgenţă dar şi 300 de milioane pentru reconstrucţie. Numai, Franţa va trimite din fonduri proprii zece milioane sub formă de ajutor de urgenţă.

Ieri, a apărut si "replica" guvernului român: "Romania va acorda asistenţă umanitară pentru Republica Haiti, în valoare de 50.000 de euro...".
INCREDIBIL! Nu credeam că pot să aud aşa ceva de la conducătorii unei ţări membre UE, ţară de peste 20 de milioane de oameni.
Numai în anul ce s-a încheiat, exemplele de situaţii în care s-a aruncat cu bani pe tot felul de rahaturi sunt nenumărate. Este de notorietate modul în care a "zburat" miss Ridzi de la MTS pentru niste sume mult mai mari. De notorietate e şi campania Land of "Jokes" de la ministerul Turismului unde s-au păpat câteva milioane de euro.
Exemplele pot continua la infinit... Din păcate, efectele unora le simţim pe pielea noastră, când mergem pe drumurile patriei pline de cratere.

Stimaţi guvernanţi, dacă mai era nevoie să vă demonstrati mediocritatea, atunci credeţi-mă că aţi reuşit să o faceţi. QeD.
Nu era mai bine să tăceţi din gură şi să vă vedeţi de treaba d-voastră, decât să vă faceţi de râs?
Vestea "ajutorului" oferit de statul roman mi-a provocat doar greaţă. Bine că, cheltuim sume uriaşe pentru  războaie interminabile prin Afganistan, Irak şi alte zone fierbinţi.

Cum poate Sandra Bullock să doneze 1 milion de dolari, Madonna să doneze 250.000$, Tiger Woods să doneze 300.000$ şi Romania doar 50.000 euro? Până si modesta noastră soră, Moldova donează 100.000 $.

Statul român trece printr-o perioadă deloc roză. Dar să fim seriosi... o astfel de donaţie jigneşte întregul popor român. Ne face de râs în vizorul internaţional. Încă există destui români pentru care suma de 50.000 euro nu e deloc un efort.
Bag de seamă că pentru statul român mai mult de 50.000 euro ar fi un adevărat efort. Trebuie să cerem voie FMI-ului, poate chiar şi o mărire a creditului luat, astfel încât să suplimentăm suma.

Întrebare la Radio Erevan: "Este adevărat că Romania va acorda Republicii Haiti un ajutor umanitar de 50.000 euro?"
Răspuns: "Da, este. Însă, cu unele precizări. Nu va dona, ci va lua 50.000 euro de la Haiti... cu ÎMPRUMUT".

Haideţi să fim oameni şi să dăm un gram din veniturile noastre prin conturile speciale deschise la BRD, Sucursala Piaţa Romană:

LEI: RO02BRDE410SV61136934100

EURO: RO35BRDE410SV27880794100

Un articol despre Ţara Haţegului

Astăzi, am găsit un articol interesant despre locul minunat în care mi-am petrecut copilăria.

Cunoscând această zonă, consider că o zi nu este suficientă pentru a vedea tot ce merită vizitat.

Zimbrul - Simbolul Ţării Haţegului

Biserica de la Densuş

Castelul Kendeffy - Sântămărie Orlea

Lista monumentelor e lungă...

Recomand, tuturor o vizită pe aceste pitoreşti meleaguri.

Nothing Else Matters

Zilele acestea, pe net, a apărut un filmuleţ ce conţine o variantă autohtonă a celebrei piese Nothing Else Matters de la Metallica.

Acurateţea cu care acest om interpretează celebra piesă este incredibilă!

Jos pălăria, stimate domn!

Mi-ar face plăcere să-mi scot soţia la restaurantul unde cântaţi.

Mă bucur că mai există in România şi astfel de oameni care pot încânta urechea oricărui ascultător, din lumea civilizată.

Felicitari şi celui ce a avut inspiraţia de a filma şi urca pe net acest filmuleţ.

Experienţe cu asiguratori auto

Zilele trecute, citisem două articole care mi-au reamintit de experienţele mele cu asiguratorii auto.

Primul articol lua partea clientilor, care, an de an plătesc taxe tot mai mari. Mi-a atras atenţia fraza "Preţurile pieselor auto s-au diminuat cu 30% începînd din 2007, cînd au fost eliminate taxele vamale ale UE.". Cred că, comentariile mele sunt de prisos. Tuturor ne este foarte clar şi logic că NU e vorba de vreo "burtologie" de ziarist.

Apoi, cum tehnica evoluează şi datorită faptului că suntem o ţară europeană, cred că nu ne miră faptul că "preţurile pentru manoperă în service-urile auto au crescut în ultimii ani, dar au scăzut timpii oficiali de manoperă". Manopera este  foarte scumpă. Faptul că revista Caţavencu este umoristică justifiă o scuză la explicaţie la fraza “parlamentul girează tarifele RCA". Din păcate sau din fericire (depinde cum privim lucrurile), parlamentul nu are treabă cu stabilirea tarifelor RCA. Au grijă s-o facă, asiguratorii.

La doar o zi după acest articol, apare altul cu multe date generice şi nimic concret. Articolul ia partea asiguratorilor şi parcă coincidenţa apariţiei sale e bătătoare la ochi. Nu mă miră. Poate, nici pe alţii.

Primul aspect care mi-a atras atenţia asupra acestui aticol a fost abordarea cu date generale despre "drumul crucii" parcurs de asiguratori şi nici o sursă de informare concretă ce poate fi verificată.

"Cifrele arata că, în Romania, preturile pieselor de schimb in service sunt mai mari decat cele din Germania."

Serios? Datorită cărui fapt? A, da... Dacă în România s-au vândut poliţiei Logan-uri de 70.000 euro, înseamnă că piesele unei Dacii sunt mai scumpe decât cele de Ford, Audi, BMW sau Mercedes. :D

La începutul lui decembrie 2008 am avut ghinionul să-mi lovească automobilul un vecin obosit, care tocmai şi-a pierdut tatăl. Săracul, după cel puţin trei nopţi nedormite, a condus maşina în marşalier şi mi-a tras una la spoilerul din faţă.

Formalităţile la poliţie au decurs normal. Omul mi-a dat copia după CI şi RCA-ul său şi am mers la asigurator. Mi s-a făcut constatarea daunei, poze şi am fost trimis la dealerul local al mărcii automobilului personal.

Era luni dimineaţa şi la dealer mi s-a făcut comanda pentru spoiler. În aceeaşi săptămână, joi seara am fost sunat de către reprezentantul dealerului pentru a fi programat la schimbarea piesei deteriorate. Ziua următoare,  am fost la dealer şi dupa 2 ore şi jumătate spoilerul a fost schimbat cu unul nou şi de aceeaşi culoare. Lucrurile au decurs cât se poate de normal şi civilizat. Jos pălăria!

Şocul a venit când am primit factura proformă şi am avut proasta inspiraţie să întreb cât a costat toată "afacerea". Aproape 800 de euro, pe RCA-ul omului. Cam cât a fost asigurarea mea CASCO pe anul precedent. M-am îngrozit! :|

Pe deviz apare doar sopiler faţă: vopsire, uscare şi manoperă montare.

Cum poate să coste un spoiler faţă, aproximativ 6% din preţul de catalog al unei maşini? Explicaţiile ce le-am gasit ar fi: ori asiguratorul a făcut propria listă de preţuri împreună cu dealerul, ori a existat o înţelegere între acesta şi dealerul auto.

Partea bună a fost faptul că pe mine nu m-a afecat direct acest aspect. Dar, poate că, azi plătim asigurări mai mari şi datorită acestor factori.

Doamne fereşte de daune mai serioase... Dacă ştii valoarea banului şi nu ai CASCO sau RCA-ul vinovatului, cred că tot ai nevoie de calmante când mergi să faci recepţia maşinii.

Tot legat de RCA, in vară a trebuit să-mi reînoiesc asigurările. Mergând la asiguratorul meu, am constat că neavând incidente poliţa CASCO a scăzut semnificativ. Fireşte. Totuşi RCA-ul a urcat de-a dreptul şocant pentru simplul fapt că mă încadrez în intervalul de vârstă sub 30 de ani.

Nu a contat că am permis de 11 ani şi că nu am avut incidente în ultimii ani. A contat vârsta mea. După ce am negociat la sânge am obţinut nişte reduceri modeste. Deşi erau oferte RCA mai bune, am ales să plătesc mai mult tot la asiguratorul meu, astfel încât să am extindere CASCO în Europa.

Avem nevoie de RCA si CASCO.

Prefer să le plătesc şi să nu le folosesc.

Numai că, domnilor asiguratori... NU ne luaţi PIELEA!

Clasic românesc

Zilele acestea, pe ecranele televiziunilor româneşti se perindă destul de des o reclamă care exprimă, într-un pur umor negru, sistemul birocratic românesc.

Personal îmi aduce aminte de experientele trăite în august 2008 când mi-am achiziţionat automobilul personal: multă umblătură, întoarceri de la ghişeu din cauza informaţiilor incomplete de la fişier şi inevitabilii nervi.

Consolarea a venit azi de la un prieten, stabilit de câtiva ani la Paris. Se pare că, şi prin Franţa, există roboţei birocratici care au un dar nativ de-a face să îţi crească tensiunea.

Vulpea care nu ajunge la struguri

Deseori, seara, înainte de culcare, televizorul meu este setat pe Antena 3. Obişnuiesc să-l mai aud pe Mircea Badea ce mai debitează... Mi s-a întâmplat ca emisiunea lui să-mi fie un bun somnifer.

În multe situaţii tind să-i dau dreptate, numai că uneori, din prea mult exces de zel şi de atotcunoscător, ce este, o mai ia pe arătură, rău de tot. De exemplu, se dă absolvent de liceu informatic şi laptopul îi pare foarte străin. Într-un fel, îl înţeleg, pentru că dacă ar fi avut vreo atracţie spre acest domeniu, poate, nu-l mai ştiam şi acest topic de blog nu ar fi existat. Ar fi fost, un om simplu, din aceeaşi breaslă cu mine. Poate că ar fi fost lângă colegii săi de la Microsoft,daca-l ducea mai mult "tărtăcuţa".

Ieri, Badea, pe blogul său citat prin mai toată media, şi-a dat din nou în stambă: "Andrei Gheorghe, acest 13-14, acest gaurila fm, acest prost fm, analistul, jurnalistul, cultincapul, nemaivazutul (pentru ca nimeni nu s-a uitat la emisunile lui), idolul adolescentilor ejaculanzi, al complexatilor suferinzi, al uratelor imbatraninde, are un nou job."

Am impresia că baiatul are nişte probleme de personalitate. El e super-înţeleptul, cel care are ceva de reproşat, oricui, care nu-i este foarte apropiat şi se bucură de o anumită notorietate publică.

Badea are unele complexe de inferioritate faţă de Andrei Gheorghe. Chiar dacă în celebra emisiune radiofonică “13-14”, Gheorghe era destul de sarcastic şi uneori chiar arogant, emisiunea lui a avut un real succes.

Acum, emisiunea lui Badea de la Radio ZU are un format aproape la indigo cu cel al „13-14”. Diferenţa e ca făcut-o de ceea ce discută şi pot să debiteze cei doi. Gheorghe, se întâmpla să închidă telefonul în faţă şi de multe ori te şoca cu o spontaneitate deosebită, cu citate filosofice şi nu numai. Badea, în comparaţie cu Gheorghe, e doar un “papagal miserupist”, care îşi exprimă public unele păreri.

Gheorghe nu e perfect, dar faptul că a trecut prin mai multe joburi destul de diferite la viaţa lui arată polivanţa sa. Iar Badea, la acest capitol îi este net inferior.

Legându-se de Gheorghe într-un mod atât de josnic, cred că şi-a dat singur cu firma-n cap. I-aş recomanda să-i citească cartea "Midnight Killer" şi apoi să meargă la emisiunea Ralucăi Moianu “Iartă-mă” şi să se spovedească.

A... Uitasem! Emisiunea nu mai există. Deci, a ratat o şansă să se cureţe.

Cititul prozei nu e marea pasiune a vieţii mele, ci mai degrabă citesc cărţi tehnice. Numai că, "Midnight Killer" m-a fermecat de când am văzut-o pe raft la Cărtureşti. Mi-am cumpărat-o degrabă şi am plecat spre casă cu tramvaiul. Îmi aduc aminte că era la sfârşitul lui 2006, afară era un frig pătrunzător şi lumina din tramvai era una destul de difuză. N-am rezistat tentaţiei, am deschis cartea şi am citit câteva pagini. Mă pufnea râsul în draci şi am fost cuprins, instant, de o stare de bună dispoziţie. Cu greu am reuşit să mă abţin astfel încât să nu râd în hohote, prin tramvai, ca un nebun.

Astăzi, l-am criticat pe Badea şi reacţia lui mă face să gandesc serios ce alternativă mai bună există în grila programelor TV, intre orele 23-00. Din păcate, găsesc puţine opţiuni.

Poate, din când în cand o să mai dau o geană pe Antena 3 la emisiunea lui Badiţa… şi poate, cândva, voi scrie despre el de bine.

Pănă atunci, Badea, joc de glezne!