Oamenii de langa noi

Azi am profitat de vremea excelenta pentru jogging si am admirat strazile destul de pustii din cateva cartiere timisorene. In mod normal, intr-o astfel de zi singurul lucru inedit ar fi peisajul rarefiat de pietoni si masini. Asa a fost si pentru mine o buna parte din distanta parcursa.

Ajuns in zona Complexului am avut parte de-o scena care mi-a cam stricat buna dispozitie.

Imagineza-ti o femeie cu parul carunt, trecuta de ani buni la pensie, intr-un halat simplu, cu o bata si o plasa de plastic alaturi. Poate fi chiar mama sau bunica oricaruia din noi. Doamna respectiva era langa un tomberon deschis si savura de zori o felie de pepene rosu (lubenita) deasupra acestuia. Desi foarte probabil felia respectiva era alterata, doamna respectiva o savura cu atat de multa pofta incat m-a facut sa ma intreb: oare cand am mancat ultima data ceva cu atata pofta?

Apoi, trecand pe langa dansa cu capul in pamant ma gandeam: In ce lume/tara traim?! 

Pentru ca nu aveam nimic cu mine, nici macar un leu, mi-a fost rusine c-am putut face doar atat…

Bucharest is not Budapest

In case you want to visit Romanian's capital and you're still confusing if that's Bucharest or Budapest, next video might  help you.

Enjoy Bucharest - Romania! :)

Lectie de bunic

Ieri am fost de "gardă" și mersesem în același parc atât dimineata cât și seara.

De dimineață văzusem un bunic mai aparte cu o mogâldeața de 11 luni dar, desi l-am ajutat la adunarea jucăriilor, n-am apucat să-i aflu povestea căci eram prea ocupat cu odrazla mea și aceștia plecaseră mai repede.

În sesiunea de seară, bunicul respectiv a revenit cu juniorul și am aflat câte ceva despre povestea sa.

Deși are amputate ambele picioare din cauza unei boli grave la o vârstră destul de fragedă, acest bunic iese zilnic cu nepoțelul în parc. În timp ce unii părinti sau bunici fug de responsabilitatea îngrijirii odrazlelor, acest domn merită tot respectul pentru tăria de caracter și modul în care are grija de al său urmas. 

Mă înclin!

Parcagii cu dizabilităţi

Din seria, să luăm atitudine, prezint câteva poze făcute recent prin parcările timişorene. 

Poate, făcând publice ispravile lor, vreodată ele ajung să fie văzute de alti astfel de participanţi la trafic şi vor fi mai atenţi. Drept urmare, zic să-i facem cunoscuţin la rubrica "rușinică".

Într-o sâmbătă de toamnă, la mijlocul zilei când locurile libere erau pe alese în parcarea subterană a mall-ului din Timişoara, unora le era greu să se deplaseze cel mult 100 de metri în plus.  Drept urmare, mertită să facă parte din categoria celor cu dizabilități.

Tot într-o sâmbătă, în parcarea Kaufland din zona Calea Șagului din Timișoara unei doamne îî fusese greu să parcheze un uriașul Smart.

Mai târziu, părăsind parcarea, am remarcat că oamenii au terminat cumpărăturile.

Tot la capitolul handicapați, în parcarea Realului din Calea Aradului locurile speciale sunt ocupate mai tot timpul. Într-o joie seară de noiembrie am dat de acest specimen.

Adevarată artă a parcării, nu alta...

Au mai trecut cateva săptămâni și X5-ul e tot acolo. Nu cred că mașina a fost stârnită din loc caci ea e la datorie și în aceasta săptămâna, alături de alti "handicapați". De menționat că existau destule locuri libere și curățate de parcat.

Un prieten, povestea că la Iulius Mall din Cluj mașinile de pe locurile de handicapați erau ridicate. Azi am ratat ocazia de-a verifica ce s-a întâmplat la mall-ul cu același lume în Timișoara. Pe la ora 15 când ajunsesem acolo era eXtreeem de aglomerat. După ceva eforturi, m-am bucurat c-am prins un loc în parcarea subterană ș-am fugit la cumpărături.

Update: N-a trecut mult timp de la publicarea acestui articol si la prima vizita in Kaufland am dat de alt ghertoi handicapat. Confirm faptul ca si Dacia Duster era tot pe un loc de handicapati. Eu gasisem foarte usor loc, vreo 10 locuri mai la stanga.

O teorie "mai adevărată" despre înaintaşii noştri

Pentru că sărbătorile se apropie și mulți dintre noi vom avea mai mult timp liber pe care-l vom pierde online, o idee buna ar fi vizionarea unei teori interesante despre trecutul nostru, teorie ce cred că merită mai multă publicitate.

Vizionare plăcută! :)

Zăpadă în Timișoara

Azi, după prânz, glumeam cu câţiva prieteni pe Facebook despre vremea din Timişoara şi ziceam că azi mă "distrez" cu  lopata. Ba mai mult, zilele astea unii din Bucureşti chiar mă invidiau. Nefiind un fan înfocat al zăpezii n-am simţit acelaşi lucru.

Am stat relaxat, cu planuri de a-mi scoate copilul în centru să vadă luminițele.

După ce copilul s-a trezit, văzând că zăpada nu contenește să se oprească am zis să cobor să dau zăpada din fața garajului. Am ajuns să constat că era deja destul de multă zăpadă depusă și am reușit să scap de ea cu destul efort după aproximativ 30 de minute.

După efortul depus, îmi venea să-i sun pe pasionații de zăpadă și să-i invit la dezăpezirea altui garaj sau mă gândeam ce bine ar fi de se inventa teleportarea - pentru un loc mai cald.

Cum zăpada nu se oprea am plecat de urgență să fac cumpărăturile de uichend mai repede decât aveam programat. 

Cu această ocazie am constat cât de frumos e să mergi cu 20-30 km/h și să asculți radio Guerrilla. :) De obicei, savurez Guerrilla la viteză mai decentă.
După cum ninge acum, am toate șansele să reiau mâine munca de dezăpezire.

PS. Numai drumar să nu fi în noaptea asta dinainte de alegeri. Băieții erau la datorie, dar cu greu fac față pe marile artere. De străzile mic n-am ce să mai zic. Pe strada mea, sper să vină același Gigi de anul trecut căci făcea treabă bună.

Despre vot

Pentru ca tot se apropie alegerile...

Avem o clasa politica departe de ce ne-am dori, dar cu toate acestea cred ca nu trebuie sa lasam pe altii sa decida pentru noi. Iar daca mai sunt si cumparati, cu atat mai mult trebuie sa ne prezentam la vot.

007 Skyfall şi cârcotaşul din mine

Citeşte acest articol doar dacă ai văzut deja filmul sau nu eşti interesat să-l vezi. Altfel, te rog, revino dupa ce-l vezi. E păcat să-l ratezi sau să-ţi creezi o imagine preconcepută. Eu, de exemplu, am refuzat sa ma uit la un articol despre cum e facut, inainte de a-l vedea in cinematograf.

Preambulul din Skyfall e promitator: James Bond, aflat în luptă cu un individ pe un tren de marfă, e împuscat în piept de-o colegă și acesta cade implacabil într-un râu peste care trecea trenul de la o înaltime de cel putin 20 de metri. Inconştient, acesta ajunge să cadă într-o cascadă și metaforic e tras de-o mâna la fund mai rau ca o jucărie de pluş.

Filmul începe și nu după mult timp îl vedem pe Bond cum se reface la malul mării cu wishkey si ceva sex (probabil în Turcia căci la Istambul începe povestea). Aflat la un bar, Bond află de la TV de-o explozie la sediul MI6 din Londra şi se întoarce acasă unde întrebat fiind unde a disparut zice sec… “Enjoying death”.

Cum-necum aceasta reuşeşte să se facă cu o noua misiune în Asia si în pachetul pentru misiune primeste un pistol ce-i recunostea amprentele sale si deci numai el îl putea folosi.

Ajuns în Shanghai, acesta îsi reîntâlneste “prietenul” de pe tren si reuseste sa-l anihileze. Nu înainte ca acesta să-si împuste ținta pentru care urcase câteva zeci de etaje într-un bloc vecin. Scena cu victima respectivă e de-o penibilitate incredibila pentru un film de talia 007. Practic, tinta vine ca un miel la tăiere. Se pune pe un scaun cu spatele la snipper și asteaptă ca cineva sa descopere un tablou pretios.  Desigur, Bond reuseste sa-l omoare pe individ dupa acesta scena cu țintă fixă.

Şi pentru că era nevoie si de cel puţin o femeie sexi în film, odată cu scena tabloului apare în peisaj madam Sévérine (pe numele real Bérénice Marlohe) ce se afla la maxim 5 metrii de mielul luat la tinta de snipper.

Acţiunea se mută într-un casino din Macao unde Bond revendică premiul lunetistului și al naibii ca Sévérine este prezentă. Ba chiar e și partenera unei mari “scule”. Ca în filme (cum altfel?) între cei doi se aprinde instant o idilă și Bond o vizitează într-o oră pe vaporul personal unde au si ei o noapte furtunoasă. Si asta, nu înainte ca Bond să execute niste bodygardzi în cazino. 

Cel mai tare în clanţa bodyguard cade împreună cu Bond într-o incintă cu ceva reptile a la crocodili și aici are o luptă între cei doi. Badea Gardul reușeste să ia pistolul minune cu amprente si încearcă să-l împuste pe Bond. Când tot se straduia el pe acolo să tragă, e prins de un picior de un crocodil si e tras într-un loc întunecat cu tot cu pistolul minune. A doua zi, după noaptea furtunoasă cu Sévérine, când Bond se afla pe-o insula pustie acesta avea pistolul la datorie. Superb nu? L-a recuperate dintre crocodili. :))

În continuare filmul nu duce lipsă de clasicele scene a la 007. Finalul, ne aduce eroul negativ într-o forma de zile mari. Acesta scapă doar cu câteva zgârieturi dintr-o explozie de butelii într-o casa lânga care se afla iar Bond revine de pe fundul unui lac înghetat cam uscat la fata si par. Desigur, binele învinge si Bond revine pe cai mari și ne așteaptă noi misiuni.

PS. Dacă am fost prea rău sau mi-a scăpat ceva, plizz let me know. :)

Cu siguranţă noul film Skyfall din seria 007 James Bond încântă multă lume aceste zile în cinematografele din întreaga lume şi există foarte multe păreri pozitive. Pozitivă e şi a mea, doar că aşteptam mai multe de la film şi sunt puţin dezamăgit de anumite scăpări  şi "trageri de păr". 

10% de la Real - deja epic

La hypermarketul Real eram aseară întâmpinaţi cu un mesaj publicitar de genul "cumparaţi de cel putin 100 lei pe un bon fiscal si aveti 10% reducere la casa".

Ajunşi la casa de marcat cumparatorii află că reducerea se aplică doar pentru cumpărătorii ce se numesc Dumitru şi se face pe baza prezentării cărţii de identitate.
Superb! Nu-i aşa? La astfel de promoţii/ţepe colaborate cu preţurile, în general mai ridicate decât la concurenţă, nu cred că mai miră pe cineva faptul c-au ajuns să închidă anumite magazine iar în cele încă deschise  te-ai putea da cu bicicleta mai lejer decât la Decathlon.