Daniele, drum lin!

Azi mi-am început ziua într-un mod foarte plăcut, participând la o sesiune interesantă de prezentări tehnice. După eveniment, am mai zăbovit puțin la un pahar de vorbă și eram foarte încântat de subiectele discutate și optimismul oamenilor. Totul suna interesant.

Ajuns acasă, dau o geană pe Facebook și văd că două foste colege au distribuit un link ce dezvăluia o veste tristă. După o lungă suferință, două translanturi de măduvă, Daniel a fost răpus de boală. Vestea mi-a stricat ziua și foarte probabil mă va urmării o vreme...

Parcă mai ieri trăiam alături de foștii colegi emoția adunării sumei necesare transplantului lui Daniel. Ne-a bucurat foarte mult și aportul mogulului, domn ce a făcut posibilă urgentarea procedurilor de transplant.  Și atunci Daniel a repurtat o victorie. Din păcate, războiul nu era câștigat. Simt că toți cei ce i-am fost alături lui Daniel, fiecare în modul său, am pierdut un război. Dar cum bine spunea Ruxandra Predescu, cu ajutorul nostru Daniel a apucat să-și cunoască copilul și "n-ar fi apucat să-l audă spunându-i Tata, să-i fotografieze fiecare mic zâmbet şi să ne trimită zâmbetele astea pe mail, mândru nevoie mare!". Numai când ești părinte îți dai seama cât de mult au contat aceste clipe.

Nu am apucat să-l cunosc în persoană pe Mădalin dar am avut câteva schimburi de email-uri.  Din păcate, parcă un semn a ceea ce urma să se întâmple, Daniel nu mi-a mai răspuns la ultimul email. Am așteptat cu nerăbdare noi postări ale lui Daniel pe blog. Din păcate, a rămas să scrie doar soția sa Raluca. 

O admir pe Raluca pentru puterea de care a dat dovadă scriindu-ne în aceste extrem de grele clipe. Puterea Ralucăi cred ca îl va ajuta enorm pe al lor Vlăduț să-i urmeze pașii tatălui său. Și sunt sigur că va reuși!

E o seară tristă...  Dumnezeu să-l odihnească!

PS. Nu uitați... Bucurați-vă de viață!

Aventuri cu GPS

Anul acesta am avut un 1 Mai muncitoresc mai aparte. Am sărbătorit ziua muncii prin muncă pe o plantaţie IBM din State. Mai exact, pentru două săptamani am fost plecat cu probleme de serviciu în State. Călatoria a implicat trezirea matinală înainte de ora 5, doua escale şi o închiriere auto. După o călatorie de 26 de ore am ajuns la destinaţie într-un orasel din împrejurimile Denver-ului.

Pentru a ajunge la destinaţie am folosit un prieten din familia GPS, device împrumutat de la un coleg ce avea harta de State. Primele doua zile jucaria a fost de vis. Luni dimineaţa, când chiar mă grăbeam pentru a ajunge în lobby room şi a întâlnii nişte colegi americani, mă trezesc că softul de pe jucăria mea (un Pocket PC cu Windows CE 6.0) nu binevoieşte a mai pornii. Zicea că a apărut o versiune mai nouă a apărut şi mă întreba dacă vrea să fac update. Următorul pas... "Program application database cannot be found. Please insert original application SD card". Pa, pa! 

Am încercat practici voodu, resetări, scoaterea cardului, etc. Nimic! De vis...
Nu-mi place să bag nasul în lucrurile altora fără permisiunea acestora și de aceea nu luasem un dispozitiv de conectare a Pocket PC-ului la PC/laptop via USB. Unii mai au salvate şi date personale pe astfel de device-uri.

Norocul meu a fost că nu era pentru prima dată când eram acolo şi ştiam cum să ajung la firmă. Toată săptămâna a decurs normal. 

Vineri seara trebuia să-mi aştept un coleg la aeroport şi cum îmi era frică că-mi voi prinde urechile pe intersecţiile autostrăzilor din State, am împrumutat de la o colegă un device GPS ajuns la pensie... dar încă funcţional. Colega mi-a arătat cam cum îi funţionează jucăria şi chiar îmi arătase că avea setat în lista de destinaţii şi aeroportul. Am zis... brici! 

Plec spre aeroport pe la 20:15 pentru a nu avea surprize şi pentru a-l lua pe colegul ce ajungea la 22:17. Urmând sfaturile anemice ale relicvei setată pe unităţi metrice americane, ajung pe I-25 S (o adevărată autostradă cu 3 și 4 benzi pe sens - în funcție de porțiunea de drum) şi cu ajutorul râşniţei reuşesc performanţa să ratez intrarea pe Toll Way o scurtătură. Ea avea alte planuri.

Adevarul e că, venind dinspre nord spre Denver, intrarea pe Toll Way e imediat după ce urci o mica pantă. Dacă nu știi că urmează să faci dreapta ai toate șansele să ratezi ieșirea de pe autostradă.

Am zis că ştie jucăria ce ştie şi i-am dat tot înainte... urmându-i sfaturile.

Silviu tot defila... şi de downtown se apropia. La un moment dat primesc indicaţii să fac dreapta, urc pe un pod şi mă îndrept vertiginos spre centru. Era 21:20. După nici două mile aflu că am ajuns la destinaţie. Superb... numai aeroport nu era acolo. În stânga mea erau zgârie-nori şi băieţi ce prestau la lumina proiectoarelor ceva lucrări de reparare a unei porţiuni de şosea. La prima ocazie am întors şi am cătutat aeroportul după puncte de interes. Erau doar vreo 15 mile până la DIA (Denver International Airport).

Nu apuc să ies bine din downtown pe I-25 şi fiind pe prima bandă, în dreapta, văd un negru fluturând o eşarfă cu steagul Americii în spatele unei maşini. Primul instinct a fost să pişc puţin frâna. Mi-am continuat ușor drumul și după ce am văzut în faţa maşinii sale încă o maşină trecută prin ghetto-uri  am accelerat.
După ce am mai străbătut câteva mile și după o indicație la dreapta pentru aeroport am mai reușit odată să ies de pe autostrada spre aeroport. De vis... GPS-ul meu indica 11 mile. Dându-mi seama de greşeală m-am învârtit puţin pe străzile din jurul pasarelei ce trecea peste autostradă şi am reuşit o ieşire ce-mi indica 8 mile până la aeroport. Într-un final... Victory! Pena Boulevard şi DIA.

Am parcat la 22:05 şi a trebuit să-mi mai aştept 10 minute colegul pentru ca acesta să ajungă la baggage claim. Drumul de întoarcere a decurs normal pe Toll Way dar nu fără surpize. Iubitul GPS nu ştia numarul şi numele străzii. Ştia doar de numele strazii + "Avenue". Desigur era altă locaţie din oraş. Suspectând din start de la intersecția unde ne-a indicat să facem dreapta în loc de stânga, întoarcerea şi ajungerea la destinaţie a decurs normal.

Concluzia: Dacă împrumuți un GPS asigură-te că ce au alții la "favourites" e cu adevarat ce dorești și tu.

Dar coada... unde-i coada?

Azi, la registratura Primăriei Timișoara vine o babă:
- Unde pot arăta asigurarea la apartament.
- Luați un număr de ordine și așteptați-vă rândul.
- Multumesc. Dar coada unde-i?

Mitică la brutărie - MIX

Internetul vuiește zilele astea din pricina unui nou HIT: Mitică la brutărie.

Celebrul personaj cred că provoacă destulă greață microbiștilor și nu numai.

Iar următoarea frază e epică:

"Dar nu e vina mea... asta nu înțelege nimeni domnul Ciutacu. Cum vrei să vândă ziarul dacă nu apare Dragomir în toate ipostazele?"

Sună a discurs prezidențial conform căruia țara ar rămâne neguvernată fără actuala putere... Loolll

Update: Pe aceeaşi temă, un prieten m-a tras de mânecă şi mi-a arătat o perlă cel puţin la fel de scumpă.

Urmatoarea Grecie? Sper că NU!

Azi am citit o paralelă interesantă între situaţia actuală a Greciei şi ce ne-ar putea, foarte probabil, rezerva viitorul.

Merită subliniate câteva fraze:

"Cum sa obtii o crestere economica de 5%, în conditiile în care o întreaga clasa politica, de la presedinte la premier, ministri si functionari, si-a batut joc de cea mai ieftina sursa de finantare - fondurile europene. 

...

România are o datorie publica în jurul a 33% din PIB (129 de miliarde de euro estimat pentru 2011), dar daca se adauga si cea privata, datoria este de 80% din PIB. În trei ani de criza România a adunat la datoria publica 25 de miliarde de euro fara ca acest lucru sa se vada cumva în economie prin reduceri de taxe si impozite sau proiecte de investitii care sa genereze crestere.

De douazeci de ani, aceiasi lideri conduc România, iar alternarea la putere s-a produs numai la televizor. În spate afacerile firmelor de partid merg înainte, iar singura problema este pentru ce suma se scoala cineva "din pat" ca sa rezolve un contract. Si exact ca la greci probabil ca banii sunt în afara.

...

Daca liderii politici, cei carora populatia le-a încredintat cu buna credinta administrarea tarii, nu schimba cursul pe care a intrat România sau daca România nu îsi schimba liderii, atunci Grecia de acum este imaginea României din viitor. Daca."

Partea tristă e că "noile alternative de putere" gen Partidul Poporului al stafiei D.D. de la 0TV sunt mult mai nocive şi mult peste ce ne-ar putea oferii partidul lui C.V. Tudor.

Felicitări lui Cristian Hostiuc pentru reuşitul articol scris.

Update: Pe aceeaşi temă, merită citit şi articolul lui Iulian Anghel.

Nani, nani puiul mamii - Varianta Enel

Robotul serviciului telecitire de la Enel doarme în afara programului de lucru.

Fiind în intervalul în care trebuie să fac telecitirea, aseară pe la 20:20 mi-a venit ideea de-a mă achita de această sarcină cetăţenească.
Citesc contorul, pun mâna pe telefon şi sun la numărul cu apel gratuit. Parcurg paşii şi ajung până la introducerea codului Eneltel. Îl introduc și surprize... primesc mesaj că nu mă aflu în intervalul de facturare specific contractului meu. Mă uit pe factură, văd "intervalul de telecitire 21 - 31 a lunii 01"   zic "tare, robotul a luat-o pe ulei".
Repet faza pentru a mă asigura că nu am greșit cu ceva și obțin aceeași poveste. 

Încerc a treia oară să intru în legătură cu cineva de la serviciul relații clienți și aflu că intervalul orar de lucru este 08-20. O las baltă și încerc din nou în această dimineață, în interval. Totul frumos, natural și firesc: problemă rezolvată.

Îmi cer scuze public robotului pentru că mi-am permit să-l deranjez! :)

O noua isterie din tranvaiul 41?

În această dimineață o persoană foarte dragă mi-a atras atenția asupra unei noi isterii lansate de un anume Florin în căutare de senzațional, trafic pe site-ul său și de ce nu, subiect de discuții.

Postez in numele unui prieten care a avut o intamplare nefericita. Orice ajutor care poate duce la identificarea persoanei este binevenit.

"Astazi 5 ianurie 2012 in jurul orei 8:45 in tramvaiul 41 ce venea dinspre Billa Drumul taberei spre Lujerul, prietena mea a fost intepata in spate cu un ac de o persoana inca neidentificata.

Aceasta persoana a urcat in spatele ei odata cu ea la statia 41 de la Billa DT iar apoi a simtit o intepatura tare in piciorul drept.

Cand s-a uita in spate era aceasta persoana care avea o basca in mana si a aruncat-o intr-o punga pe care o detinea si apoi se chinuia sa arunce in punga ceva ce parea lipit de podul palmei.

Prietena era un pic in stare de soc si nu a realizat ce s-a intamplat exact dar cand si-a dat seama a reusit sa faca poze persoanei care s-a dat jos la statia Lujerului.

Ea apoi a coborat la statie Pod Ciurel de unde am luat-o eu cu masina. A sunat la 112 si i s-a zis sa faca plangere la politie. Am mers la Institutul de Boli Infectioase "Prof. Dr. Matei Bals" unde s-a constatat intepatura (se vedea cu ochiul liber) i s-au recoltat probe pentru analize de sange si i s-au facut cateva vaccine profilactice pentru ce s-a putut.

Acuma timp de 6 luni trebuie sa mergem la analize si sa ne rugam ca nu a fost nimic pe ac.Ce nu se poate vaccina sunt Hepatita C si Hiv.

Semnalmente persoana:aprox 40 de ani , inaltime aprox 1.80, geaca culoare dechisa.poara ochelari de vedere, tuns scurt.

In seara aceasa o sa mergem si la politiei pentru ca pe zi nu era nimeni la judiciar.

Daca sunt persoane care cunosc vreun vataman pe 41 sau care pot ajuta in orice alt mod, ii rog sa ma contacteze.

Povestea mi se pare cusută cu ață roșie. Am și eu curiozitatea cum a făcut "prietena" poza respectivă din moment ce era foarte panicată și a coborât la prima stație (e de înțeles în astfel de situații)? Poza pare a fi făcută din spatele omului... nu el e în spate.

Asta îmi aduce aminte de isteria creeată anul trecut de zvonul care circula între mămici despre salvările false ce fură copii din parcuri.

E deja cunoscut că omul se înduioșează ușor la povești sensibile sau la câștiguri miraculoase. Din instinct deja mulți au pus deja botul și distribuie povestea pe wall-urile lor. 

Update 17:00: Se pare că de această dată întamplarea a fost pe bune iar baiatul avea o problemă şi se crede la grădiniţă: "Barbatul le-a spus politistilor ca le-a întepat pe femei cu acul pentru a le atrage atentia, nu pentru a le transmite vreo boala".
În atare condiţii locul lui nu e printre noi.

Despre SMURD si Raed Arafat

Să cunoaștem mai bine începuturile SMURD și pe doctorul Raed Arafat dintr-o prezentare TEDx:

Citind în ultimele zile evz.ro și ale colegilor de la capital.ro tind să dau dreptate celor ce susțin că aceste ziare sunt doar niște vuvuzele... iar reacția românilor începe să se intensifice.


Florin NEGRUTIU editorialist Gândul.info sintetiseză o față a conflictului mult discutat din aceste zile: Câte "eforturi uriase" n-a depus în acesti ultimi ani statul pentru a cheltui "banii românilor" pe lucruri care nu exista?! Traian Basescu stie asta, stie ca serviciul poarta semnatura unui om concret, cu nume si prenume, care a avut nu doar viziunea, ci si încapatânarea si îndârjirea de a o pune în practica. Si asta îl roade.
Pentru ca în România, când cineva face ceva, se gasesc nenumarati oameni de bine care sa-i dea la cap. Asa e felul unui popor care traieste satisfactia suprema atunci când "moare si capra vecinului".

Respect Raed Arafat!

Din seria încet, încet spre victoria finală domnul președinte Băsescu a mai reputat o “victorie”: demisia unei persoane valoroase, Raed Arafat, din funcţia de secretar de stat şi fondatorul SMURD. 

Cine urmăreşte intervenția telefonică a președintelui de aseară la emisiunea în care era invitat doctorul Arafat poate remarca cum au loc discuțiile și “negocierile” cu domnul președinte. Președintele fredonează mai tot timpul piesa de teatru în care joacă iar ceilalți sunt mai mult simplii spectatori. Cu greu acesta poate fi întrerupt deşi se pare că a intervenit pe lângă subiect.

Văzând această discuție înțeleg de ce liderii opoziției refuză să îşi mai piardă timpul mergând la consultari cu preşedintele în exerciţiu.
Adriana Săftoiu spune: Modul în care a intervenit în timpul dezbaterii televizate este doar o reflecţie a egoului persoanei Traian Băsescu care nu acceptă să i se conteste opinia, autoritatea, mai ales când persoana contestatară ocupă un loc în organigrama instituţiilor pe care însuşi Traian Băsescu le păstoreşte.

Argumentele doctorului mi se par pertinente și le susțin. Degeaba... se face cum vrea Zeus. Nu mai contează că tocmai el îndemna personalul medical să părăsească țara dacă nu le convine un salar de 2000 ron (pentru specialisti – de rezidenţi nu mai are rost să discutăm…). Nu mai contează că există un deficit foarte mare de specialiști iar salariile medicilor actuali sunt foarte mici. În condițiile apariției firmelor private, mai mult ca sigur, foarte mulți medici vor migra spre privat pentru salarii mai mari. Apoi, vor exista discuții privind prioritizarea trimiterii ambulanțelor de la diferite firme private.

A nu se înţelege greşit... Sunt adeptul spitalelor private unde nu trebuie să propteşti pereţii ore în şir şi eşti tratat decent. Numai că la Urgenţă, din moment ce ai sunat la 112, un serviciu naţional, în astfel de momente e cazul să nu te împiedici în birocraţie şi în lupte interne între firmele private.
Şi din păcate, nici sistemul privat nu e perfect. Există mulţi doctori în privat care lucrează şi la stat şi îţi iau banii cu un tupeu incredibil... de multe ori pentru mai nimic. Pardon pentru efectul Placebo.

Aici putem citi detalii despre pumnii aplicaţi de preşedinte secretarului de stat, Raed Arafat, încă dinainte ca proiectul de lege să fie făcut public. Nu vreau să ratez ocazia de-a sublinia ultimul paragraf: Realitatea TV scria mare pe ecran, cu satisfacţia de înteles a jurnaliştilor care au o ştire fierbinte: „Război Băsescu – Raed Arafat.” Din păcate, din acest război, singurii învinşi vom fi noi, cei care nu avem bani suficienţi pentru spitalele din Viena.

Din conferinta de presă a domnului Arafat aş sublinia: Colegii care au scris aceasta propunere nu au cea mai mica experineta în sistemul de urgenta.
Mulţumim domnule Arafat pentru miile de vieţi salvate!

Update: 21:10 10.01.2012 Tocmai am citit un articol COLOSAL. Articolul poate cu uşurinţă concura cu cele mai bune articole ale lui Cristian Tudor Popescu. Felicitări Remus Cernea!

Update: 21:45 18.01.2012 Acum, după ce apele s-au liniştit între dr. Arafat, preşedinte şi prim-ministru e cazul să luam aminte de haosul din sănătate şi din mintea celor care ne conduc: