Să nu uităm...

Acum un an de zile cam toată suflarea românească a rămas stupefiată la auzul acuzațiilor de trădător la adresa Regelui Mihai.

Iată ce spunea scriitorul Eugen Ionescu despre Regele Mihai în 1992. Aceste vorbe vin de la un român ce a trăit vremurile debarcării forțate a Regelui.

Nu știu cum se face, dar se pare că domnul președinte, aflat la ananghie, spune că regretă aceste atacuri. Și asta în conditiile în care atunci el și ai lui acoliți erau dispuși să meargă până în pânzele albe pentru a-și susține ideea.
Amintind de episodul Raed Arafad risc să debitez un pleonasm. A fost episodul ce-a umplut paharul și românii din foarte multe orașe au manifestat la -15 grade.

Iar pentru că în aceste ultimele săptămâni s-au debitat tot felul de inepții, care mai de care mai gogonate, culminând cu "lovituri de stat" și întoacerea spre Rusia, propun să vedem ce țări europene mai au sistemul actual de validare a unui referendum - 50% + 1 din numarul de alegători prezenți pe listele de alegători.

Curat murdar. Nu-i așa? Noi care ne raportăm la Europa și avem pretenția de-a fi parte intreagă din UE.

Dar stați așa...! Prin 2007, președintele suspendat găsea ca anormală situația pe care el se bazează azi pentru a se întoarce la Cotroceni și cu 10.000 de voturi "NU" împotriva a 6-7 milioane "DA".

Acum, pentru ca o astfel de regulă i-ar pericilta scaunul nu mai este bună.
Partea tristă e că dacă nu vom avea cvorum pe 29 iulie, lucrurile vor merge din prost în mai prost... doar pentru că cineva nu știe să piardă.

Așa că, dragi români, dacă vă interesează viitorul vostru pe aceste meleaguri, mergeți la vot! Dacă sunteți nemulțumiți sau nehotărâți invalidați votul alegând ambele opțiuni... numai prezentați-vă la vot dacă doriți o ieșire din blocajul politic actual!

Update: Reputatul ziarist Cristian Tudor Popescu prefaţează şi el la ce ne-am putea aştepta prin neprezentarea la vot: http://www.rtv.net/ctp-traian-basescu-are-de-gand-sa-anuleze-voturile-a-7-milioane-de-romani_37188.html

Butonul 3

După cum se ştie, zilele astea mai toată România este în febra Referendumului şi ambele tabere joacă cât pot de tare. În stilu-i carecteristic domnul Basescu a lansat tot felul de dume pentru ca găinile să le ciugulească. Una din cele mai penibile mi s-a părut povestea butonului 3.

"Am înteles ca domnul presedinte interimar al republicii a facut un apel la mine legat de denigrarea tarii în strainatate. Este evident ca a ramas la nivelul unui bârfitor (...) Daca vrea sa stie de ce sunt atât de puternice reactiile lumii occidentale la adresa actualei conduceri a tarii, îi fac o recomandare: în stânga biroului sunt trei telefoane mari, este unul negru cu 12 butoane, trebuie sa apese al treilea buton si îi va raspunde un om care stie sa îi spuna exact cine a facut rau României si ma tem ca primele nume vor fi Crin Antonescu si Victor Ponta", a spus Basescu, într-o conferinta de presa, la sediul de campanie.  

Şi pe acest principiu, mulţi români ş-au bătut capul să afle ce vrea să zică Berlusconi din Balcani. Din fericire, ieri seară la Realitatea TV, preşedintele suspendat ş-a mai dat odată arama pe faţă.

"Sunt 12 taste si toate sunt ale adevarului. Îmi trebuia si mie o tasta despre care sa spun "domnule, când apesi pe asta si întrebi cine-s primii vinovati pentru intrarea României în izolare, cineva îti raspunde Crin Antonescu si Victor Ponta". Îmi trebuia o tasta sa dau explicatia asta, dar telefonul are 12", a spus la Realitatea TV Traian Basescu, înecându-se de râs.

Ce încredere să mai ai într-o persoană ce bate astfel câmpii? Cu astfel de dume se ocupă un şef de Stat? Un pixel albastru nu vrea? Poate un DA...

Ponta și bosonul Higgs

Ponta se grăbește să ia fața cercetatorilor de la CERN și va anunța azi, într-o ședința extraordinară în Parlament, desoperirea bosonului Higgs.
Subiectul bosonului Higgs face parte din ampla sa lucrare de doctorat.

Multe mulțumiri celor de la Academia Cațavencu.

Păcat de dreapta

Au mai trecut nişte alegeri.

Recunoscutul ziarist Cristian Tudor Popescu a făcut o radiografie obiectivă din care aş sublinia câteva aspecte:

“T. Basescu a fost cel care a luat la bice PDL, l-a pus în genunchi ca pe o camila si i-a spulberat orice sansa de redresare, impunându-l înca o data pe Boc la sefia partidului. El este cel care le-a tinut vârâte adânc pe gâtul partidului pe tiitoarele sale politice, E. Udrea si R. Anastase, cu pretul pierderilor uriase de sânge electoral pentru PDL. Pentru placerea sa de a fi presmier, T. Basescu i-a mentinut pe bicisnicul Boc si cabinetul sau expirat pâna-n pânzele negre, pentru a-l înfige apoi în fotoliul de premier, peste capul partidului, pe „spionul” fanfaron Ungureanu.” 

“Despre PDL, niciun cuvânt. Capitanul pestilor, ca sa nu zic Capitanul lui Peste, cel care declara ritos ca un comandant nu-si paraseste nava si se lauda ca si-a adus întotdeauna echipajul teafar în port, a abandonat corabia pedelista ca pe o copaie gaurita, dupa ce tot el a condus-o în stânci.”

Una din greşelile mari ale PDL-ustilor a fost îngânfarea. Au dus-o la rang de artă, mult peste echipa lui Bombonel la începutul anilor 2000.

Şi să nu uităm... ”Daca USL nu reuseste sa evacueze ura si sa umple golul cu masuri eficiente, constructive, de relansare economica si protectie sociala, daca Ponta si Antonescu nu vor izbuti sa tina în frâu hoardele de pesedisti si penelisti gata sa se napusteasca la cascaval dupa atâta vreme de stat cu dintii la gard, „pocnitorii de stampila” nu vor întârzia sa se întoarca împotriva lor.”

Nimic mai adevarat!

Ca om cu gândiri liberale, pot să spun şi acum că nu sunt deloc încântat de faptul ca PNL-ul a trebuit să se alăture celor cu gândiri de stânga, PSD-ul. Totuşi, înţeleg că trebuia şi era singura şansă reală să pună cu botul pe labe gaşca lu' Udrea şi Anastase. Sper să mă însel şi în USL să nu fie unul Cea şi altul Hais (unele semne există deja).

Din pacate, s-a ajuns în aceasta situaţie din cauza preşmierului căruia Tăriceanu îi statea în gât. Cred că azi am fi avut o situaţie mai buna daca eram conduşi de dreapta completa (fosta alianţă D.A.). Am fi avut linişte, coerenţă şi continuitate.

Iar în ce priveşte PP-DD-ul aş folosi apelativul folosit pentru a scăpa de câini.

Să trăim bine!

Daniele, drum lin!

Azi mi-am început ziua într-un mod foarte plăcut, participând la o sesiune interesantă de prezentări tehnice. După eveniment, am mai zăbovit puțin la un pahar de vorbă și eram foarte încântat de subiectele discutate și optimismul oamenilor. Totul suna interesant.

Ajuns acasă, dau o geană pe Facebook și văd că două foste colege au distribuit un link ce dezvăluia o veste tristă. După o lungă suferință, două translanturi de măduvă, Daniel a fost răpus de boală. Vestea mi-a stricat ziua și foarte probabil mă va urmării o vreme...

Parcă mai ieri trăiam alături de foștii colegi emoția adunării sumei necesare transplantului lui Daniel. Ne-a bucurat foarte mult și aportul mogulului, domn ce a făcut posibilă urgentarea procedurilor de transplant.  Și atunci Daniel a repurtat o victorie. Din păcate, războiul nu era câștigat. Simt că toți cei ce i-am fost alături lui Daniel, fiecare în modul său, am pierdut un război. Dar cum bine spunea Ruxandra Predescu, cu ajutorul nostru Daniel a apucat să-și cunoască copilul și "n-ar fi apucat să-l audă spunându-i Tata, să-i fotografieze fiecare mic zâmbet şi să ne trimită zâmbetele astea pe mail, mândru nevoie mare!". Numai când ești părinte îți dai seama cât de mult au contat aceste clipe.

Nu am apucat să-l cunosc în persoană pe Mădalin dar am avut câteva schimburi de email-uri.  Din păcate, parcă un semn a ceea ce urma să se întâmple, Daniel nu mi-a mai răspuns la ultimul email. Am așteptat cu nerăbdare noi postări ale lui Daniel pe blog. Din păcate, a rămas să scrie doar soția sa Raluca. 

O admir pe Raluca pentru puterea de care a dat dovadă scriindu-ne în aceste extrem de grele clipe. Puterea Ralucăi cred ca îl va ajuta enorm pe al lor Vlăduț să-i urmeze pașii tatălui său. Și sunt sigur că va reuși!

E o seară tristă...  Dumnezeu să-l odihnească!

PS. Nu uitați... Bucurați-vă de viață!

Aventuri cu GPS

Anul acesta am avut un 1 Mai muncitoresc mai aparte. Am sărbătorit ziua muncii prin muncă pe o plantaţie IBM din State. Mai exact, pentru două săptamani am fost plecat cu probleme de serviciu în State. Călatoria a implicat trezirea matinală înainte de ora 5, doua escale şi o închiriere auto. După o călatorie de 26 de ore am ajuns la destinaţie într-un orasel din împrejurimile Denver-ului.

Pentru a ajunge la destinaţie am folosit un prieten din familia GPS, device împrumutat de la un coleg ce avea harta de State. Primele doua zile jucaria a fost de vis. Luni dimineaţa, când chiar mă grăbeam pentru a ajunge în lobby room şi a întâlnii nişte colegi americani, mă trezesc că softul de pe jucăria mea (un Pocket PC cu Windows CE 6.0) nu binevoieşte a mai pornii. Zicea că a apărut o versiune mai nouă a apărut şi mă întreba dacă vrea să fac update. Următorul pas... "Program application database cannot be found. Please insert original application SD card". Pa, pa! 

Am încercat practici voodu, resetări, scoaterea cardului, etc. Nimic! De vis...
Nu-mi place să bag nasul în lucrurile altora fără permisiunea acestora și de aceea nu luasem un dispozitiv de conectare a Pocket PC-ului la PC/laptop via USB. Unii mai au salvate şi date personale pe astfel de device-uri.

Norocul meu a fost că nu era pentru prima dată când eram acolo şi ştiam cum să ajung la firmă. Toată săptămâna a decurs normal. 

Vineri seara trebuia să-mi aştept un coleg la aeroport şi cum îmi era frică că-mi voi prinde urechile pe intersecţiile autostrăzilor din State, am împrumutat de la o colegă un device GPS ajuns la pensie... dar încă funcţional. Colega mi-a arătat cam cum îi funţionează jucăria şi chiar îmi arătase că avea setat în lista de destinaţii şi aeroportul. Am zis... brici! 

Plec spre aeroport pe la 20:15 pentru a nu avea surprize şi pentru a-l lua pe colegul ce ajungea la 22:17. Urmând sfaturile anemice ale relicvei setată pe unităţi metrice americane, ajung pe I-25 S (o adevărată autostradă cu 3 și 4 benzi pe sens - în funcție de porțiunea de drum) şi cu ajutorul râşniţei reuşesc performanţa să ratez intrarea pe Toll Way o scurtătură. Ea avea alte planuri.

Adevarul e că, venind dinspre nord spre Denver, intrarea pe Toll Way e imediat după ce urci o mica pantă. Dacă nu știi că urmează să faci dreapta ai toate șansele să ratezi ieșirea de pe autostradă.

Am zis că ştie jucăria ce ştie şi i-am dat tot înainte... urmându-i sfaturile.

Silviu tot defila... şi de downtown se apropia. La un moment dat primesc indicaţii să fac dreapta, urc pe un pod şi mă îndrept vertiginos spre centru. Era 21:20. După nici două mile aflu că am ajuns la destinaţie. Superb... numai aeroport nu era acolo. În stânga mea erau zgârie-nori şi băieţi ce prestau la lumina proiectoarelor ceva lucrări de reparare a unei porţiuni de şosea. La prima ocazie am întors şi am cătutat aeroportul după puncte de interes. Erau doar vreo 15 mile până la DIA (Denver International Airport).

Nu apuc să ies bine din downtown pe I-25 şi fiind pe prima bandă, în dreapta, văd un negru fluturând o eşarfă cu steagul Americii în spatele unei maşini. Primul instinct a fost să pişc puţin frâna. Mi-am continuat ușor drumul și după ce am văzut în faţa maşinii sale încă o maşină trecută prin ghetto-uri  am accelerat.
După ce am mai străbătut câteva mile și după o indicație la dreapta pentru aeroport am mai reușit odată să ies de pe autostrada spre aeroport. De vis... GPS-ul meu indica 11 mile. Dându-mi seama de greşeală m-am învârtit puţin pe străzile din jurul pasarelei ce trecea peste autostradă şi am reuşit o ieşire ce-mi indica 8 mile până la aeroport. Într-un final... Victory! Pena Boulevard şi DIA.

Am parcat la 22:05 şi a trebuit să-mi mai aştept 10 minute colegul pentru ca acesta să ajungă la baggage claim. Drumul de întoarcere a decurs normal pe Toll Way dar nu fără surpize. Iubitul GPS nu ştia numarul şi numele străzii. Ştia doar de numele strazii + "Avenue". Desigur era altă locaţie din oraş. Suspectând din start de la intersecția unde ne-a indicat să facem dreapta în loc de stânga, întoarcerea şi ajungerea la destinaţie a decurs normal.

Concluzia: Dacă împrumuți un GPS asigură-te că ce au alții la "favourites" e cu adevarat ce dorești și tu.

Dar coada... unde-i coada?

Azi, la registratura Primăriei Timișoara vine o babă:
- Unde pot arăta asigurarea la apartament.
- Luați un număr de ordine și așteptați-vă rândul.
- Multumesc. Dar coada unde-i?

Mitică la brutărie - MIX

Internetul vuiește zilele astea din pricina unui nou HIT: Mitică la brutărie.

Celebrul personaj cred că provoacă destulă greață microbiștilor și nu numai.

Iar următoarea frază e epică:

"Dar nu e vina mea... asta nu înțelege nimeni domnul Ciutacu. Cum vrei să vândă ziarul dacă nu apare Dragomir în toate ipostazele?"

Sună a discurs prezidențial conform căruia țara ar rămâne neguvernată fără actuala putere... Loolll

Update: Pe aceeaşi temă, un prieten m-a tras de mânecă şi mi-a arătat o perlă cel puţin la fel de scumpă.

Urmatoarea Grecie? Sper că NU!

Azi am citit o paralelă interesantă între situaţia actuală a Greciei şi ce ne-ar putea, foarte probabil, rezerva viitorul.

Merită subliniate câteva fraze:

"Cum sa obtii o crestere economica de 5%, în conditiile în care o întreaga clasa politica, de la presedinte la premier, ministri si functionari, si-a batut joc de cea mai ieftina sursa de finantare - fondurile europene. 

...

România are o datorie publica în jurul a 33% din PIB (129 de miliarde de euro estimat pentru 2011), dar daca se adauga si cea privata, datoria este de 80% din PIB. În trei ani de criza România a adunat la datoria publica 25 de miliarde de euro fara ca acest lucru sa se vada cumva în economie prin reduceri de taxe si impozite sau proiecte de investitii care sa genereze crestere.

De douazeci de ani, aceiasi lideri conduc România, iar alternarea la putere s-a produs numai la televizor. În spate afacerile firmelor de partid merg înainte, iar singura problema este pentru ce suma se scoala cineva "din pat" ca sa rezolve un contract. Si exact ca la greci probabil ca banii sunt în afara.

...

Daca liderii politici, cei carora populatia le-a încredintat cu buna credinta administrarea tarii, nu schimba cursul pe care a intrat România sau daca România nu îsi schimba liderii, atunci Grecia de acum este imaginea României din viitor. Daca."

Partea tristă e că "noile alternative de putere" gen Partidul Poporului al stafiei D.D. de la 0TV sunt mult mai nocive şi mult peste ce ne-ar putea oferii partidul lui C.V. Tudor.

Felicitări lui Cristian Hostiuc pentru reuşitul articol scris.

Update: Pe aceeaşi temă, merită citit şi articolul lui Iulian Anghel.