Despre SMURD si Raed Arafat

Să cunoaștem mai bine începuturile SMURD și pe doctorul Raed Arafat dintr-o prezentare TEDx:

Citind în ultimele zile evz.ro și ale colegilor de la capital.ro tind să dau dreptate celor ce susțin că aceste ziare sunt doar niște vuvuzele... iar reacția românilor începe să se intensifice.


Florin NEGRUTIU editorialist Gândul.info sintetiseză o față a conflictului mult discutat din aceste zile: Câte "eforturi uriase" n-a depus în acesti ultimi ani statul pentru a cheltui "banii românilor" pe lucruri care nu exista?! Traian Basescu stie asta, stie ca serviciul poarta semnatura unui om concret, cu nume si prenume, care a avut nu doar viziunea, ci si încapatânarea si îndârjirea de a o pune în practica. Si asta îl roade.
Pentru ca în România, când cineva face ceva, se gasesc nenumarati oameni de bine care sa-i dea la cap. Asa e felul unui popor care traieste satisfactia suprema atunci când "moare si capra vecinului".

Respect Raed Arafat!

Din seria încet, încet spre victoria finală domnul președinte Băsescu a mai reputat o “victorie”: demisia unei persoane valoroase, Raed Arafat, din funcţia de secretar de stat şi fondatorul SMURD. 

Cine urmăreşte intervenția telefonică a președintelui de aseară la emisiunea în care era invitat doctorul Arafat poate remarca cum au loc discuțiile și “negocierile” cu domnul președinte. Președintele fredonează mai tot timpul piesa de teatru în care joacă iar ceilalți sunt mai mult simplii spectatori. Cu greu acesta poate fi întrerupt deşi se pare că a intervenit pe lângă subiect.

Văzând această discuție înțeleg de ce liderii opoziției refuză să îşi mai piardă timpul mergând la consultari cu preşedintele în exerciţiu.
Adriana Săftoiu spune: Modul în care a intervenit în timpul dezbaterii televizate este doar o reflecţie a egoului persoanei Traian Băsescu care nu acceptă să i se conteste opinia, autoritatea, mai ales când persoana contestatară ocupă un loc în organigrama instituţiilor pe care însuşi Traian Băsescu le păstoreşte.

Argumentele doctorului mi se par pertinente și le susțin. Degeaba... se face cum vrea Zeus. Nu mai contează că tocmai el îndemna personalul medical să părăsească țara dacă nu le convine un salar de 2000 ron (pentru specialisti – de rezidenţi nu mai are rost să discutăm…). Nu mai contează că există un deficit foarte mare de specialiști iar salariile medicilor actuali sunt foarte mici. În condițiile apariției firmelor private, mai mult ca sigur, foarte mulți medici vor migra spre privat pentru salarii mai mari. Apoi, vor exista discuții privind prioritizarea trimiterii ambulanțelor de la diferite firme private.

A nu se înţelege greşit... Sunt adeptul spitalelor private unde nu trebuie să propteşti pereţii ore în şir şi eşti tratat decent. Numai că la Urgenţă, din moment ce ai sunat la 112, un serviciu naţional, în astfel de momente e cazul să nu te împiedici în birocraţie şi în lupte interne între firmele private.
Şi din păcate, nici sistemul privat nu e perfect. Există mulţi doctori în privat care lucrează şi la stat şi îţi iau banii cu un tupeu incredibil... de multe ori pentru mai nimic. Pardon pentru efectul Placebo.

Aici putem citi detalii despre pumnii aplicaţi de preşedinte secretarului de stat, Raed Arafat, încă dinainte ca proiectul de lege să fie făcut public. Nu vreau să ratez ocazia de-a sublinia ultimul paragraf: Realitatea TV scria mare pe ecran, cu satisfacţia de înteles a jurnaliştilor care au o ştire fierbinte: „Război Băsescu – Raed Arafat.” Din păcate, din acest război, singurii învinşi vom fi noi, cei care nu avem bani suficienţi pentru spitalele din Viena.

Din conferinta de presă a domnului Arafat aş sublinia: Colegii care au scris aceasta propunere nu au cea mai mica experineta în sistemul de urgenta.
Mulţumim domnule Arafat pentru miile de vieţi salvate!

Update: 21:10 10.01.2012 Tocmai am citit un articol COLOSAL. Articolul poate cu uşurinţă concura cu cele mai bune articole ale lui Cristian Tudor Popescu. Felicitări Remus Cernea!

Update: 21:45 18.01.2012 Acum, după ce apele s-au liniştit între dr. Arafat, preşedinte şi prim-ministru e cazul să luam aminte de haosul din sănătate şi din mintea celor care ne conduc:

Bani moca

Când te duci şi-ţi deschizi un cont sau mai multe la o bancă eşti întâmpinat cu zîmbetul pe buze. Dacă mai creezi şi un depozit frumuşel la ei, mai că le vine să-ţi ofere şi o cafea. Că doar nu degeaba banii tăi vor fi rulaţi şi ei îi vor înmulţi. Vorba unui prieten: "Banca nu e o societate de caritate".

Totuși, de ce la mai toate băncile închiderea unui cont este o adevarată aventură şi te loveşti de beţe-n roată? 

Pe concret, până luna trecută salariul mi-l primeam la o bancă grecească. Întâmplarea face că eu deja aveam un cont de depozit la ei. Totul frumos până în vară când, pe fondul situaţiei economice elene, am decis că e mai bine să dorm mai liniştit. Cu riscul de a-mi înjumătăţii dobânda la depozit, am mers la o bancă mai sigură.

După umila mea părere, tot această bancă elenă are ceea mai ridicolă soluţie de Internet Banking. Îmi făcusem cerere de acces la acest serviciu, primisem user, parole, tra la la.
Bomboana de pe colivă am mâncat-o ulterior. Aplicaţia lor merge doar cu cel mai insecure şi expus la exploit-uri browser: Internet Explorer. M-am pus să-mi instalez certificatul digital pe IE 8 în Windows 7 pe calculatorul de la lucru. Totul frumos, setări, bla bla. Când să mă loghez în cont: box! Nu mă puteam loga în cont. Am reluat procesul de instalare după manualul lor de două ori şi nimic. Aceeaşi poveste acasă.

A doua zi dimineaţa, am fost prezent la bancă şi am anulat contul de Internet Banking. Mi-e greu să descriu ce faţă a făcut Truţi în momentul în care a vazut că închid contul a doua zi.

Din fericire, luna trecută s-a ivit ocazia de-a scăpa de această mirifică bancă. Am putut alege din ofertele a şapte noi bănci. Desigur, am "evadat" şi partea distractivă abia urmează.

Azi le-am facut o vizită să-mi închid contul. Mai aveam 38 de lei pe card şi am încercat să-i scot de la ATM. Cum ATM-ul lor se împacă doar cu multiplii de 5, am retras 35 de lei. Intru în bancă și primul lucrul pe care-l remarc e că s-a înmulțit numărul de funcționari. Multe fețe erau noi. Fac imprudența de a mă duce la o față nouă și începe distracția. Din câte am observat d-șoara se cam încurca în trei aplicații și nu întelegea cum se închide un cont. Ceva nu-i pușca...

După ce a întrebat alte trei colege... reușeste să îmi completeze hârtia de închidere cont și mă trimite la caserie să-mi ridic cei 3 lei pentru a închide contul. La caserie mă așteaptă un premiu! Tanti casiera caută tacticoasă banii mărunți și îmi dă 38 de lei. :)
Îi spun că nu e în regulă, că eu am retras deja 35 de lei și îi arăt chitanța de la ATM. Mirată mă lasă acolo 10 minute și dispare. Ulterior mă cheamă la acelasi birou de unde plecasem. Acolo, se mirau de ce s-a întâmplat. Au constatat pe un extras de cont temporar, că de fapt tranzația de retragere ATM de 35 de lei a fost efectuată de două ori, odată cu 35 și încă odată cu -35 lei.

Situația a rămas în pom și nu ar fi exclus să urmeze noi episoade... 

Update 14.12.2011: Happy Ending nelipsit de ceva emotii!

Parcarea Billa a fost revendicată

Stupoare în această dimineață pentru clienții hypermarket-ului Billa aflat în cartierul Soarelui din Timișoara! Cei care s-au grăbit să ajungă în această dimineaţă la cumărături cu autovehiculul personal au fost surprinşi să  constate că parcarea a fost revedicată şi câştigată de o piţipoancă şi cocalarul ei. În semn de izbândă, piţi a simţit nevoia să îşi arate muşchii.

Felicitări proaspătei propietare pentru succesuri reputat!

Înapoi la realitate

Na că a trecut încă o zi naţională! Ca orice român adevarat îmi doresc ce e mai bine pentru ţara asta, dar mi-e teamă că luminiţa de la capătul tunelului devine o Fata Morgana.  

Un coleg de brează a rezumat într-un mod original adevărata faţă a României de zi cu zi pe blogul său. Din respect pentru Ziua Naţională, ieri m-am abţinut să fac această referire.

Azi e cazul să revenim la realitate... 

România, La Multi Ani!

La mulți ani România!

Happy Birthday Romania!

Joyeux anniversaire Roumanie!

Alles Gute zum Geburtstag Rumänien!

Black Friday - varianta românească

Nah, că am trăit s-o vedem și pe asta! După clasicul stil românesc de-a importa cam tot ce mișcă și e la modă peste Atlantic, a venit și rândul celebrei Black Friday. Cum la americani în aceste zile se celebrează "Crăciunul" lor (Thanksgiving) aștept ca în doi-trei ani să adoptăm și noi tradiția statului preten. 

Nu este exclus ca cei care s-a gândit la adoptarea ideii cu Black Friday să își fi dat seama de potențialul afacerii în momentul în care au văzut apetitul românilor pentru "oferte" de genul celei cu tigăile.

Văzusem ieri prin mai multe canale, reclama la deja celebrul eveniment Black Friday.
Nu cunosc cât de pe bune sunt reducerile în State, dar prin Europa de Vest știu sigur că le pot numii cu adevărat reduceri. Am privit de la început cu scepticism această idee de marketing... şi sunt convins că nu dau greş când afirm că "reducerile sunt o mare vrăjeală!". Sunt o strategie de marketing ce aduce profit substanțial!

În Mall-ul din Timişoara, în luna noiembrie există o sâmbătă noaptea numită Noaptea Reducerilor. Am testat reducerile mergând în aceea dimineaţă în anumite magazine şi ulterior seara. Și ghici ce? Unii propietari de magazine le-au dat lăptic şi vitamine preţurilor!
Seara, preţurile erau altele şi evident mai mari! Şi desigur, erau reduse proporţional cu creşterea la 20-30%.

La fel şi cu reducerile păcii! Mult tamtam pe toate canalele media... şi parcă, prea mulţi botanişti.

Luaţi de aici o porţie de rahaturi via proTV:

Dacă urmărim atent, domnul George Bunhici în momentul în care începe să facă reclamă pe teren, în magazinul clientului, el simte puţin stingher şi grăieşte: "Vânătorii de reduceri se vor întâlni cu oportuniştii şi cu oamenii chibzuiţi in acelasi loc." Ceva ciudat? O nimica toată... George vrea să apară și pe Prima TV la Cârcotași.
Doar că ţineţi-vă bine! Partea amuzantă abia urmează! Un reprezentant eMag.ro atacă pe turnantă: "Cred că suma investită va ajunge la jumătate de milion de euro. Pierdere pe care ne-o asumăm şi care ne va aduce cu siguranţă încrederea clientilor pe termen lung.". 

Deci aţi reţinut bine! Da?! Minte de îngheaţă şi alcoolul! :))
Dacă aţi fost pacăliţi de această dată, mă văd nevoit să vă aduc aminte de o altă strategie de marketing marca emag.ro. Anul trecut, o eroare tehnică a costat eMag  132.000 lei. Trebuie să recunosc că ideea de marketing nu a fost rea și sunt convins că mulți au crezut povestea. Dacă ar fi plătit publicitatea, făcută în acest caz indirect pe TV si media online, în realitate i-ar fi costat MULT MAI MULT.  Au vândut o vrăjeală necunoscătorilor:  "O problema de interconectare intre serverele interne si centrele de date ale magazinului online eMag a dus la desincronizarea mecanismelor de actualizare, preturile a 463 de produse fiind afectate.". Al naibii treaba asta cu sincronizările... se pare că în aceea noapte tranzacţiile SQL nu au mai funcţionat conform principiului fundamental ACID. De atunci, nici pomeneală de o astfel de greşeală! Iar emag.ro nu cred că s-a apucat să-și scrie propriul engine de baze de date și să fi avut vreun bug. În plus, în condiţiile în care numărul de produse comercializate e mult mai mare, cum sărăcie doar înregistrările acelor produse au fost afectate? :P Mă îndoiesc că nu folosesc tranzacții.

Azi am văzut mai multe comentarii online și mai mulți confirmau că și emag-ul a aplicat politica standard românească: mărim prețurile ca să aplicăm reducerea!
La fel și consătenii lor de la Flanco. În noaptea reducerilor din Iulius Mall Timişoara mă uitam la Flanco (black day stuff) pentru un acumulator suplimentar la camera video recent achiziţionată din State. În State am dat 25$ iar la Flanco era 350 ron! Mă intreb cât i-ar tine pe cei de la Flanco să-mi faca reducere pentru a mă convinge să iau acumulatorul de la ei? :D

Update: Reactiile online similare se înmulţesc. Ruşine emag.ro!
Anul acesta am cumpărat produse de câteva mii de ron de la voi. Nu se va mai repeta...

Greu cu Facebook-ul ăsta!

Se dă urmatoarea situaţie. O firmă de software îşi face pagina pe facebook.com şi primeşte like-uri de la prietenii tăi. Curios din fire, tu dai click să vezi despre ce firmă este vorba.

Când te uiţi la pagina de Info, sus în dreapta, remarci că poţi să accesezi opţiunea de editare a paginii respective.

Ştiu! Nu-ti vine sa crezi dar e posibil şi nu e un caz izolat. Trebuie doar să ai răbdare să cauţi. Dai click pe link-ul Edit şi poţi să schimbi orice informaţie după cum vor muschii tăi. Zici că nu e frumos, legal moral, bla bla şi renunţi închizând pagina.  

Apoi, încerci să atentionezi firma respectivă scriindu-i pe Wall. Frumos ar fi să faci screenshot-uri şi să le dai pe email, dar poate că nu ai timp sau ţi-e lene.

La urmatoarea logare pe facebook, verifici din nou pagina firmei respective şi vezi că al tău comentariu a fost şters de pe wall-ul lor, dar scăparea persistă.  Cineva rău intenţionat poate pune, de exemplu, informaţii pornografice sau mai rău, link-uri spre site-uri cu mallware.

Şi cum e la noi nu se prea obișnuiește a mulţumii, tu nu primeşti vreun semn în acest sens. Poate aştepţi prea multe... Sau poate că îţi şterg comment-ul doar pentru a nu le păta imaginea...
Trist este că oamenii încă nu s-au prins la ce sunt expuşi. Probabil de pagina de web se ocupa vreo secretară sau vreo specialistă de la marketing.

Care ar fi urmatorul pas după ce avertizezi pe cineva că e în pericol şi in loc de mulţumesc primiţi un fel de "du-te dracului" sau "hai sictir"? 

Emisiune antologica - Mircea Badea

Amu' aproape doi ani aberam despre Mircea Badea pentru că nu mi-a plăcut încercarea acestuia de-a se ridica mai sus de Andrei Gheorghe. Consider că, chiar dacă emisiunea lui de la radio ZU în intervalul 18:00 la 19:00 are destul succes, acesta e departe de cel al celebrei emisiuni "13-14". 

Totuşi cred că o recentă ediţie a emisinii În gura presei e antologică.

Desigur... faptul că vocea a fost prelucrată a accentuat caracterul nostim al emisiunii. Merită vizionată.