Ieri, am participat la o discuţie care m-a facut să conştientizez cum vede lumea în momentul de faţă situaţia dezastruoasă din sistemul de stat de pensi.
Cu tristeţe, am constatat că doar un participant la discuţie a identificat adevarata sursă a problemelor actuale din sistemul de pensi. E drept, e un simpatizant al actualei puteri. Eu deşi nu agreez actuala putere, pot să afirm cu încredere că sursa problemelor pleacă de la numărul tot mai mic al angajaţilor ce cotizează în acest moment la sistemul de pensi public.
După revoluţie, regulile jocului în sistemul de pensii de stat au fost păstrate. Practic, după 20 de ani de la Revoluţie, ideea sistemului de stat e aceeasi ca în comunism. Adică, cei care lucrează azi plăteasc contribuţii pentru cei care sunt pensionari în acest moment.
În comunism, oricine dorea să muncească îşi găsea loc de muncă foarte uşor. Ba chiar, uneori, chiulangii erau forţaţi “să dea la şaibă”. Astfel, dacă toţi cei capabili de muncă figurau ca angajaţi şi pentru sistemul de pensii şi asigurări sociale povara era una uşoară. Acest mecanism funcţionează atâta timp cât în câmpul muncii există suficienţi contribuabili.
După revoluţie marile platforme industriale au început să dispară rând pe rând şi sute de mii de români şi-au pierdut locurile de muncă. Astăzi, foarte multe oraşe foste industriale nu mai au nici o industrie activă. Multe astfel de oraşe astăzi arată aproape ca după bombardamente şi şomajul e la cote alarmante. Mi-ar fi şi frică să umblu noaptea printr-un astfel de oraş.
În toţi aceşti ani, numărul pensionarilor şi al asistaţilor sociali a crescut iar numărul angajatiilor a scazut considerabil, astfel încât azi avem activă în câmpul muncii doar aproximativ 20% din populaţie. Foarte mulţi dintre angajaţii din mediul privat sunt plătiţi pe cartea de muncă cu salariul minim pe economie. Deci, contribuţiile sociale sunt foarte modeste în aceste cazuri. Colac peste pupăză, politicienii de fiecare dată în parg de an electoral au mai făcut cadouri electorale mărind pensiile şi ajutoarele sociale. Totul, numai ca să câştige voturi. Ulterior, tot aceeaşi propagandişti ai măririlor, odată vazuţi cu voturile în căruţă o dau pe invers.
Îmi vine în minte cum liliputanul Boc lătra la Tăriceanu despre măririle salarilor profesorilor cu 50%, susţinând că acesta minte şi ca există bani. Din păcate mulţi au pus botul la alegeri şi acum suportă consecinţele. De aceea şi
spuneam că românii au exact ceea ce merită.
Azi, sistemul de pensi de stat a ajuns falimentar!
O coroană pe mormantul sistemului de pensi a pus-o şi ipocritul de Pogea cu măreaţa idee numită “impozit forfetar”. Această decizie idioată a dus la închiderea a 120.000 de firme şi implicit la mărirea numărului de şomeri cu cel puţin o jumătate de milion. Din păcate, nici azi această decizie total neinspirată nu a fost eliminată.
În schimb, fostul şi actualul guvern Boc ştie doar să taie şi apoi să măsoare. Ştie doar să se îndatoreze în continuare. Nu ştiu să aducă investitori, să creeze infrastructură şi să ofere locuri de muncă. Numai aşa actualul algoritm de pensii ar mai putea oferii ceva.
Criza actuală economică a apărut în România de aproximativ doi ani. De atunci, statul încearcă să se tot reformeze dar incompetenţa îşi spune cuvântul şi tot batem pasul pe loc. În schimb, sistemul privat s-a ajustat, deja, de mult. Partea tristă e că actualii conducători nu înţeleg că problema arieratelor trage în jos şi mediul privat, iar într-un final, tot satul va avea de suferit. Tot statul va trebuii să plătească mai multe ajutoare sociale.
Partea ceea mai tristă e că nu se întrevede vreo îndreptarea a situaţiei. Zeus chiar lansase zilele trecute ideea unui nou împrumut de la FMI. Încet, încet, ne îndatorăm mai mult şi tot noi va trebuii să plătim.
Din păcate, nimeni nu se gândeşte la o migrare a sistemului de pensii public spre ceea ce înseamnă cel al pensiilor private. Si anume, ca banii contribuabililor să fie investiţi în depozite pe termen lung garantate de stat şi alte mecanisme de investiţii.
Atâta timp cât lumea nu va întelege unde e adevărata problema, orice discuţie e derizorie. România nu îşi mai permite să fie un stat de asistaţi sociali.
În acest moment, remarc cum cei din PSD aşteaptă la cotitură să se scufunde de tot corabia marinarului. Din păcate, mai mult ca sigur ei vor fi marii perdanţi ai viitoarelor alegeri. Lumea va pune din nou botul la promisiunile lor electorale de doi lei, promisiuni bazate pe pomparea banilor statului în categoriile sociale defavorizate. Cel mai probabil, vor urma noi împrumuturi, implicit noi datorii.
România are nevoie de adevărate măsuri de dreapta... de investiţii şi creearea locurilor de muncă. Constat cu tristeţe că actuala guvernare nu apleacă urechia la adevăraţii patroni pentru a le asculta offurile şi sfaturile. Iar în acest fel, vom pierii pe limba noastră!
Agaugat în 25.09.2010: Ieri, Ponta şi ai lui au scos la rampă o idee de-a dreptul tâmpită. Un om mult mai priceput decâr mine în ale economiei a detaliat problema
aici. Încă odată se dovedeşte că "stânga" în România trebuie să rămână în opoziţie şi să facă genoflexiuni!