26 apr. 2011

Românii au milă

Am fost şi eu un telespectator al celebrei emisiuni "X-Naţiune are/au talent" varianta "Românii au talent".
Întotdeauna am văzut în Pro TV ceea mai bună televiziune de divertisment din România. Şi în cazul acestei emisiuni ştacheta a fost ridicată foarte sus, dar din păcate doar până în finală.
Cam toţi finaliştii ş-au câştigat pe merit locul, poate mai puţin "marele" câştigător. Prima apariţie din calificări a lui Adrian Ţuţu mi-a plăcut... atât sunetul melodic cât şi mesajul. În semifinală nu a strălucit iar în finală a fost de-a dreptul fad. Acelaşi mesaj obsedant şi dus la extrem. Ăsta mai are puțin și îl depășește pe Avram Iancu la patriotism. 

Nu am nimic cu Adrian, dar au fost finalişti mult mai talentați și buni decât el:  trupa Ballance, Narcis Ianau, Cosmin Agache, Stefan Florescu sau Valentin Dinu, etc. La ei s-a văzut cu adevarat talent. 
Am multe semne de întrebare legate de corectitudinea rezultatelor. ProTV, ca și restul televiziunilor, nu a fost transparent. Dacă într-adevăr acesta a fost rezultatul real al voturilor atunci românii au rămas aceleași gâște emoționate duse de cioc cu niște vorbe iefnite. La fel fac și în perioadele electorale. Tind să cred că el a câștigat datorită poveștii sale triste și nu datorită talentului excepțional.

În altă ordine de idei, din nou s-a câștigat la Loto cu ocazia unei mari sărbători. Al naibii coincidență că marile premii se câștigă doar de sărbători. Ce s-ar face Loto dacă românii nu ar mai juca săptămânal?

Update: Iată și niște opinii mai avizate.

7 apr. 2011

1 apr. 2011

Haloo! Neşte belete se poate?

Sâmbătă e mare meci mare în "capitala" Banatului. Ca în fieacare an, cu mic cu mare, fanii timişoreni aşteaptă cu sufletul la gură meciul cu Steaua. 

Poate, datorită faptului că mai mult ca niciodată, Poli este în cărţi pentru câştigarea campionatului ligii lu' Mitică oamenii au luat foc şi biletele s-au vândut mai ceva ca pâinea caldă - mai pe faţă, mai pe sub dejgea. Pare incredibil, dar cele 26.000 de bilete s-au epuizat în mai puţin de două zile. Pentru că trăim în România şi Banatul are parte de bişniţarii săi.

Marţi trecusem prin Piaţa Operei şi am căutat la chioşcul echipei să vad dacă au bilete. Mi s-a spus că doar de miercuri se pun în vânzare. Joi, merg special cu maşina la lucru în ideea că după job să trec în centru şi să-mi iau două belete.
Haos! La prânz citisem pe net că deja biletele s-au epuizat. Vorbesc cu prietenul cu care vroiam sa merg la meci şi stabilim să trec prin centru în ideea că poate mai găsesc bilete la tribuna 0. Da, tribuna 0 pentru că sper ca măcar acolo să găsesc lume mai civilizată şi să nu ma uit la măscărici în loc de fotbal.

În drum trec pe la stadion... pauză urmă de bilete. Merg pe la Bega, noapte în Cuba! Apoi mă îndrept spre piaţa Operei unde era cel cu standul oficial. Îl găsesc pe acelaşi tânăr bronzat. Trăgându-i cu cleştele cuvintele din gură aflu că nu mai are bilete. Parcă nici nu ştia cum să îmi zică: "uită-te în jurul tău". Mă întorc să plec şi alţi doi bronzaţi bişniţari mă abordează. Unul mai scoate un teanc de bilete de peluză de sub braţ şi le flutură de parcă e Jiji Bercali numărând verzuţii. Văzând că are doar la peluză îi zic... Nu mersi!
Apoi altul mai bronzat şi durduliu zice că are belete la tribuna 0, dar că sunt dublu la preţ față de cel oficial. Cum nu ţineam cu tot dinadinsul să pierd aproximativ 4-5 ore dintr-un uichend, și așa scurt, am considerat că nu mertită "investiţia suplimentară".

Fie ca echipa mai buna să câştige! :)

28 mar. 2011

Jurnalism dupa ureche

De câte ori nu aţi citit un articol despre un subiect cunoscut şi nu regăseaţi informația cu fidelitate față de realitate? 
Mi s-a întâmplat de mai multe ori și de cele mai multe ori diferența era una radicală. Unii ar spune că e și normal pentru că fiecare vede lumea într-un mod diferit.
Firește, nu contest acest lucru. Numai că atunci când un străin îți vorbește cu convingere și cu totul altceva despre ceva familial ție, mai că-ți vine să zici: "Ce zici, bre?"

Vineri am "răsfoit" puțin site-ul Jurnalului și am dat de un articol despre zona mea natală. Am constatat cum doi mitici s-au apucat să facă pe reporterii incognito direct din redacţie.

Articolul începe genial: Râul de Mori, Retezat. 18 km de Haţeg pe drumul spre Petroşani! Băieţii au băut cerneala la geografie şi de Google Maps nu au auzit. Pariez că nu au fost la fața locului.

Drumul dintre Haţeg şi Petroşani este DN 66, iar localitatea amintită Râu de Mori este MULT mai aproape de DN 68 (Haţeg - Caransebeş - Timişoara). Pentru a merge din Haţeg la Petroşani via Râu de Mori ai nevoie de elicopter sau să ocoleşti ca o curcă beată vreo 32 km.

Ca nişte jurnalişti de investigaţie ce sunt, ei au verficicat foarte atent distanţa dintre această localitate şi barajul de la Gura Apei: între comună şi barajul din amon­te sunt vreo 20 de kilometri. Google Maps spune ca sunt 29 km iar kilometrajul tuturor maşinilor cu care am urcat la acest minunat baraj spune că sunt în jur de 50 km din localitatea vecină, Brazi.

M-a intrigat amatorismul si burtologia autorilor...
Într-adevăr, ca și în alte părti ale patriei, există cabane puse în albia râului care e mai degrabă un pârâiaș format din apa ce vine de pe versanți (adevăratul râu e oprit de baraj). Aștept cu interes o investigație similară despre vilele construite de mitici pe Valea Prahovei sau în jurul Bucurestiului.

PS. Nu am nici un metru pătrat de pămînt pe Râul Mare... cu atât mai puţin cabană. 

23 mar. 2011

Salvează vieţi!

Cu ceva timp în urmă ciripeam pe twitter.com despre o MARE DOAMNĂ dr. Margit Şerban:


Acum un an scriam pe blog despre situaţia unui coleg ce a fost nevoit să apeleze la serviciile unei clinici din Italia. Fireşte costurile au fost de câteva ori mai mari decât ar fi fost la noi. Din fericire, Daniel este alaturi de familia şi operaţia sa a reuşit.

Putem să dăm o mână de ajutor la înfinţarea primului Centru de Excelenta  în tratarea cancerului la copii din România  participând la campania Salvează Vieţi.

18 feb. 2011

Sport de hypermaket

Pentru unii români de calitate îndoielnică sau în culmea disperării, furtul din diverse supermarket-uri sau magazine de cartier nu e un lucru străin. Din fericire, numărul acestora este încă foarte redus.
Vremea a trecut și lumea s-a adaptat. Firmele de securitate s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie și le vezi schimbându-se la intervale regulate de timp. Prin politica negociată între conducerea hypermarket-urilor și șefii firmelor de securitate, în unele hypermarket-uri găsești oameni infiltrați printre rafturile de cumparături, toate au oameni de pază la ieșirea de la case.

La toate acestea, am un feeling că cei din conducerea Kaufland au impus casierițelor în fișa postului să presteze și ele un mic sport de detectiv. De cele mai multe ori am observat o mișcare mecanică specifică casierițelor acestui lanț de magazine.
După ce a terminat cu cel din fața ta și tu ai deja marfa pusă pe bandă, le vezi cum se ridică cu multă graţie pe vârful picioarelor și pentru 2-3 secunde se apleacă peste tejgea să-ți verifice căruțul pentru ca nu cumva să fi lăsat produse în el. Și pentru ca tacâmul să fie complet, ultima duduie ce "m-a servit" mi-a verificat și bacnota de 100 ron. My GOD! Mâine, poimâine te verifică la intrare în magazin să vadă dacă ai bani la tine. Iar dacă nu ai cash la tine trebuie să scoți un extras de cont în fața lor. 
Iar când le aud că întreabă: "Totul a fost în regulă?" mi se face greață. Cu greu mă abțin să nu le spun câteva.

La Real oamenii au o pasiune pentru schimbatul prețurilor astfel încât ele să nu puște cu cele de la casele de marcat. Nu odată mi s-a întâmplat să ajung la casă şi să constat că la unele produse sunt cu totul alte preţuri  şi  fireşte mai mari. Fiind o chestiune de principiu, uneori, am refuzat să cumpăr anumite produse. 

La Plus, prin forma casei de marcat esti nevoit să-ți plasezi căruțul în așa fel încât casieriţa să se poată uita în coșul tău la fiecare produs ce tocmai ți l-a scanat.

Ce să mai vorbim de Metro? Când îi vezi pe cei în halate alb şi cu ştampilă... cu greu te abţii să nu te bufnească râsul.

16 feb. 2011

Prefer corecturi, decât prostii pe forum-uri

Discutam recent cu cineva despre forum-uri şi informaţiile din ele, cu bune şi cu rele... dar în special despre corecturile ce se fac în ele într-un mod direct sau vualat.
Sună banal... dar pe orice forum gratuit şi cu trafic cât de cât decent, există persoane care întreabă şi persoane care răspund. De cele mai multe ori, numarul celor care frecventează forum-ul şi oferă răspunsuri în mod voluntar este mult mai mic decât al celorlalţi membrii ai forum-ului.
De multe ori cei care îşi expun problemele nu se exprimă în cel mai clar mod şi apar inevitabilele discuţii şi întrebări suplimentare până se ajunge la o soluţie concretă.
La rândul lor, cei care răspund pot greşi: indicând sfaturi incomplete sau nu tocmai focusate pe subiect. Unii corectează ideile inline sau în postări ulterioare. Până la urmă e o discuție liberă.

Deseori când am o anumită problema apelez la prietenul goagal. :) Printre primele referințele de multe ori se regăsesc pagini pe diverse forum-uri și le accesez.
Nu odată, mi s-a întâmplat ca începând să citesc,  ajung la o prima soluţie propusă şi dacă mi se pare o soluţie ce ar putea fi viabilă, o încerc fără a mai pierde timpul citind întregul topic. Constat că nu funcţionează. Apoi mă întorc la pagina respectivă şi văd că nici altora nu le-a funcţionat soluţia... Într-un final, poate, autorul ei recunoaşte scăpările şi revine cu eventuale completări.
Într-o astfel de situaţie, eşti fericit că acel autor al soluţiei nu a modificat postarea sa, imediat după ce a constat faptul că aceasta nu e bună? Eu nu sunt...
Chiar nu-mi pasă dacă soluţia iniţială a fost modificată sau nu. Îmi pasă ca în momentul în care dau de ea și o  aplic... ea să meargă.

Desigur, există si experţi ca Mihnea Balta care nu-şi văd bârna din ochiul lor. Nu furnizează ceva util lumii ci doar badjocură. Doctorii încă n-au găsit leac pentru ei. Singurul lucru bun ce poate fi făcut e ignorarea lor. 

23 dec. 2010

Circul din jurul Wikileaks

Ultimele sâptămâni au adus pe tapetul internaţional ceea mai penibilă situaţie în care au fost puse autorităţile americane în ultima perioadă – scandalul Wikileaks.
Asistăm la ceea mai penibilă acţiune de-a închide gura cuiva sau la o mare, mare vrăjeală - vrăjeală de genul 11 septembrie 2001.  Fie vorba între noi... eu cred că 11 septembrie 2001 a fost un mare circ şi atunci au murit intenționat cetățeni americani și nu numai.

Momentan, se derulează în faţa noastră varianta penibilă şi aceasta a atins pragul paroxismului. Dacă această variantă e ceea adevărată, atunci oamenii ce conduc statul American joacă Tom şi Jery, cu Julian Assange în rolul lui Jery.
Julian Assange a făcut public mult din rahatul pe care-l fac autorităţile americane şi nu numai. Omul a dat de înţeles că mai are multe resurse de dezvăluit şi un AS în mânecă. Pe lângă site-urile oglindă la wikileaks.ch el a mai pus la dispozitia oricărui seeder de torrente AS-ul său. În acest moment pe torrente există cel puţin 2000 de seed-uri (calculatoare care au deja acest fişier şi-l distribuie mai departe).
Assange a ameninţat că va dezvalui parola acestui fisier "asigurare". El l-a pus pe torrente încă de la începutul lunii iulie, în ideea că dacă autorităţile americane încearcă să-i închidă gura, lumea să afle secretele ce vroia să le facă publice.

Se pare că un filmuleţ din Iraq în care trupele americane ce se duc să salveze un ziarist rănit şi de fapt îl omoară împreună cu alte victime colaterale nevinovate nu le-a picat deloc bine la stomac lui Obama şi ai săi.

Modul în care e harţuit acest om mi-a adus puţin aminte de serialul pe care l-am savurat cu ceea mai mare plăcere, Prison Break. În perioada în care am urmărit acest film, împreună cu soţia, pierdeam ore întregi în week-enduri vizionând 5-6 episoade pe zi. Subiectul principal de la care pleacă acest serial este “uciderea” fratelui preşedintelui SUA de către Lincoln Burrows şi condamnarea acestuia la moarte. În realitate, fratele președintelui, era la căldurică în munţi, departe de ochii indiscreţi. În schimb Lincoln şi fratele său Michael Scofield sunt lucraţi la greu de Companie.

Cele patru capete de acuzare pe pentru care a fost nevoit să plătească o sumă imensă (238.000 euro) pentru cauţiune sunt de-a dreptul ridicole: două pentru molestări sexuale, un “viol” şi unul referitor la constrângerea victimelor.
Assange a ajuns în Suedia pe data de 11 august pentru a participa la un seminar patronat de Partidul Social Democrat suedez. “Întâmplător” a locuit pe perioada evenimentului în apartamentul uneia din cele două femei ce aveau să-l acuze de “sex pe nepregatite”. WTF? Când aia ş-a desfăcut cracii, era „nepregătită”? Poveşti deastea mai auzi numai la virgine… 
Am înţeles că, prin presa suedeză circulă următoarele idei despre aceste “sărmane victime”.
Prima dintre victime, Anna Ardin, a fost expulzată din Cuba pentru subversiunea puterii lui Castro şi e o feminist înverşunată. Cu o luna inaintea “violului” aceasta a postat pe blogul său articolul “Cum să te razbuni pe bărbaţi”. Acolo ea explică pe puncte cum poţi să-l “faci să sufere aşa cum te-a făcut el pe tine să suferi”. Ea s-a oferit voluntară şi a fost printre organizatorii congresului.
Sub pretextul că merge la părinţi în nordul Suediei, i-a oferit lui Assagne apartamentul său pentru găzduire. Apoi s-a întors subit (cică s-au schimbat planurile) şi brusc fac sex în aceeaşi seară. Ce film subţire!
Cealaltă “victimă” a locuit mai mulţi ani în SUA şi încă are un boyfriend american, recent înşelat cu Assange.
Duduia a declarat că l-a vazut pe Assange la TV şi i s-a pus pata pe el. S-a “documentat” despre el şi nu a vrut să rateze ocazia de-a-l întâlni în Suedia. La conferinţa respectivă s-a îmbrăcat în roz deoarece "vroia să-i atrag atenţia". Dupa conferinţa, Assange şi câtiva organizatori au mers la restaurant, iar cum fata în roz era unica femeie la masa, era vădit faptul că doar la ea s-ar fi putut da burlacul. După sesiunea de restaurant, “s-au violat”.

Mă întreb ce ne rezervă episoadele viitoare din acest serial.
Pentru că e iarnă, probabil se va ajunge la urmăriri cu snow mobile şi împuşcături cu mitraliera, în timp ce paraşutiştii plutesc în zare, iar elicopterele dau târcoale împreună cu câteva avioane F-16. Poate avem parte şi de nişte rachete lansate de pe portavioane. 

Julian Assange, până la urmă a fost eliberat pe cauţiune, dar continuă să fie harţuit şi din câte am înţeles, americanii pregătindu-i noi capete de acuzare.
Trist dar adevărat… tot acest circ devine o glumă tot mai proastă şi reală… atentat la adresa libertății.  Aşa se întâmplă cu mai marii lumii ce ne conduc, şi pe care daca-i superi, ai pus-o în mod  “democratic”.

Cei cu putere au încercat să-i închidă site-ul şi să se opună acestui fenomen, dar cred ca e prea tarziu şi nu cred că mai pot controla situaţia. Sunt prea multe site-uri oglindă şi numărul adepţilor lui Assange creşte.
Am înțeles că diverse companii americane (ex. Hewlett-Packard) interzic accesul angajatilor la site-urile WikiLeaks și nu ar fi explus ca în curând să auzim despre cetățeni americani ce au fost arestați pentru că “au pus în pericol securitatea națională”.
Trist dar adevarat, aceasta e adevărata față a democrației pretutindeni... chiar și în țara care a propovăduit-o, SUA.
Diverse insituții bancare au înterupt/blocat deja conturile WikiLeaks. De aceea, Mastercard, Visa sau The Guardian s-au confruntat cu atacuri informatice din partea celor ce apreciază libertatea de exprimare.
Doar Amazon.com, din cauza arhitecturii sale de servere elastice a reușit să nu cadă.

Deși existau dovezi clare și mandat de arestare din partea României, Suedia a refuzat să-l extrădeze pe pedofilul Bivolaru. Au băgat pretextul cu lipsa de încredere într-un proces corect in Romania și acum inculpatul Bivolaru chiar are tupeu să ceară despăgubiri statului român.
Dar când ordinul suprastatal vine de la SUA, atunci oricine e arestat pe orice motiv cât se poate de penibil. 
Suedia cere extrădarea pe baza unor acuzații ridicole.  Cum poate dovedii posesoarea prezervativului rupt că a avut loc în timpul actului sexual cu Assange și nu după? 
Ce justiție emite un mandat de arestare pe baza unor declarații de cancan? Se pare că ceea din Suedia.

Trist dar adevărat, cu toate tehnologiile si beneficiile de care se bucură societatea modernă, sistemul din Roma antică încă persistă. Acum, torturile și asasinatele se consumă sub acoperișuri legale, iar la televizor și pe Internet lumea e prostită în ultimul hal.
De mai multe ori am citit articole sau am văzut la televizor un reportaj pe un anumit subiect ce-mi era cunoscut și am remarcat diferența foarte mare dintre cum percepeam eu realitatea trăită și cum era prezentată pe ecran. Cred că, acest aspect l-am trait cu toții.

Daca l-ar împușca, l-ar transforma într-un martir.  Pentru ei e mai bine să-l acuze de viol, terrorism, și eventual, să-i mai bage pe gât și vreo două cazuri de pedofilie pentru ca să fie lista completă.
Apoi, Assange poate ajunge într-o închisoare din Europa, de unde este repejor trimis în SUA si nu mai aude nimeni de el.


O ipoteză care pentru moment pare puțin plauzibilă, dar nu imposibilă, ar fi faptul că tot acest circ să aibă în spate cu totul alte scopuri, mult mai “malefice”: ceva de genul să se îngrădească drepturile pe Internet.

Parcă, cacealmaua e mult prea mare... şi pare incredibil până unde au ajuns serviciile secrete să se înjosească… mai rău ca niciodată.
Acest om detine mult prea multe informații sensibile şi nu ar fi exlus să fi fost ajutat intenționat de către sistem. Sistemele informatice ce protejază aceste informații sunt foarte, foarte greu de penetrat.
Assange poate fi și un agent american menit să facă scandal și să facă unele profeții mincinoase cu scopul de-a da un motiv guvernului American de-a impune tot felul de reguli internationale pe Internet si de-a controla ultima cale de acces liber la informatie si schimburi de idei între oamenii din toata lumea - INTERNETUL.
Poate că vor  să instaureze spionarea generală a Internetului si a tuturor căilor de comunicare, la fel cum au făcut-o în 2001 cu turnurile gemene și controalele de pe aeroporturi şi camere de luat vederi peste tot. Iar pentru aceasta, au nevoie de motive solide.
Dacă această ipoteză ar fi reală, şi Assange e doar un presupus spion, atunci s-ar creea o întreagă telenovelă ce ar avea un final tragic.
În Anglia peste tot sunt camere de supraveghere și e țara lui Big Brother. Mi-e greu să cred că poliția britanică nu știa unde era Assange "ascuns". 

Să vedem ce va urma…