Vot în Parlamentul României

După cum spuneam şi cu altă ocazie, România are exact ce trebuie. Românii ştiu să îşi aleagă cu un talent aparte aleşii.

Iată cum se votează legea pensiilor. Aşa se votează o lege va infuenţa viaţa oricărui român ajuns la vârstra a treia.

Fireşte că "instituţiile statului" dorm şi nu se sesizează. Iar madam Roberta e bine mersi. La fel ca şi Norica Nicolai, ceea a cărei nepoată a votat în locul său în parlament.

Halal democraţie...

S.O.S. România

Mulţumiri lui Mihai Bendeac pentru aceast inspirat portret al politicianului român.

Ce faci domn’senator?

Cum te mai simti domnu’ deputat?

Esti multumit, esti fericit,

Acum ca te-am votat?

Suntem batjocoriti

Si cateodata, chiar umiliti

Si ce-i mai rau din-asta

E ca multi avem copii…

refren:

Sa stii ca vine-o zi, cand vei plati

Si sa mai stii ca toti murim

Ca poti trai decent si bine

Fara sa ne faci rau…

Si tu esti om, si niciodata

Sa nu uiti ca-ntr-o buna zi

In tara ce-o distrugi acum

Vor creste-ai mei copii.

Vile in Snagov

Si genti Vuitton, prin Dorobanti

Iar in maternitate,

Ard de vii niste copii…

Si-oricat ne-am stradui

Sa induram acest cosmar

Tu ne spui ca putem pleca

Ne zambesti si zici “hai pa”

refren:

Sa stii ca vine-o zi, cand vei plati

Si sa mai stii ca toti murim

Ca poti trai decent si bine

Fara sa ne faci rau…

Si tu esti om, si niciodata

Sa nu uiti ca-ntr-o buna zi

In tara ce-o distrugi acum

Vor creste-ai mei copii.

Pe sticla la tv,

Tu iti aduci amantele

Si poate de-asta an de an

Artistii mari beau Furadan

Voi ne haituiti

Si taxe mari ne haraziti

Dar daca nu vreti sa fim tristi

Taxati-i si pe manelisti!

refren:

Sa stii ca vine-o zi, cand vei plati

Si sa mai stii ca toti murim

Ca poti trai decent si bine

Fara sa ne faci rau…

Si tu esti om, si niciodata

Sa nu uiti ca-ntr-o buna zi

In tara ce-o distrugi acum

Vor creste-ai mei copii.

Si tu esti om, si niciodata

Sa nu uiti ca-ntr-o buna zi

In tara ce-o distrugi acum

Vor creste-ai mei copii.

"Ai noştri" s-au întors

Într-o postare anterioară discutam despre situaţii bizare întâlnite în parcările hypermarketurilor timişorene. La  începutul săptămânii am trăit o nouă experienţă în aceeaşi parcare a Real 2 din Timişoara (aflat la ieşirea spre Reşiţa şi Belgărad). Am parcat în aceeaşi zonă din rândurile mai îndepărtate, într-o zonă cu câteva automobile, lângă un Mercedes.

Mi-am făcut cumpărăturile şi m-am întors la maşină. Lângă acel Mercedes l-am remarcat pe propietar (în vârstră de aproximativ 60 de ani) încercând să respingă avansurile unor ţigani ce vroiau să-i vândă tot felul de rahaturi. Erau doi ţigani, unul de aproximativ 45 de ani şi unul în jur de 20 de ani, într-un Opel vechi cu număr de Franţa. Cel mai mic era marele negociator. Când am ajuns la maşină, cel tânăr s-a repezit la uşa din spate stânga a Opelului şi a luat un fel de valiză ce conţinea tot felul de tacâmuri... Un fel de cadou ce se obişnuieşte, în unele zone, să se dea zestre pe la nunţi.

Între timp eu mă apucasem să bag cumpărăturile în portbagaj şi soţia domnului cu Mercedesul a ajuns. Ţiganul de la volan, l-a lăsat pe camaradul tânăr şi a plecat de acolo cu maşina. De fapt a tras o tură de parcare.  Femeia încerca să îl expedieze elegant pe negustorul respectiv ce-i propunea şi poşete Louis Vuitton:
- Îmi lăsaţi numărul de telefon şi când am nevoie pentru un cadou la o nuntă vă contactez.
Ţiganul cel mic se încăpăţâna să le bage pe gât oamenilor aceea cutie imensă de tacâmuri. Între timp s-a întors şi ţiganul celălalt cu Opelul. Eu mi-am terminat cumparăturile şi am dus căruţul la locul său. Ţiganii erau tot pe capul nefericiţilor oameni. Cum nu prea mai aveam ce face acolo, am plecat. Nu apuc bine să ajung pe banda din centrul parcării, lângă Practicker, şi remarc încă trei ţigani seniori... aşteptând nu ştiu ce în parcare... şi uitându-se în mai multe direcţi. Probabil că ''scanau" parcarea.
Nu era nici o maşină lângă ei, semn ce mă face să cred că erau din "aceeaşi echipă". Dacă i-aş fi remarcat mai devreme, m-aş mai fi învârtit pe acolo să văd ce se întâmplă. Sper ca acei oameni să fi reuşit să respingă agresivii negustori.

Cu siguranţă astfel de scene nu sunt singulare. Majoritatea ţiganilor deşi nu muncesc, trăiesc din şi pentru a te înşela. Acum că Sarkozy i-a mai trimis prin ţară să nu uite de unde am plecat, mi-e teamă că astfel de situaţii se vor înmulţi şi fenomenul infracţional poate lua amploare.

PS. Nu sunt xenofob şi nici rasist. Totuşi, nu pot să tolerez astfel de acţiuni.

Sistemul de pensii - de ce avem nevoie de dreapta?

Ieri, am participat la o discuţie care m-a facut să conştientizez cum vede lumea în momentul de faţă situaţia dezastruoasă din sistemul de stat de pensi.
Cu tristeţe, am constatat că doar un participant la discuţie a identificat adevarata sursă a problemelor actuale din sistemul de pensi. E drept, e un simpatizant al actualei puteri. Eu deşi nu agreez actuala putere, pot să afirm cu încredere că sursa problemelor pleacă de la numărul tot mai mic al angajaţilor ce cotizează în acest moment la sistemul de pensi public.

După revoluţie, regulile jocului în sistemul de pensii de stat au fost păstrate. Practic, după 20 de ani de la Revoluţie, ideea sistemului de stat e aceeasi ca în comunism. Adică, cei care lucrează azi plăteasc contribuţii pentru cei care sunt pensionari în acest moment. 

În comunism, oricine dorea să muncească îşi găsea loc de muncă foarte uşor. Ba chiar, uneori, chiulangii erau forţaţi “să dea la şaibă”. Astfel, dacă toţi cei capabili de muncă figurau ca angajaţi şi pentru sistemul de pensii şi asigurări sociale povara era una uşoară. Acest mecanism funcţionează atâta timp cât în câmpul muncii există suficienţi contribuabili.

După revoluţie marile platforme industriale au început să dispară rând pe rând şi sute de mii de români şi-au pierdut locurile de muncă. Astăzi, foarte multe oraşe foste industriale nu mai au nici o industrie activă. Multe astfel de oraşe astăzi arată aproape ca după bombardamente şi şomajul e la cote alarmante. Mi-ar fi şi frică să umblu noaptea printr-un astfel de oraş.

În toţi aceşti ani, numărul pensionarilor şi al asistaţilor sociali a crescut iar numărul angajatiilor a scazut considerabil, astfel încât azi avem activă în câmpul muncii doar aproximativ 20% din populaţie. Foarte mulţi dintre angajaţii  din mediul privat sunt plătiţi pe cartea de muncă cu salariul minim pe economie. Deci, contribuţiile sociale sunt foarte modeste în aceste cazuri. Colac peste pupăză, politicienii de fiecare dată în parg de an electoral au mai făcut cadouri electorale mărind pensiile şi ajutoarele sociale. Totul, numai ca să câştige voturi. Ulterior, tot aceeaşi propagandişti ai măririlor, odată vazuţi cu voturile în căruţă o dau pe invers. 

Îmi vine în minte cum liliputanul Boc lătra la Tăriceanu despre măririle salarilor profesorilor cu 50%, susţinând că acesta minte şi ca există bani. Din păcate mulţi au pus botul la alegeri şi acum suportă consecinţele. De aceea şi spuneam că românii au exact ceea ce merită. 

Azi, sistemul de pensi de stat a ajuns falimentar!

O coroană pe mormantul sistemului de pensi a pus-o şi ipocritul de Pogea cu măreaţa idee numită “impozit forfetar”. Această decizie idioată a dus la închiderea a 120.000 de firme şi implicit la mărirea numărului de şomeri cu cel puţin o jumătate de milion. Din păcate, nici azi această decizie total neinspirată nu a fost eliminată.

În schimb, fostul şi actualul guvern Boc  ştie doar să taie şi apoi să măsoare. Ştie doar să se îndatoreze în continuare. Nu ştiu să aducă investitori, să creeze infrastructură şi să ofere locuri de muncă. Numai aşa actualul algoritm de pensii ar mai putea oferii ceva.

Criza actuală economică a apărut în România de aproximativ doi ani. De atunci, statul încearcă să se tot reformeze dar incompetenţa îşi spune cuvântul şi tot batem pasul pe loc. În schimb, sistemul privat s-a ajustat, deja, de mult. Partea tristă e că actualii conducători nu înţeleg că problema arieratelor trage în jos şi mediul privat, iar într-un final, tot satul va avea de suferit. Tot statul va trebuii să plătească mai multe ajutoare sociale.

Partea ceea mai tristă e că nu se întrevede vreo îndreptarea a situaţiei. Zeus chiar lansase zilele trecute ideea unui nou împrumut de la FMI. Încet, încet, ne îndatorăm mai mult şi tot noi va trebuii să plătim. 

Din păcate, nimeni nu se gândeşte la o migrare a sistemului de pensii public spre ceea ce înseamnă cel al pensiilor private. Si anume, ca banii contribuabililor să fie investiţi în depozite pe termen lung garantate de stat şi alte mecanisme de investiţii. 

Atâta timp cât lumea nu va întelege unde e adevărata problema, orice discuţie e derizorie. România nu îşi mai permite să fie un stat de asistaţi sociali.

În acest moment, remarc cum cei din PSD aşteaptă la cotitură să se scufunde de tot corabia marinarului. Din păcate, mai mult ca sigur ei vor fi marii perdanţi ai viitoarelor alegeri. Lumea va pune din nou botul la promisiunile lor electorale de doi lei, promisiuni bazate pe pomparea banilor statului în categoriile sociale defavorizate. Cel mai probabil, vor urma noi împrumuturi, implicit noi datorii.

România are nevoie de adevărate măsuri de dreapta... de investiţii şi creearea locurilor de muncă. Constat cu tristeţe că actuala guvernare nu apleacă urechia la adevăraţii patroni pentru a le asculta offurile şi sfaturile. Iar în acest fel, vom pierii pe limba noastră!

Agaugat în 25.09.2010: Ieri, Ponta şi ai lui au scos la rampă o idee de-a dreptul tâmpită. Un om mult mai priceput decâr mine în ale economiei a detaliat problema aici. Încă odată se dovedeşte că "stânga" în România trebuie să rămână în opoziţie şi să facă genoflexiuni!

Ce zici tu bre?

"Cert este că exact ticăloşii care au cumpărat voturi păcălindu-i pe pensionari că le pot dubla pensiiile acum ţipă. Şi dintre oamenii politici, şi din presă", a spus preşedintele.
Nu zău?! Cine, puşca mea, era preşedinte şi a promulgat legea? Nu îmi aduc minte să fi respins tu legea şi să o fi trimis la Parlament. Având în vedere că urmau alegerile şi omul îşi juca pielea pentru încă 5 ani, era şi firesc să nu o fi făcut.

Tu şi cu trompeta ta ceea mică de la Cluj lătraţi de zori că Tăriceanu e un mincinos şi că nu vrea să mărească cu 50% salariile profesorilor! Tăriceanu zicea că nu sunt bani, iar tu Pinochio aberai că există bani.

Am spus că nu voi mai scrie despre politică... Numai că, nesimţirea crasă de care dă dovadă primul marinar al ţării mă face să aberez din nou pe astfel de teme. Nu pot să rămân imun la astfel de ipocrizii.

Îi aduc aminte că Băsescu în ultima confruntarea televizată cu Prostăcanul s-a lăudat că în mandatul său anterior au crescut pensiile. Acum nu mai e motiv de laudă? 

Matale domnule marinar eşti tatăl ticăloşilor. Matale ai spus pe 30 noiembrie 2009 la TVR că deja avem creştere economică şi că în primul semestru al anului 2010 vom ieşi din criză? Unde suntem acum? Mai în criză şi tot d-tale joci alba neagra cu noul acord cu FMI. 

Prin afirmaţii de genul celei din antetul acestui articol te AUTO-ACUZI!

Când fondul de pensii gemea de plin şi toţi luau din el, nimeni nu plângea. Acum, când ipocritul de Pogea a distrus 120.000 de firme mici cu ideea lui măreaţă de impozit forfetar, iar firmele private se restructurează automat spre deosebire de stat, numărul angajatilor scade. De unde fond de pensii dacă nu există salariaţi iar România e o ţară de asistaţi sociali?

Din câte îmi aduc aminte, ultima mărire de pensii a avut loc in octombrie 2009 (pensia minimă unică) tocmai în perioadă electorală. Cine era atunci la frâiele guvernului? Nu aghiotantul tău Boc? Nu Boc ne asigura că nu sunt probleme cu plata salariilor şi a pensiilor, denigrându-i pe cei ce susţineau contrariul?

Pentru toată demagogia şi teatru ieftin ce-l joci, eşti tatăl celor pe care tu îi acuzi.

Închei prin a cita dintr-un articol recent citit. O sinteză demnă de luat în calcul de autorii viitoarelor manuale de istorie:

În manualele viitorului, Băsescu cel Coleric va rămâne drept ultimul erou naţional, care s-a ridicat împotriva Imperiului Rus cu vorbe de ocară şi a întărit relaţiile cu Occidentul prin împrumuturi.

Pază de doi lei

Cerşetorii români ne-au creeat un trist brand de ţară în Europa. Din păcate, am ajuns ca noi, românii oneşti să fim priviţi cu o oarecare suspiciune de către occidentali.

Nu mai vorbim de intersecţiile din marile oraşe sau gările în care suntem întâmpinaţi de cerşetori.

Din păcate, cerşetori apar tot mai des şi în parcările private. Când spun asta, ma gandesc în special la cerşetorii din parcările hypermarket-urilor.

În urmă cu câteva luni, în parcarea unuia din hypermarket-urile Kaufland din Timişoara, nici nu am apucat să mă dau jos din maşină şi un moş alcoolic era lângă uşa mea. L-am ignorat, am intrat în magazin şi m-am dus direct la Relaţii Clienţi pentru a-i întreba despre cum stă treaba cu paza parcării. Fata de acolo a chemat pe cineva de la pază. Deşi acel "paznic" era la mai puţin de 100 de metri, în dreptul caselor, i-a luat aproximativ 3-4 minute să ajungă la mine. I-am spus de acel cerşetor din parcare şi l-am rugat să îl gonească pentru a nu ne trezi cu maşiniile zgâriate dacă nu îi dăm bani. Mi-a răspuns: "Eu nu mă ocup de paza parcării". L-am întrebat cine se ocupă de pază şi  răspunsul său a fost departe de-a fi unul aştepta şi profesionist. Am dedus că parcarea era un no man's land.

M-am mişcat cu talent la cumpărături şi am răsuflat uşurat când, întors la maşină am constatat că aceasta mea nu a păţit nimic. Cu greu m-am abţinut atunci să nu excaladez problema spre conducerea magazinului şi cred că am greşit. Trebuia s-o fac.

Ieri, povestea s-a repetat. Ajung în parcarea unui hypermarket Real şi parchez pe un rând mai îndepărtat de intrarea în galeria comercială, tocmai pentru a evita dobitocii ce parchează anapoda. Nu apuc sa plec bine de la maşină şi constat prezenţa a doi "bronzaţi" cu un puradel în braţele ei. Fireşte, cerşeau şi luau coşurile pentru a extrage moneda.

Ajung la intrarea în galeria comercială şi acolo observ un om de la firma de pază. Îl întreb dacă se ocupă de paza parcării. Îmi răspunde afirmativ şi apoi îi spun de prezenţa acelor ţigani de pe rândurile 6-7. S-a tot învârtit el pe acolo, dar numai la ei cred că nu a fost. Când m-am întors la maşină, îl observ pe Gigi Bronzatu... prezent la datorie. Apoi şi pe Piranda cu puradelul său.

Fireşte, individul de la pază dormea în picioare, la datorie.

În România au înflorit firmele de securitate... Există unele mai serioase şi cunoscute, dar şi tot felul de firme obscure, cu oameni ce-i ia vântul, oameni ce as baga mâna în foc că sunt plătiţi cu salariul minim pe economie sau puţin peste. 

Important e că patronul firmei a obţinut contractul cu firma ce administreaza galeria comercială prin metode româneşti specifice şi îşi poate lua şi el un Q7 de la mama lui. Nu mai contează menirea şi rolul angajaţiilor săi.

Cred că şi în "profesionalismul" acestor aşa numiţi paznici se regăseşte atitudinea de "lasă bă că merge şi aşa" sau "noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc".
Chiar cred că e cazul să luăm atitudine, la fel cum au făcut de exemplu cei de la Fundaţia Bega cu plăcuţele de  pe stâlpii de semafor din intersecţii: Nu daţi bani cerşetorilor!

Fotbal sau sex pe bani

Am fost aseară la Poli - Manchester City. A fost o atmosferă excelentă generată de un public unic în România.
Cum era de aşteptat, diferenţa de bani investiţi de şeiculul de la Manchester City faţă de patronul de la Poli ş-a spus cuvântul pe teren. Jucătorii de clasă de la Manchester au câştigat la pas, fără a tura prea tare "motoarele".

Din păcate, am avut parte de un déjà vu al meciului Poli - Shakhtar Donetsk disputat anul trecut. Am fost cu acelaşi prieten la meci şi am avut aceleaşi trăiri, amândoi.
Îmi aduc aminte că anul trecut el, Cosmin, venise la stadion cu ideea de-a ne face abonament la meciurile lui Poli pentru campionat. După acel meci, am renunţat ideea.
Amandoi suntem "venetici" în Timişoara. Ne ştim de când făceam primii paşi şi fiecare din noi ţine cu o altă echipă rivală din Bucureşti. Deşi uneori ne-am mai contrazis pe teme fotbalistice, niciodată nu ne-am certat. La fel, şi cu alţi prieteni. Evităm polemici de doi lei pe teme fotbalistice.
Trăind în Timişoara de câţiva ani, inevitabil am ajuns amândoi să simpatizăm şi cu Poli, dar "marea iubire" nu se uită şi nu se trădează.

Déjà vu-ul despre care vorbesc mai sus are legătură cu trăirea meciului de aseară, trăire aproape identică cu ceea de anul trecut la meciul cu Shakhtar.
Am dat 50 de lei pe bilet pentru ca să vad un meci care l-aş fi trăit la aceeaşi intensitate şi la televizor. Între starea mea de spirit şi a celor din jurul meu era diferenţă ca de la cer la pământ. Ei gesticulau şi se agitau la greu pentru faze banale în care decizia arbitrului era indiscutabilă. Eu şi prietenul eram impasibili. Chiar ne amuzam...

Îmi vine în minte vorba altui prieten: "Ai aceeaşi senzaţie ca după o partidă de sex pe bani... Te-ai uşurat, te-ai îmbracat şi ai plecat!".
Nu am plătit vreo dată pentru sex, dar cred că comparaţia acelui prieten nu e deloc deplasată. A viziona un meci fără o miză personală e cel mult o ocazie de-a vedea la lucru o echipă mare, respectiv, referitor la sex doar o eliberare... Din păcate, nu e şi o satisfacţie!

Noua parcare a Mitropoliei

În România lipsa locurilor de parcare în marile oraşe e un fenomen arhi-cunoscut şi foarte des răspândit.

Timişoara, deşi e "fruncea", nu face excepţie de la aceast capitol. Locurile de parcare din centru sunt departe de a fi suficiente, mai ales la orele de vârf.

Deşi merg rar la job cu automobilul personal, atunci când o fac, obişnuiesc să parchez pe bulevardul Loga sau pe strada Mihai Eminescu.

Din seria "unii au mai multe ouă", recent am observat că s-a pus în practică un oarecare abuz de putere sau trafic de influenţă din partea celor "mai cuvioşi" timişoreni, adică din partea celor de la Mitropolia Banatului. De aproximativ o lună, lângă Mitropolia Banatului de pe bulevardul Loga s-au "cesionat" nu mai puţin de 12 locuri de parcare.
De cele mai multe ori aceste locuri sunt libere... iar dacă ai tupeul să parchezi acolo, ai toate şansele ca atunci când te întorci la maşină să n-o mai găseşti. În plus, mai şi primeşti cadou două chitanţe pentru care trebuie să decontezi aproximativ 800 RON pentru a-ţi recupera maşina de la ADP.

Iată cum arata astăzi parcarea rezervată a Mitropoliei pe la ora 10:30.

În tot acest timp, curtea Mitropoliei e aproape goală.

Cu tot respectul pentru Biserica Ortodoxă şi conducătorii acesteia, faptul că aceştia ocupă 12 locuri de parcare, mai mult libere, mi se pare un abuz sau trafic de influenţă. De ce nu au dreptul de-a parca pe acele locuri şi enoriaşi? Cei de pe urma cărora trăiesc şi ei...

Mi amigo del heno

Mi "amigo" del heno, la lectura de blog. Pe româneşte, "prietenul" şi fanul meu, citindu-şi blogul:

Seamană ca două picături de apă...   două picături în baltă! =))

Update: Azi un prieten îmi spune: "Mai Silviu, nu-ţi pune mintea cu indivizi care declară că sunt de ocupaţie "lăbari" sau sunt antrenori de lăbari. Nu se poate ajunge la rafinamentul şi filozofiia unuia care în trecut, a suferit şi nu-şi mai suportă bunica".

În viaţa reală sunt Bogdan Coroi (jos8cal) şi Mihnea Balta (dark).
Iată cum se exprimă gloaba: "A te masturba nu atrage după sine decât că faci ceva. A te masturba valoros, implică realitatea exterioră intr-un mod sau altul. Ştiu ca este dureros când o masturbare nu se termina cu orgasm pentru că te-a vazut bunica şi ti-a dat nota -200 la toate materiile, chit că tu te-ai chinuit să-ţi imaginezi că Jenna Jameson sau Dolly Buster sint înnebunite după tine".

Bag de seamă că băiatul e prieten bun cu manuela şi revista Playboy.

Se pare că şi alţi le-au dat verdict pentru spitalul numărul 9: "Ati dat dovada de puerism si sictir fatza de aceasta comunitate, care stim foarte bine cu totii ca e o comunitate de n00bs, asta nu inseamna ca trebuie sa ne batem joc de ce incearca unii sa faca, si mai ales de munca mea.".

Uauuuu... încă o revelatie: "domnul Dark, chiar te rog, intoarce-te in Lumea ta, sanatate si noroc."

Se pare că prietenul meu are dreptate. :)

Update 1:  Dacă tot ai citit acest articol, te invit să citeşti o continuare a sa.