Se afișează postările cu eticheta realitatea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta realitatea. Afișați toate postările

28 mar. 2011

Jurnalism dupa ureche

De câte ori nu aţi citit un articol despre un subiect cunoscut şi nu regăseaţi informația cu fidelitate față de realitate? 
Mi s-a întâmplat de mai multe ori și de cele mai multe ori diferența era una radicală. Unii ar spune că e și normal pentru că fiecare vede lumea într-un mod diferit.
Firește, nu contest acest lucru. Numai că atunci când un străin îți vorbește cu convingere și cu totul altceva despre ceva familial ție, mai că-ți vine să zici: "Ce zici, bre?"

Vineri am "răsfoit" puțin site-ul Jurnalului și am dat de un articol despre zona mea natală. Am constatat cum doi mitici s-au apucat să facă pe reporterii incognito direct din redacţie.

Articolul începe genial: Râul de Mori, Retezat. 18 km de Haţeg pe drumul spre Petroşani! Băieţii au băut cerneala la geografie şi de Google Maps nu au auzit. Pariez că nu au fost la fața locului.

Drumul dintre Haţeg şi Petroşani este DN 66, iar localitatea amintită Râu de Mori este MULT mai aproape de DN 68 (Haţeg - Caransebeş - Timişoara). Pentru a merge din Haţeg la Petroşani via Râu de Mori ai nevoie de elicopter sau să ocoleşti ca o curcă beată vreo 32 km.

Ca nişte jurnalişti de investigaţie ce sunt, ei au verficicat foarte atent distanţa dintre această localitate şi barajul de la Gura Apei: între comună şi barajul din amon­te sunt vreo 20 de kilometri. Google Maps spune ca sunt 29 km iar kilometrajul tuturor maşinilor cu care am urcat la acest minunat baraj spune că sunt în jur de 50 km din localitatea vecină, Brazi.

M-a intrigat amatorismul si burtologia autorilor...
Într-adevăr, ca și în alte părti ale patriei, există cabane puse în albia râului care e mai degrabă un pârâiaș format din apa ce vine de pe versanți (adevăratul râu e oprit de baraj). Aștept cu interes o investigație similară despre vilele construite de mitici pe Valea Prahovei sau în jurul Bucurestiului.

PS. Nu am nici un metru pătrat de pămînt pe Râul Mare... cu atât mai puţin cabană. 

23 mar. 2011

Salvează vieţi!

Cu ceva timp în urmă ciripeam pe twitter.com despre o MARE DOAMNĂ dr. Margit Şerban:


Acum un an scriam pe blog despre situaţia unui coleg ce a fost nevoit să apeleze la serviciile unei clinici din Italia. Fireşte costurile au fost de câteva ori mai mari decât ar fi fost la noi. Din fericire, Daniel este alaturi de familia şi operaţia sa a reuşit.

Putem să dăm o mână de ajutor la înfinţarea primului Centru de Excelenta  în tratarea cancerului la copii din România  participând la campania Salvează Vieţi.

23 dec. 2010

Circul din jurul Wikileaks

Ultimele sâptămâni au adus pe tapetul internaţional ceea mai penibilă situaţie în care au fost puse autorităţile americane în ultima perioadă – scandalul Wikileaks.
Asistăm la ceea mai penibilă acţiune de-a închide gura cuiva sau la o mare, mare vrăjeală - vrăjeală de genul 11 septembrie 2001.  Fie vorba între noi... eu cred că 11 septembrie 2001 a fost un mare circ şi atunci au murit intenționat cetățeni americani și nu numai.

Momentan, se derulează în faţa noastră varianta penibilă şi aceasta a atins pragul paroxismului. Dacă această variantă e ceea adevărată, atunci oamenii ce conduc statul American joacă Tom şi Jery, cu Julian Assange în rolul lui Jery.
Julian Assange a făcut public mult din rahatul pe care-l fac autorităţile americane şi nu numai. Omul a dat de înţeles că mai are multe resurse de dezvăluit şi un AS în mânecă. Pe lângă site-urile oglindă la wikileaks.ch el a mai pus la dispozitia oricărui seeder de torrente AS-ul său. În acest moment pe torrente există cel puţin 2000 de seed-uri (calculatoare care au deja acest fişier şi-l distribuie mai departe).
Assange a ameninţat că va dezvalui parola acestui fisier "asigurare". El l-a pus pe torrente încă de la începutul lunii iulie, în ideea că dacă autorităţile americane încearcă să-i închidă gura, lumea să afle secretele ce vroia să le facă publice.

Se pare că un filmuleţ din Iraq în care trupele americane ce se duc să salveze un ziarist rănit şi de fapt îl omoară împreună cu alte victime colaterale nevinovate nu le-a picat deloc bine la stomac lui Obama şi ai săi.

Modul în care e harţuit acest om mi-a adus puţin aminte de serialul pe care l-am savurat cu ceea mai mare plăcere, Prison Break. În perioada în care am urmărit acest film, împreună cu soţia, pierdeam ore întregi în week-enduri vizionând 5-6 episoade pe zi. Subiectul principal de la care pleacă acest serial este “uciderea” fratelui preşedintelui SUA de către Lincoln Burrows şi condamnarea acestuia la moarte. În realitate, fratele președintelui, era la căldurică în munţi, departe de ochii indiscreţi. În schimb Lincoln şi fratele său Michael Scofield sunt lucraţi la greu de Companie.

Cele patru capete de acuzare pe pentru care a fost nevoit să plătească o sumă imensă (238.000 euro) pentru cauţiune sunt de-a dreptul ridicole: două pentru molestări sexuale, un “viol” şi unul referitor la constrângerea victimelor.
Assange a ajuns în Suedia pe data de 11 august pentru a participa la un seminar patronat de Partidul Social Democrat suedez. “Întâmplător” a locuit pe perioada evenimentului în apartamentul uneia din cele două femei ce aveau să-l acuze de “sex pe nepregatite”. WTF? Când aia ş-a desfăcut cracii, era „nepregătită”? Poveşti deastea mai auzi numai la virgine… 
Am înţeles că, prin presa suedeză circulă următoarele idei despre aceste “sărmane victime”.
Prima dintre victime, Anna Ardin, a fost expulzată din Cuba pentru subversiunea puterii lui Castro şi e o feminist înverşunată. Cu o luna inaintea “violului” aceasta a postat pe blogul său articolul “Cum să te razbuni pe bărbaţi”. Acolo ea explică pe puncte cum poţi să-l “faci să sufere aşa cum te-a făcut el pe tine să suferi”. Ea s-a oferit voluntară şi a fost printre organizatorii congresului.
Sub pretextul că merge la părinţi în nordul Suediei, i-a oferit lui Assagne apartamentul său pentru găzduire. Apoi s-a întors subit (cică s-au schimbat planurile) şi brusc fac sex în aceeaşi seară. Ce film subţire!
Cealaltă “victimă” a locuit mai mulţi ani în SUA şi încă are un boyfriend american, recent înşelat cu Assange.
Duduia a declarat că l-a vazut pe Assange la TV şi i s-a pus pata pe el. S-a “documentat” despre el şi nu a vrut să rateze ocazia de-a-l întâlni în Suedia. La conferinţa respectivă s-a îmbrăcat în roz deoarece "vroia să-i atrag atenţia". Dupa conferinţa, Assange şi câtiva organizatori au mers la restaurant, iar cum fata în roz era unica femeie la masa, era vădit faptul că doar la ea s-ar fi putut da burlacul. După sesiunea de restaurant, “s-au violat”.

Mă întreb ce ne rezervă episoadele viitoare din acest serial.
Pentru că e iarnă, probabil se va ajunge la urmăriri cu snow mobile şi împuşcături cu mitraliera, în timp ce paraşutiştii plutesc în zare, iar elicopterele dau târcoale împreună cu câteva avioane F-16. Poate avem parte şi de nişte rachete lansate de pe portavioane. 

Julian Assange, până la urmă a fost eliberat pe cauţiune, dar continuă să fie harţuit şi din câte am înţeles, americanii pregătindu-i noi capete de acuzare.
Trist dar adevărat… tot acest circ devine o glumă tot mai proastă şi reală… atentat la adresa libertății.  Aşa se întâmplă cu mai marii lumii ce ne conduc, şi pe care daca-i superi, ai pus-o în mod  “democratic”.

Cei cu putere au încercat să-i închidă site-ul şi să se opună acestui fenomen, dar cred ca e prea tarziu şi nu cred că mai pot controla situaţia. Sunt prea multe site-uri oglindă şi numărul adepţilor lui Assange creşte.
Am înțeles că diverse companii americane (ex. Hewlett-Packard) interzic accesul angajatilor la site-urile WikiLeaks și nu ar fi explus ca în curând să auzim despre cetățeni americani ce au fost arestați pentru că “au pus în pericol securitatea națională”.
Trist dar adevarat, aceasta e adevărata față a democrației pretutindeni... chiar și în țara care a propovăduit-o, SUA.
Diverse insituții bancare au înterupt/blocat deja conturile WikiLeaks. De aceea, Mastercard, Visa sau The Guardian s-au confruntat cu atacuri informatice din partea celor ce apreciază libertatea de exprimare.
Doar Amazon.com, din cauza arhitecturii sale de servere elastice a reușit să nu cadă.

Deși existau dovezi clare și mandat de arestare din partea României, Suedia a refuzat să-l extrădeze pe pedofilul Bivolaru. Au băgat pretextul cu lipsa de încredere într-un proces corect in Romania și acum inculpatul Bivolaru chiar are tupeu să ceară despăgubiri statului român.
Dar când ordinul suprastatal vine de la SUA, atunci oricine e arestat pe orice motiv cât se poate de penibil. 
Suedia cere extrădarea pe baza unor acuzații ridicole.  Cum poate dovedii posesoarea prezervativului rupt că a avut loc în timpul actului sexual cu Assange și nu după? 
Ce justiție emite un mandat de arestare pe baza unor declarații de cancan? Se pare că ceea din Suedia.

Trist dar adevărat, cu toate tehnologiile si beneficiile de care se bucură societatea modernă, sistemul din Roma antică încă persistă. Acum, torturile și asasinatele se consumă sub acoperișuri legale, iar la televizor și pe Internet lumea e prostită în ultimul hal.
De mai multe ori am citit articole sau am văzut la televizor un reportaj pe un anumit subiect ce-mi era cunoscut și am remarcat diferența foarte mare dintre cum percepeam eu realitatea trăită și cum era prezentată pe ecran. Cred că, acest aspect l-am trait cu toții.

Daca l-ar împușca, l-ar transforma într-un martir.  Pentru ei e mai bine să-l acuze de viol, terrorism, și eventual, să-i mai bage pe gât și vreo două cazuri de pedofilie pentru ca să fie lista completă.
Apoi, Assange poate ajunge într-o închisoare din Europa, de unde este repejor trimis în SUA si nu mai aude nimeni de el.


O ipoteză care pentru moment pare puțin plauzibilă, dar nu imposibilă, ar fi faptul că tot acest circ să aibă în spate cu totul alte scopuri, mult mai “malefice”: ceva de genul să se îngrădească drepturile pe Internet.

Parcă, cacealmaua e mult prea mare... şi pare incredibil până unde au ajuns serviciile secrete să se înjosească… mai rău ca niciodată.
Acest om detine mult prea multe informații sensibile şi nu ar fi exlus să fi fost ajutat intenționat de către sistem. Sistemele informatice ce protejază aceste informații sunt foarte, foarte greu de penetrat.
Assange poate fi și un agent american menit să facă scandal și să facă unele profeții mincinoase cu scopul de-a da un motiv guvernului American de-a impune tot felul de reguli internationale pe Internet si de-a controla ultima cale de acces liber la informatie si schimburi de idei între oamenii din toata lumea - INTERNETUL.
Poate că vor  să instaureze spionarea generală a Internetului si a tuturor căilor de comunicare, la fel cum au făcut-o în 2001 cu turnurile gemene și controalele de pe aeroporturi şi camere de luat vederi peste tot. Iar pentru aceasta, au nevoie de motive solide.
Dacă această ipoteză ar fi reală, şi Assange e doar un presupus spion, atunci s-ar creea o întreagă telenovelă ce ar avea un final tragic.
În Anglia peste tot sunt camere de supraveghere și e țara lui Big Brother. Mi-e greu să cred că poliția britanică nu știa unde era Assange "ascuns". 

Să vedem ce va urma…

21 dec. 2010

Hai cu responsabilitatea! Măcar odată...

Azi, mai mult ca niciodată, culegem roadele naivităţii acestei naţiuni. Timp de 20 de ani, actualul cârmaci al ţării a vrăjit poporul român cu tot felul de scuze ale insuccesurilor sale. Nu mă ascund după deget, dar şi eu am muşcat-o prin 2004 când l-am votat.
Timp de 20 de ani, actualul preşedinte a ocupat funcţii importante pe prima şcenă a ţării. A fost ministrul transporturilor de cinci ori, reuşind să "scufunde" flota românească şi a ajutat CFR-ul să intre în colaps. A fost primarul capitalei şi pentru "insuccesurile" sale s-a scos dând vina pe consilierii din partidele de opoziţie. Timp de 4 ani a dat vina pe Tăriceanu... şi încă o mai face. Printre ţintele sale predilecte se mai găsesc mogulii, membrii CSM, parlamentul (unde uită că partidul domniei sale are majoritate) oricine... numai nu ai săi, NU. Acum, când are control la tot... mai pe faţă sau vualat, tot alţii sunt de vină.
De astăzi, pentru semnalele clare ale eşecului aderării României la spaţiul Schengen şi pentru insuccesele sale în politica diplomatică "sunt de vină" Franţa şi Germania.

Da! Din punct de vedere tehnic s-au făcut eforturi mari pentru succesul acestei aderări. Unele se regăsesc în aeroportul internaţional din Timişoara... Numai  că, nu e suficient. Corupţia la nivel înalt a atins limite inimaginabile şi tehnicile PSD-ului au fost perfecţionate. Nu degeaba PD-ul se trage tot din FSN.

Scena uluitoare de la summit-ul NATO de la Lisabona din această toamnă era un indiciu evident al actualei imagini a primului diplomat român. Băsescu a fost ignorat şi ejectat de Sarkozy într-un mod bădăran!


Atitudinea lui Sarkozy nu e una normală, dar aceasta denotă cât de reci sunt relaţiile dintre cele două administraţii române şi franceze, altădată prietene.
Cei doi preşedinţi s-au contrat cu ceva timp în urmă pe o temă extrem de sensibilă: ţiganii.
Băsescu a făcut şi face MARI GAFE luându-le apărarea acestor lichele ale societăţii. Să-l înţelegem... această etnie constituie un important capital electoral iar fratele său s-a înrudit cu celebrul Bercea Mondialu'.
Preşedintele este duplicitar. Declaraţiile sale din Financial Times şi meciurile sale cu Sarkozy pe tema ţiganilor vin în antiteză cu texte adresate de dânsul jurnalistei Andreea Pană: "'ţigancă împuţită".

Chiar recent marinarul nu a ţinut cont de părerea foarte multor români ce au semnat peţiţii pentru ca rromii să se numească "ţigani". Ideea e ca noi, românii, să nu mai fim confundaţi în Europa cu rromii.
Există şi excepţii printre membrii acestei ednii, dar aceştia ştiu să nu iasă pe tapet cu clasica imagine a hoţiei şi traiului pe spatele altora. Ei îşi câştigă pâinea într-un mod onest şi nu au nevoie de pomeni.

Am remarcat foarte rarele vizite externe făcute de diplomaţi  importanţi ai marilor puteri economice. Pe vremea lui Ilici şi Constantinescu vizitele erau mult mai multe.
Din punctul meu de vedere, cel mai important rol al preşedintelui ţării este activitatea dimplomatică externă. În funţie de calitatea acesteia ne bucurăm mai mult sau mai puţin de relaţii bilaterale amiabile. Din păcate... actualul preşedinte e mediocrul la acest capitol iar în subiectul spaţiului Schengen diplomaţia externă joacă un rol foarte important.
După umila mea părere şi Prosănacul îi dă clasă la acest capitol. După ce a fost facut academician a participat la o întrunire cu membrii marcanţi ai lumii academice mondiale.
Sper să fi înţeles faptul că mai bine stă în banca sa, decât să ne aducă aminte de alţi academicieni de tristă amintire.


Domnule Preşedinte, când vă asumaţi şi d-voastră responsabilitatea unui eşec? Măcar odată...
Dacă într-o astfel de situaţie aţi fi înstare s-o faceţi, atunci aţi avea mai mult de câştigat decât argumentându-vă lamentabil. Aţi câştiga ceva respect. Un lucru care nu se cumpără cu bani. Altfel, în ritmul acesta, ajungeţi să daţi vina pe fotbalişti şi manelişti şi să vă afundaţi ca flota.
Mai ales în politică, diplomația joacă un rol esențial. Te poate scoate din rahat dar și dacă dai cu bâtul în baltă ai pus-o!

Update 1: Editorialul lui Cristian Tudor Popescu pe aceasta temă merită citit: http://www.gandul.info/puterea-gandului/mogulii-sarkozy-si-merkel-7838651.
De asemenea, nici analiza facuta de Luca Niculescu nu trebuie ignorată: http://www.contributors.ro/administratie/romania-franta-motivele-racirii/ .

Update 2 (05.01.2011): Se pare că președintele mi-a citit blogul. :)) Glumesc!
În premieră, pe marile și micile ecrane, dl. Băsescu își asumă pentru prima dată responsabilitatea.

17 dec. 2010

Necâştigător! Mai bagă odată...

După o scurtă vacanţă prilejuită de ziua naţională, m-am întors de la părinţi. În Oţelul Ruşu, nefiind mulţumit de presiunea lichidului de spălat parbrizul, am zis să completez rezervorul. Am oprit la Petrom, am luat 4 litrii de lichid şi apoi am băgat o parte în rezervorul adecvat. 
În aceea tură, la staţia respectivă erau doi băieţi trecuţi puţin de 20 de ani. Unul la "pupitru" cu încasările şi celălalt, afară la alimentat şi sters parbrize.
Înainte de a-mi continua drumul spre Timişoara, am zis să îmi iau o cafea de la automat.
Văd că aceasta costă 1,5 ron și îl rog pe băiatul de la "pupitru" să-mi schimbe o bacnotă de 1 leu. Acesta, cam zăpăcit, a avut nevoie de vreo trei rugăminţi să-mi schimbe moneda. Într-un final, îmi dă monedele şi dau să-mi cer cafeaua. Bag monedele şi astept... Please wait...
Când să iau cafeaua... stupize, stupize. Automatul de cafea nu eliberase paharul şi îl întreb pe domnul de la pupitru:
- Nu te supăra, te durea gura să-mi spui că jaful ăsta nu eliberează paharul?
Ridică din umeri ca prostul şi zice:
- Se mai întâmplă...
Văzând că nu am cu cine discuta... renunţ şi ies. Afară, îl văd pe celalalt tânăr angajat Petrom.
Îl întreb dacă ştie de situaţia cu automatul şi-mi confirmă ca da.
- Eu i-am spus la băiatul cu cafeaua, dar o zis să las aşa...
- Păi bine, şi pe voi vă doare gura să vă avertizaţi clienţii că aparatul nu merge? Sau vă durea mâna să fi lipit o hartie cu textul "nu funţionează"?.
A tăcut ca boul în târg...
- Ok. Mersi. Aşteptaţi să alimentez vreo dată de la voi...

Pe drum am încercat să găsesc explicaţia atitudinii acestora. Pe lângă nivelul limitat de inteligenţă ce li se citea pe faţa lor, o altă explicaţie a acestor amatori în servicii ar putea fi faptul că e foarte posibil ca ei să fi moştenit jobul de la bunicul / bunica, etc. De bine de rău, Petrom o duce bine... deci o duce bine şi nepotul.

O caracteristică a vremurilor lui Cească, era permisiunea de-a calătorii duminica, odată la două săptămâni în funcţie de numărul maşinii (cu soţ sau fără soţ). Tot legat de automobile, era clasică povestea cu raţia de benzină 20-30 de litri! 
În acele vremuri, cine lucra la PECO (actualele benzinării PETROM rebranduite) era bine văzut şi respectat. Ba chiar, familia sa se putea considera privilegiată.
Pentru câţiva litrii de benzină/motorină daţi pe sub mană primea lucruri extrem de rare pentru acele vremuri: salam, carne, zahăr, faină etc. Ştiu aceste lucruri căci și o rudă dintr-un minunat oraş al României a fost în această postură şi înainte de 89. Când mergeam cu părinţii în vizită, ne bucuram de tot felul de "delicateţuri".

Timpul a trecut, lumea a mai şi ieşit la pensie...
Dar, după deja tradiţionalul stil românesc anumite poziţie în firmele de stat şi unele private chiar... se moştenesc. Dacă mie mi-a fost cald şi bine acolo, de ce nu i-ar fi şi fiului sau nepotului meu?
Mă mir ca ruda mea nu a procedat aşa şi ficele sale au cu totul alte profesii. În schimb, au facut-o alţii. Că na... e o industrie care nu va murii prea curând. Lipsa crasă de respect faţă de clienti nu mai contează.

În contrast cu aceşti clasici moştenitori ai unui tron la Petrom, recent în centrul Timişoarei s-a deschis o patiserie. Angajatele de acolo te şocează cu amabilitatea... Cum cu toţii suntem obişnuiţi cu mârlanii clasici din servicii, te simţi puţin prost când ai de-a face cu o astfel de atitudine pe meleaguri mioritice.  Fetele acestea îmi aduc aminte de "recii" germani, din fiecare magazin sau hotel.

18 nov. 2010

Alba-neagra cu cauciucurile de iarnă

Recent, puţinii neuroni ai proaspătului ministru al transporturilor au născocit o idee strălucită (sper să nu fie doar un plagiat şi interese meschine la mijloc): obligativitatea ca iarna toţi posesorii de autovehicule ce doresc să călătorească pe drumurile patriei să doteze autoheniculele personale cu cauciucuri de iarnă.
"Genială" i-a fost revelaţia: "Acum o lună, în timp ce veneam din Poiana Braşov înspre Bucureşti, au început să cadă câţiva fulgi de zăpadă. Brusc, au început ciocnirile între maşini. M-am enervat, i-am sunat pe cei de la Compania de Drumuri şi i-am luat la întrebări. Le-am zis că îi dau afară dacă nu iau măsuri urgente. Ei mi-au spus că nu e vina lor, pentru că toată lumea are cauciucuri de vară."



Ideea în sine nu e rea deloc. Problema e că ea vine într-un moment foarte neinspirat... la spartul târgului, în noiembrie. Drept pentru care decizia materializării ideii a fost amânată pentru anul viitor.
Se pare că unii s-au grăbit să sară repede pârleazu', înainte ca doamna Boagiu să spună "hop". Acţiunea lor nu e deloc de condamnat. De condamnat e aspectul ce i-a determinat pe aceşti conaţionali să facă această investiţie. Ei nu s-au gândit până acum la siguranţa lor şi a celor din jurul lor. Le e frică doar de amendă!
De pe urma disperării românilor cei cu mintea de pe urmă au profitat propietarii magazinelor şi service-urilor de specialitate. Mai mult ca sigur, şi anul viitor se vor găsi băieţi deştepţi care să profite de culoarul legislativ prospăt creeat.

Subscriu şi eu necesităţii acestor accesorii auto.
Am simţit diferenţa ce-o pot face aceste cauciucuri în iarna 2007-2008. Atunci, urcam fără probleme pe Semenic cu SuperNova lui tata, având cauciucuri de iarnă. Treceam pe lângă automobile mult mai scumpe, dar cu "opinci" de vară. Cei ce însoţeau şoferul împingeau la greu maşina pentru a putea lua ceva demaraj.

Anul trecut, în decembrie, într-o dimineaţă, înainte de-a pleca la muncă căzuse un strat moale de zăpadă. Aveam cauciucuri "all seasons". Am ajuns să merg puţin prin cartier şi să mă satur de câte ori s-a activat ABS-ul. M-am întors acasă şi am ales mijlocul de transport în comun.
La muncă, în urma unor discuţii cu colegii m-am decis să nu mă zgârcesc şi să-mi dotez automobilul personal cu un set de cauciucuri de iarnă. În luarea acestei decizii a contribuit şi filmuleţul următor:
  

După cum se poate observa, spaţiul de frânare scade considerabil pentru varianta cu cauciucuri de iarnă, dar şi traiectoria maşinii nu are de suferit ca în celelalte situaţii.
Desigur... unii vor spune că astfel de filmuleţe fac jocurile celor din industria producătoare de pneuri. Poate că există şi o parte de adevăr în acest aspect, dar explicaţiile din film le-am trăit pe propria piele.

Cauciucurile de iarnă au cu totul alte propietăţi faţă de restul, la frig: sunt mai moi, nu se întăresc la temperaturi negative şi permit o aderenţă mult mai bună. Alte detalii tehnice se pot afla de la foştii mei colegi şi aici.
Fireşte, nu e deloc recomandat să foloseşti astfel de cauciucuri pe temperaturi de 21 de grade cum au fost zilele trecute. Totuşi, încet, încet, iarna îşi va intra în rol şi atunci aceste accesorii ne vor face viaţa mai uşoară.

Firmele de asigurari de dincolo ţin cont de acest aspect la despăgubiri. Pe moment, ale noastre, vor ţin cont doar la valoarea poliţei de asigurare. În curând şi ale noastre vor ţine cont la despăgubiri. Dacă provoci accident iarna şi nu ai cauciucuri de iarnă adecvate, chiar şi asigurarea CASCO va acoperi ZERO daune şi eşti bun de plată din buzunarul tău.

6 oct. 2010

Realizări în infrastructura rutieră - una albă, alta neagră

Ultima dată când am fost la părinţi am ales traseul Timişoara - Lugoj - Caransebeş - Haţeg. Traseul Timişoara - Lugoj a fost excelent! Chiar şi traversarea Lugojului a fost de vis, căci am facut-o pe proaspăta centură inaugurată de Boc şi Berceanu cu surle şi trâmbiţe.


Mă bucur că la jafurile din bani publici din România lui 2010, mai există şi lucruri ce se fac la preţuri europene. Mă întreb cum poate să coste alte lucrări sfidător de exagerat în comparaţie cu aceste preţuri normale.
Călătoria plăcută a fost întreruptă la ieşirea de pe centura Lugojului. La nici 1 km de Lugoj m-am trezit cu un drum de pietre format din vechiul asfalt mai rău ca un drum de ţară pietruit... mai rău decât drumul pe care bunica merge la prăşit. Distracţia a durat apoape până în Caransebeş, întâlnind şi clasicele semafoare, dar  apoi drumul a fost de vis.



Edilii din Timişoara, nemulţumiţi fiind de stadiul lucrărilor de infrastructură au decis să amplaseze camere video pe şantierele din oraş. Nu sunt sigur dacă ideea s-a şi materializat în anumite colţuri ale oraşului, dar cu siguranţă ea nu s-a materializat la lucrările pod-ului din Calea Şagului. Cred că se lucrează de cel puţin doi ani la acest pod şi lucrările sunt departe de-a fi terminate.

Într-o dimineaţă, pe la 10, înainte de job am trecut pe acest pod şi din mers am imortalizat două poze cu colegii lui Dorel.



Pe Dorel, nu am mai apucat să-l pozez, dar mă puteţi crede pe cuvânt că era la datorie. :)

30 sept. 2010

Doua lucruri bune

Ieri am aflat doua lucruri interante, ce m-au bucurat.
Primul este legat de iniţiativa europarlamentarului Sebastian Bodu de-a cere Parlamentului European înlocuirea termenului de "rom" cu cel de "ţigan".
"Inlocuirea termenului de rom este justificata de europarlamentarul roman prin confuzia pe care cuvantul respectiv o creeaza, acesta facand trimitere atat la poporul roman cat si la locuitorii orasului Roma.
Sebastian Bodu arata ca aceasta confuzie este regretabila atat pentru romani, pentru locuitorii Romei, dar si pentru reprezentantii unei minoritati numeroase a Europei, a caror identitate se pierde.". 
Alte detalii se găsesc aici.
Sper ca această măsură să fie luată în seamă cu adevărat de europeni şi să dispară falsa apreciere "rom"="român".

Al doilea lucru este legat de faptul că Emil Boc a fost lovit de un OZN şi a avut câteva revelaţii despre câteva măsuri mai inspirate. Boc a anunţat miercuri eliminarea impozitului minim începând cu 1 octombrie.
Nu-mi vine să cred că în sfârşit a avut şi el o mică revelaţie. Criticasem şi eu acest impozit într-o postare anterioară.
După cum spunea cineva, la cât dezastru a făcut până acum acest liliputan, orice anulare a măsurilor sale dezastruase e mană cerească.
Alte detalii se găsesc aici.

22 sept. 2010

Vot în Parlamentul României

După cum spuneam şi cu altă ocazie, România are exact ce trebuie. Românii ştiu să îşi aleagă cu un talent aparte aleşii.
Iată cum se votează legea pensiilor. Aşa se votează o lege va infuenţa viaţa oricărui român ajuns la vârstra a treia.


Fireşte că "instituţiile statului" dorm şi nu se sesizează. Iar madam Roberta e bine mersi. La fel ca şi Norica Nicolai, ceea a cărei nepoată a votat în locul său în parlament.
Halal democraţie...

20 sept. 2010

S.O.S. România

Mulţumiri lui Mihai Bendeac pentru aceast inspirat portret al politicianului român.


Ce faci domn’senator?
Cum te mai simti domnu’ deputat?
Esti multumit, esti fericit,
Acum ca te-am votat?
Suntem batjocoriti
Si cateodata, chiar umiliti
Si ce-i mai rau din-asta
E ca multi avem copii…
refren:
Sa stii ca vine-o zi, cand vei plati
Si sa mai stii ca toti murim
Ca poti trai decent si bine
Fara sa ne faci rau…
Si tu esti om, si niciodata
Sa nu uiti ca-ntr-o buna zi
In tara ce-o distrugi acum
Vor creste-ai mei copii.
Vile in Snagov
Si genti Vuitton, prin Dorobanti
Iar in maternitate,
Ard de vii niste copii…
Si-oricat ne-am stradui
Sa induram acest cosmar
Tu ne spui ca putem pleca
Ne zambesti si zici “hai pa”
refren:
Sa stii ca vine-o zi, cand vei plati
Si sa mai stii ca toti murim
Ca poti trai decent si bine
Fara sa ne faci rau…
Si tu esti om, si niciodata
Sa nu uiti ca-ntr-o buna zi
In tara ce-o distrugi acum
Vor creste-ai mei copii.
Pe sticla la tv,
Tu iti aduci amantele
Si poate de-asta an de an
Artistii mari beau Furadan
Voi ne haituiti
Si taxe mari ne haraziti
Dar daca nu vreti sa fim tristi
Taxati-i si pe manelisti!
refren:
Sa stii ca vine-o zi, cand vei plati
Si sa mai stii ca toti murim
Ca poti trai decent si bine
Fara sa ne faci rau…
Si tu esti om, si niciodata
Sa nu uiti ca-ntr-o buna zi
In tara ce-o distrugi acum
Vor creste-ai mei copii.
Si tu esti om, si niciodata
Sa nu uiti ca-ntr-o buna zi
In tara ce-o distrugi acum
Vor creste-ai mei copii.

17 sept. 2010

"Ai noştri" s-au întors

Într-o postare anterioară discutam despre situaţii bizare întâlnite în parcările hypermarketurilor timişorene. La  începutul săptămânii am trăit o nouă experienţă în aceeaşi parcare a Real 2 din Timişoara (aflat la ieşirea spre Reşiţa şi Belgărad). Am parcat în aceeaşi zonă din rândurile mai îndepărtate, într-o zonă cu câteva automobile, lângă un Mercedes.

Mi-am făcut cumpărăturile şi m-am întors la maşină. Lângă acel Mercedes l-am remarcat pe propietar (în vârstră de aproximativ 60 de ani) încercând să respingă avansurile unor ţigani ce vroiau să-i vândă tot felul de rahaturi. Erau doi ţigani, unul de aproximativ 45 de ani şi unul în jur de 20 de ani, într-un Opel vechi cu număr de Franţa. Cel mai mic era marele negociator. Când am ajuns la maşină, cel tânăr s-a repezit la uşa din spate stânga a Opelului şi a luat un fel de valiză ce conţinea tot felul de tacâmuri... Un fel de cadou ce se obişnuieşte, în unele zone, să se dea zestre pe la nunţi.
Între timp eu mă apucasem să bag cumpărăturile în portbagaj şi soţia domnului cu Mercedesul a ajuns. Ţiganul de la volan, l-a lăsat pe camaradul tânăr şi a plecat de acolo cu maşina. De fapt a tras o tură de parcare.  Femeia încerca să îl expedieze elegant pe negustorul respectiv ce-i propunea şi poşete Louis Vuitton:
- Îmi lăsaţi numărul de telefon şi când am nevoie pentru un cadou la o nuntă vă contactez.
Ţiganul cel mic se încăpăţâna să le bage pe gât oamenilor aceea cutie imensă de tacâmuri. Între timp s-a întors şi ţiganul celălalt cu Opelul. Eu mi-am terminat cumparăturile şi am dus căruţul la locul său. Ţiganii erau tot pe capul nefericiţilor oameni. Cum nu prea mai aveam ce face acolo, am plecat. Nu apuc bine să ajung pe banda din centrul parcării, lângă Practicker, şi remarc încă trei ţigani seniori... aşteptând nu ştiu ce în parcare... şi uitându-se în mai multe direcţi. Probabil că ''scanau" parcarea.
Nu era nici o maşină lângă ei, semn ce mă face să cred că erau din "aceeaşi echipă". Dacă i-aş fi remarcat mai devreme, m-aş mai fi învârtit pe acolo să văd ce se întâmplă. Sper ca acei oameni să fi reuşit să respingă agresivii negustori.

Cu siguranţă astfel de scene nu sunt singulare. Majoritatea ţiganilor deşi nu muncesc, trăiesc din şi pentru a te înşela. Acum că Sarkozy i-a mai trimis prin ţară să nu uite de unde am plecat, mi-e teamă că astfel de situaţii se vor înmulţi şi fenomenul infracţional poate lua amploare.

PS. Nu sunt xenofob şi nici rasist. Totuşi, nu pot să tolerez astfel de acţiuni.

9 sept. 2010

Sistemul de pensii - de ce avem nevoie de dreapta?

Ieri, am participat la o discuţie care m-a facut să conştientizez cum vede lumea în momentul de faţă situaţia dezastruoasă din sistemul de stat de pensi.
Cu tristeţe, am constatat că doar un participant la discuţie a identificat adevarata sursă a problemelor actuale din sistemul de pensi. E drept, e un simpatizant al actualei puteri. Eu deşi nu agreez actuala putere, pot să afirm cu încredere că sursa problemelor pleacă de la numărul tot mai mic al angajaţilor ce cotizează în acest moment la sistemul de pensi public.

După revoluţie, regulile jocului în sistemul de pensii de stat au fost păstrate. Practic, după 20 de ani de la Revoluţie, ideea sistemului de stat e aceeasi ca în comunism. Adică, cei care lucrează azi plăteasc contribuţii pentru cei care sunt pensionari în acest moment. 
În comunism, oricine dorea să muncească îşi găsea loc de muncă foarte uşor. Ba chiar, uneori, chiulangii erau forţaţi “să dea la şaibă”. Astfel, dacă toţi cei capabili de muncă figurau ca angajaţi şi pentru sistemul de pensii şi asigurări sociale povara era una uşoară. Acest mecanism funcţionează atâta timp cât în câmpul muncii există suficienţi contribuabili.
După revoluţie marile platforme industriale au început să dispară rând pe rând şi sute de mii de români şi-au pierdut locurile de muncă. Astăzi, foarte multe oraşe foste industriale nu mai au nici o industrie activă. Multe astfel de oraşe astăzi arată aproape ca după bombardamente şi şomajul e la cote alarmante. Mi-ar fi şi frică să umblu noaptea printr-un astfel de oraş.
În toţi aceşti ani, numărul pensionarilor şi al asistaţilor sociali a crescut iar numărul angajatiilor a scazut considerabil, astfel încât azi avem activă în câmpul muncii doar aproximativ 20% din populaţie. Foarte mulţi dintre angajaţii  din mediul privat sunt plătiţi pe cartea de muncă cu salariul minim pe economie. Deci, contribuţiile sociale sunt foarte modeste în aceste cazuri. Colac peste pupăză, politicienii de fiecare dată în parg de an electoral au mai făcut cadouri electorale mărind pensiile şi ajutoarele sociale. Totul, numai ca să câştige voturi. Ulterior, tot aceeaşi propagandişti ai măririlor, odată vazuţi cu voturile în căruţă o dau pe invers. 
Îmi vine în minte cum liliputanul Boc lătra la Tăriceanu despre măririle salarilor profesorilor cu 50%, susţinând că acesta minte şi ca există bani. Din păcate mulţi au pus botul la alegeri şi acum suportă consecinţele. De aceea şi spuneam că românii au exact ceea ce merită. 

Azi, sistemul de pensi de stat a ajuns falimentar!

O coroană pe mormantul sistemului de pensi a pus-o şi ipocritul de Pogea cu măreaţa idee numită “impozit forfetar”. Această decizie idioată a dus la închiderea a 120.000 de firme şi implicit la mărirea numărului de şomeri cu cel puţin o jumătate de milion. Din păcate, nici azi această decizie total neinspirată nu a fost eliminată.
În schimb, fostul şi actualul guvern Boc  ştie doar să taie şi apoi să măsoare. Ştie doar să se îndatoreze în continuare. Nu ştiu să aducă investitori, să creeze infrastructură şi să ofere locuri de muncă. Numai aşa actualul algoritm de pensii ar mai putea oferii ceva.

Criza actuală economică a apărut în România de aproximativ doi ani. De atunci, statul încearcă să se tot reformeze dar incompetenţa îşi spune cuvântul şi tot batem pasul pe loc. În schimb, sistemul privat s-a ajustat, deja, de mult. Partea tristă e că actualii conducători nu înţeleg că problema arieratelor trage în jos şi mediul privat, iar într-un final, tot satul va avea de suferit. Tot statul va trebuii să plătească mai multe ajutoare sociale.

Partea ceea mai tristă e că nu se întrevede vreo îndreptarea a situaţiei. Zeus chiar lansase zilele trecute ideea unui nou împrumut de la FMI. Încet, încet, ne îndatorăm mai mult şi tot noi va trebuii să plătim. 
Din păcate, nimeni nu se gândeşte la o migrare a sistemului de pensii public spre ceea ce înseamnă cel al pensiilor private. Si anume, ca banii contribuabililor să fie investiţi în depozite pe termen lung garantate de stat şi alte mecanisme de investiţii. 
Atâta timp cât lumea nu va întelege unde e adevărata problema, orice discuţie e derizorie. România nu îşi mai permite să fie un stat de asistaţi sociali.

În acest moment, remarc cum cei din PSD aşteaptă la cotitură să se scufunde de tot corabia marinarului. Din păcate, mai mult ca sigur ei vor fi marii perdanţi ai viitoarelor alegeri. Lumea va pune din nou botul la promisiunile lor electorale de doi lei, promisiuni bazate pe pomparea banilor statului în categoriile sociale defavorizate. Cel mai probabil, vor urma noi împrumuturi, implicit noi datorii.

România are nevoie de adevărate măsuri de dreapta... de investiţii şi creearea locurilor de muncă. Constat cu tristeţe că actuala guvernare nu apleacă urechia la adevăraţii patroni pentru a le asculta offurile şi sfaturile. Iar în acest fel, vom pierii pe limba noastră!

Agaugat în 25.09.2010: Ieri, Ponta şi ai lui au scos la rampă o idee de-a dreptul tâmpită. Un om mult mai priceput decâr mine în ale economiei a detaliat problema aici. Încă odată se dovedeşte că "stânga" în România trebuie să rămână în opoziţie şi să facă genoflexiuni!

22 aug. 2010

Pază de doi lei

Cerşetorii români ne-au creeat un trist brand de ţară în Europa. Din păcate, am ajuns ca noi, românii oneşti să fim priviţi cu o oarecare suspiciune de către occidentali.
Nu mai vorbim de intersecţiile din marile oraşe sau gările în care suntem întâmpinaţi de cerşetori.
Din păcate, cerşetori apar tot mai des şi în parcările private. Când spun asta, ma gandesc în special la cerşetorii din parcările hypermarket-urilor.

În urmă cu câteva luni, în parcarea unuia din hypermarket-urile Kaufland din Timişoara, nici nu am apucat să mă dau jos din maşină şi un moş alcoolic era lângă uşa mea. L-am ignorat, am intrat în magazin şi m-am dus direct la Relaţii Clienţi pentru a-i întreba despre cum stă treaba cu paza parcării. Fata de acolo a chemat pe cineva de la pază. Deşi acel "paznic" era la mai puţin de 100 de metri, în dreptul caselor, i-a luat aproximativ 3-4 minute să ajungă la mine. I-am spus de acel cerşetor din parcare şi l-am rugat să îl gonească pentru a nu ne trezi cu maşiniile zgâriate dacă nu îi dăm bani. Mi-a răspuns: "Eu nu mă ocup de paza parcării". L-am întrebat cine se ocupă de pază şi  răspunsul său a fost departe de-a fi unul aştepta şi profesionist. Am dedus că parcarea era un no man's land.
M-am mişcat cu talent la cumpărături şi am răsuflat uşurat când, întors la maşină am constatat că aceasta mea nu a păţit nimic. Cu greu m-am abţinut atunci să nu excaladez problema spre conducerea magazinului şi cred că am greşit. Trebuia s-o fac.

Ieri, povestea s-a repetat. Ajung în parcarea unui hypermarket Real şi parchez pe un rând mai îndepărtat de intrarea în galeria comercială, tocmai pentru a evita dobitocii ce parchează anapoda. Nu apuc sa plec bine de la maşină şi constat prezenţa a doi "bronzaţi" cu un puradel în braţele ei. Fireşte, cerşeau şi luau coşurile pentru a extrage moneda.
Ajung la intrarea în galeria comercială şi acolo observ un om de la firma de pază. Îl întreb dacă se ocupă de paza parcării. Îmi răspunde afirmativ şi apoi îi spun de prezenţa acelor ţigani de pe rândurile 6-7. S-a tot învârtit el pe acolo, dar numai la ei cred că nu a fost. Când m-am întors la maşină, îl observ pe Gigi Bronzatu... prezent la datorie. Apoi şi pe Piranda cu puradelul său.
Fireşte, individul de la pază dormea în picioare, la datorie.

În România au înflorit firmele de securitate... Există unele mai serioase şi cunoscute, dar şi tot felul de firme obscure, cu oameni ce-i ia vântul, oameni ce as baga mâna în foc că sunt plătiţi cu salariul minim pe economie sau puţin peste. 
Important e că patronul firmei a obţinut contractul cu firma ce administreaza galeria comercială prin metode româneşti specifice şi îşi poate lua şi el un Q7 de la mama lui. Nu mai contează menirea şi rolul angajaţiilor săi.

Cred că şi în "profesionalismul" acestor aşa numiţi paznici se regăseşte atitudinea de "lasă bă că merge şi aşa" sau "noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc".
Chiar cred că e cazul să luăm atitudine, la fel cum au făcut de exemplu cei de la Fundaţia Bega cu plăcuţele de  pe stâlpii de semafor din intersecţii: Nu daţi bani cerşetorilor!

25 iun. 2010

Experiment de normalitate - bonul fiscal

Actuala criză economică a schimbat multe din năravurile oamenilor.
Eu, am început să tratez cu mai multă responsabilitate afişul prezent în cam orice magazin decent: "Păstraţi bonul fiscal până la ieşirea din magazin". Sincer, până în acest an am ignorat acest mesaj şi nu ţineam cu tot dinadinsul să cer bonul atunci când cumpăram cu bani cash. Când cumpăr cu card-ul e cu totul altă poveste şi atunci, fireste, pe lângă chitanţa de extragere numerar de pe card obţin şi bonul fiscal.

În schimb, la piaţă regulile fiscale dispar şi nu se mai poate vorbi de bon fiscal. O măsură de introducere a bonurilor fiscale în pieţele agro-alimentare ar fi "bomboana pe coliva" sărmanului ţăran.

Trecând peste aceste aspecte de normalitate, îmi propun să enumăr două experimente trăite recent, experimente ce au legătură cu bonul fiscal.

Primul s-a întâmplat în Galeria 1 din Timişoara. Acum două săptămâni am fost cu soţia la un magazin ce aduce detergenţi din Germania, de calitate net superioară aceluiaşi brand românesc. Am găsit ce căutam, am scos banul şi am plătit. Vânzătoarea, repede... dă să treacă la următorul client şi o întrerup: 
 "- Bon fiscal se poate?"
 Surprinsă îmi răspunde sec: 
"-Da!".
Ok. Am aşteptat să bată în casă suma... Şi am aşteptat.... Casa de marcat se încăpăţâna să scoată bonul. Până la urmă i-a dat în cap după ce a umblat pe la sulul de hârtie. Mi l-a dat şi am plecat mulţumind-i. Ca majoritatea vânzătorilor români nu mi-a zis nici "Dute ...". 
Stângăcia cu care vânzătoarea manipula casa de marcat mă face să cred că nu o foloseşte prea des.

A doua situaţie s-a întâmplat astăzi. De dimineaţă, înainte de job am fost într-un super-market să fac nişte mici cumpărături. La ieşire, pentru că nu mâncasem nimic de dimineaţă am decis să cumpăr doi covrigi şi doi langoşi de la un chioşc aflat la ieşirea din super-market. În total era 3,6 ron. O domnişoara era pe post de vânzătoare şi covrigii se faceau în spatele ei. Când mă servea ea, în spatele meu au venit alţi clienţi. Mă serveşte şi aştept să îmi dea restul. Apoi, instant, duduia îi întreabă pe cei din spatele meu ce vor. I-am adresat aceeaşi întrebare:
 "- Bon fiscal se poate?"
 "- Da!"
Şi apoi, a început adevăra distracţie! A batut de 4 ori în casă suma greşită, a scos hartia, a rupt-o... numai suma magnifică de 3,6 ron se încăpăţâna să fie afişată pe display-ul casei de marcat. Semne clare că duduia  NU obişnuia să folosească casa de marcat. Într-un final, la a cincea încercare a reusit! URAAA!

Cu siguranţă astfel de cazuri se regăsesc la fiecare pas, în orce colţ din oraşele patriei. Sunt convins că fiecare din noi se loveşte aproape zilnic de aceste aspecte. 
Important e să luam atitudine. Eu, am început să o fac. Sper că şi tu! :)

Vânzătorilor de la noi le recomand o simplă vizită în Germania. Vor rămâne şocaţi de modul politicos în care vânzătorii te întâmpină, cum îţi răspund şi cum încearcă din răsputeri să-ţi dea ultimul cent. Aceeaşi poveste şi la hoteluri. Te simţi tratat cu un profund respect... iar la noi, la Mamaia cu foarte mult dispreţ pe bani tăi. De aceea, prefer să merg peste graniţă, decât să fac un drum interminabil  (Timişoara - Constanţa) şi să fiu umilit.

3 apr. 2010

O fantă de adevar despre FMI

Pentru că în topicul anterior discutam despre FMI şi osandele preşedintelui la adresa acestui forum, iată că în aceste zile o persoană foarte avizată, viceguvernatorul Băncii Centrale a Cehiei, spune lucrurilor pe nume: "Este ridicol că tocmai FMI a accelerat criza. A fost o încercare clară de a provoca bailout-ul unei întregi regiuni . Înaintea crizei, FMI practic nu avea clienţi. Odată cu criza şi cu noul management condus de Dominique Strauss-Kahn (directorul general al FMI - n.r.), Fondul şi-a găsit de lucru şi a obţinut mai mulţi bani.". Mai multe detalii pe site-ul Realităţii TV.

Pentru cei care urmăresc activitatea financiară, economică şi socială e de notorietate modul în care Mugur Isărescu a manevrat mecanismele financiare de care dispunea la BNR şi a reuşit să respingă atacurile speculative de la sfârşitul lui 2008 şi începutul anului 2009. Aceste atacuri mizau pe o scădere drastică a monedei naţionale şi ele au avut consecinţe catastrofale în economiile Ungariei, Ucrainei dar şi a altor state est-europene. Pierderile au fost de ordinul miliardelor de euro.

Consider că părerea viceguvernatorului ceh este una avizată şi cred că alaiul de informatori din jurul preşedintelui ar trebui să-l ţină la curent cu realitatea crudă. Iată ce se ascunde în spatele acestor bancheri care au voie să tipărească bani în funcţie de cat de mulţi ajung să se îndatoreze la ei.