O fantă de adevar despre FMI

Pentru că în topicul anterior discutam despre FMI şi osandele preşedintelui la adresa acestui forum, iată că în aceste zile o persoană foarte avizată, viceguvernatorul Băncii Centrale a Cehiei, spune lucrurilor pe nume: "Este ridicol că tocmai FMI a accelerat criza. A fost o încercare clară de a provoca bailout-ul unei întregi regiuni . Înaintea crizei, FMI practic nu avea clienţi. Odată cu criza şi cu noul management condus de Dominique Strauss-Kahn (directorul general al FMI - n.r.), Fondul şi-a găsit de lucru şi a obţinut mai mulţi bani.". Mai multe detalii pe site-ul Realităţii TV.

Pentru cei care urmăresc activitatea financiară, economică şi socială e de notorietate modul în care Mugur Isărescu a manevrat mecanismele financiare de care dispunea la BNR şi a reuşit să respingă atacurile speculative de la sfârşitul lui 2008 şi începutul anului 2009. Aceste atacuri mizau pe o scădere drastică a monedei naţionale şi ele au avut consecinţe catastrofale în economiile Ungariei, Ucrainei dar şi a altor state est-europene. Pierderile au fost de ordinul miliardelor de euro.

Consider că părerea viceguvernatorului ceh este una avizată şi cred că alaiul de informatori din jurul preşedintelui ar trebui să-l ţină la curent cu realitatea crudă. Iată ce se ascunde în spatele acestor bancheri care au voie să tipărească bani în funcţie de cat de mulţi ajung să se îndatoreze la ei.

Până unde ne îndatorăm?

Timp de trei luni de zile după ultimele alegeri, preşedintele a avut o apariţie publica foarte discretă. Încet, încet, a iesit din nou la rampă. Prima dată, după un control medical când s-a dat în stambă în faţa ziariştilor într-un mod copilăresc. Îmi aduce aminte de copilărie când obişnuiam împreună cu ceilalţi copii să ne lăudăm cu achiziţiile părinţilor, joburile lor şi multe alte aspecte... într-un cuvânt: pueril.

Ieri, preşedintele încercând să facă lobby pentru reforma educaţiei în viziunea sa, a reuşit să dea, pentru a nu ştiu câta oară, cu bâta în baltă. A reuşit să jignească o breaslă care ne face cinste, oriunde în lume: medici.
Avand "rezultate notabile" in familia sa, preşedintele a încercat să submineze calitatea şcoli româneşti în scopul aplicării măreţei reforme. Mr. president nu a mai ţinut cont de faptul că foarte mulţi medici sunt foarte apreciaţi în occident şi procesul de recturare a acestora e în derulare... E de actualitate lipsa tot mai acută de personal medical.
Băsescu nu precizează nimic despre salariile mizerie ale medicilor români şi condiţiile de lucru. Nu spune nimic despre lipsa de aparatură performantă care să ajute la o diagnosticare corectă. 

Nu spune nimic despre datoriile acumulate de spitalele româneşti la firmele private din domeniu. Numai la job (firmă de software), de mai multe ori am fost nevoit să contactez mai multe astfel de firme medicale în ideea de-a nu ne mai trimite faxuri cu ultimatumuri de plată. Datorită unui număr de fax greşit primeam faxuri destinate unui foarte important spital universitar din Timişoara. 

Preşedintele nu vorbeşte despre astfel de aspecte, ci dimpotrivă... azi aberează din nou. Vorbeşte despre un foarte posibil nou acord cu FMI. Nici nu l-am terminat pe actualul acord stand-by, căci deja se şi pune problema următorului.

Încet, încet, ne afundăm în datorii, iar drumul este cu unic sens. Nu se vede nimic nou în economie cu aceşti bani. Toţi se duc pe parte socială, clientelă politică şi nu numai. Nici o investiţie adevărată, aducătoare de valori.

La 20 de ani de la revoluţie, nu avem vreo strategie coerentă spre un trai mai bun. Supravieţuirea e cuvântul de ordine. Economia se bazează doar pe consum şi speculă. Nu şi pe producţie.
Domnul preşedinte a patentat o idee infailibilă pentru a motiva "insuccesuri"-le sale: "Noi, PDL, vrem să facem, dar FMI ne pune condiţii şi nu ne lasă". Din păcate, mulţi au pus botul la ele. Recunosc, şi eu în 2004. Nu şi a doua oară.

În stilu-i clasic, parcă-l văd pe Boc cum aberează despre viitor: vom face, se va face, trebuie să se faca etc. Important e ca la alegerile următoare, când lumea îl va întreba ce a facut cu adevarat, el să se scoată spunând: "Noi am vrut să facem bine, dar FMI a pus condiţii şi nu ne-a lasat să facem ce doream noi. Dar dacă ne realegeţi, vom face, drege etc". 

Până unde continuăm să ne îndatorăm fără a se vedea ceva concret în economie? 

Chiar trebuie ca toţi cei ce mai speră la o şansă mai bună să fugă cât mai curând înspre tărâmuri mai însorite? 

Cine va plăti aceste datori necugetate? Copii, copiilor noştri?! Doamne fereşte!

Multumesc, Mile!

Cazul lui Daniel a unit foarte multe persoane din diferite medii sociale, de la colegi de breaslă, la ziarişti şi până oameni simpli. Cu toţi ne-am implicat, mai mult sau mai puţin, fiecare în modul său. Am fost plăcut surprins şi m-am alăturat iniţiativei lui Mile, privind evenimentul dedicat strângeri de fonduri pentru transplantul lui Daniel.

Sătămâna trecută când tocmai s-a realizat transplantul lui Daniel, tot prin intermediul blog-ului său am aflat despre nenorocirea ce s-a abătut asupra lui Mile. Era internat la Spitalul Judeţean din Timişoara, în comă indusă, cu insuficienţă renală şi septicemie. :(

Din păcate, complicaţiile diabetului său i-au fost fatale...

Dumnezeu să-l odihnească!

Oraşul meu, tarlaua mea

De obicei, când îmi vizitez părinţi aleg ruta Timişoara - Caransebeş - Haţeg. La fel am facut şi weekend-ul trecut, atât la dus cât şi mai ales la întoarcere. 

Cei care au făcut această rută  în ultimi ani au remarcat lucrările de canalizare ce s-au realizat dar care nu s-au terminat (nu s-a turnat covorul asfaltic şi gropile persistă). Astfel, strada Ardealului s-a îngustat semnificativ în sensul de mers spre Haţeg.

Duminică, la întoarcere, am fost nevoit să remarc un cocalar, ţăran sau oricum vreţi să-l numim. Era parcat la 2 metri de semafor, iar jumătate din maşină era pe carosabil.

Degeaba era semaforul verde pentru cei ce virează la dreapta, căci cel din faţa mea, implicit şi eu, nu puteam să virăm la dreapta. Nu era loc între matizul taxi si Mercedesul individului.

A trebuit să aşteptam la semafor ca şi cum a mers în faţă sau la stânga, doar pentru că unul se simţea în centrul Caransebeşului ca la el pe tarla. Fie vorba intre noi... din punctul meu de vedere, cu riscul de-ai supăra pe uni, e unul dintre cele mai urâte oraşe pe are le ştiu.

La 300-400 de metri distanţă de această intersecţie se află sediul Poliţiei Comunitare. Mă îndoiesc ca au remarcat această situaţie şi că au luat vreo atitudine. Din cunoştinţele mele de circulaţie, nu ai voie să staţionezi la 2 metri de o intersecţie, semaforizată. Eşti pasibil de amendă.

Cu siguranţă, astfel de situaţi sunt la ordinea zilei în orice parte a ţări, de la capitală până la cel mai mic oraşel. Numai că daca nu luam atitudine, chiar şi facându-i publici, astfel de persoane vor considera că e ceva normal şi firesc să parcheze după cum îi taie capul.

Realizări din epoca basesciană

Astăzi citisem un articol ce m-a scos din sărite. Tupeul singurului prim-ministru român ce a căzut o moţiune de cenzură e fara margini.

Enumăr câteva idei triste care circula deja pe net.

La noi, în România:

- Salariile cresc, scăzând

- Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse

- Medicamentele gratuite trebuie cumpărate

- La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut

- Trăim în frig plătind tot mai multă căldură

- Plătim asistenţa medicală gratuită

- Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!

- Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul” fără să-l întrebe niciodată

- Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari

- Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi

- Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă

- Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă

- Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15%

- Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300.000

- Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul

- Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare anti-guvernamentale

- S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite

- S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%

- Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru

- Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional.

- Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea

- Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt. Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa

- Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost desemnat de “flacăra violet”

- O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane

- Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în funcţie trei prim-miniştri unul demis, unul interimar şi unul desemnat

- Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară

- Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost

- Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii

- Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe scolare tot mai mari

- Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente

- Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere

- Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul precedent

- S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20 000 de intreprinderi lunar

- Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o pâine în fiecare zi

- Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este adusă din alte ţări

- Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa.

Cu gazele se întâmplă la fel.

- Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine

- Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt

- Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm!

În România, rahatul nu se sfârşesc niciodată! Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste.

Alegem mereu şi mereu conducătorii cei mai "capabili"!

Mulţumesc diasporei pentru ca a facut diferenţa. Îi astept în ţară, să traiască bine.

Râs sau plâns la hypermarket

Week-endul trecut am asistat la o scena tragi-comică, într-un hypermarket.

Era vorba de o doamnă trecută de 50 de ani care se străduia de zori să gasească un produs alimentar pe cel mai de jos raft. După aproximativ două minute s-a ridicat şi ş-a continuat liniştită cumpărăturile.

Pe moment m-am amuzat şi am zis că merită să imortalizez momentul. Mai apoi, m-am gândit că în spatele acestei scene se pot ascunde aspecte mai puţin amuzante, chiar triste. 

Doamne respectivă poate are probleme medicale şi cei din hypermarket nu am aranjat marfa pe rafturi în cel mai normal şi inspirat mod.

O altă explicaţie mai "conspiratistă" ar fi o teorie de marketing. Poate aţi remarcat că la hypermarket-uri produsele din aceeaşi familie (ex. pastele făinoase) sunt aranjate pe rafturi în funcţie de preţ şi brand; cele mai scumpe pe rafturile superioare, iar cele mai ieftine pe rafturile inferioare. Astfel, de multe ori dacă suntem grabiţi si neatenţi avem mari şanse să scoatem mai mulţi bani din pormoneu.

Mai trist e faptul că există destui oameni pentru care contează şi o diferenţa de 50 de bani.

Deadlock rutier

Tuturor ne e cunoscut modul în care se circulă pe străzile patriei. Numai că uneori avem de-a face cu nişte specimene din categoria patrupedelor scăpate de la Zoo. Astăzi, mi-a fost dat să văd cum o duduie reuşise să blocheze doua sensuri de circulaţie de pe un foarte important bulevard al Timişoarei, Take Ionescu.

Marea şoferiţă, conduce ca acasa la ea, pe tarla. Nu a observat sau nu a respectat indicatorul de obligatoriu la dreapta. Indicatorul e prezent la intersecţia dintre strada Aurel Popovici şi Bulevardul Take Ionescu. 

Rezultatul a fost ce, softişti, numesc "deadlock".

Poate că o astfel de situaţie e una des întâlnită în anumite oraşe ale ţării, dar pentru Timişoara e o situatie foarte rară. Nu am mai văzut până azi aşa ceva. La doar 300 de metru se afla cel mai mare sens giratoriu din Timişoara, Punctele Cardinale. Doar cei ce vin dinspre Punctele Cardinale pot vira la stânga pentru a intra pe strada A. Popovici. Cei ce ies, sunt obligaţi să vireze la dreapta spre Centru.

Cu riscul de-a fi puţin misogin, la volanul celor trei maşini erau 3 şoferiţe. Cunosc şi femei care sunt excelente şoferiţe. Deci, aceast gest misogin sper să-mi fie pe jumatate iertat.

Într-un final, după un concert de claxoane, duduia a dat înapoi şi a mers pe la Punctele Cardinale.

PS. Sergiu, mulţumesc pentru poze. :-)

Facturile eRDeeSh-ului mioritic

Clienţilor RDS le e cunoscut modul haotic în care aceştia emit facturile. Vin câte doua-trei facturi odată şi de cele mai multe ori cu foarte mare întârziere. Plăteşti abonamentul standard pe luna curentă şi convorbirile telefonice făcute în urmă cu două luni.

Tocmai de aceea, ei sunt singuri din cei cărora le pot plăti facturile online şi nu o fac. Nu ştiu nicodată care e ultima factură neachitată. Cunosc persoane care plătesc RDS-ul atunci când îşi aduc aminte, odata la 3-4 luni, fără a avea vreo problemă. Eu obişnuiam s-o fac la sfârşitul luni sau începutul lunii următoare.

De când au cumpărat ceea mai mare parte a reţelelor de cartier şi au monopolizat reţelele metropolitane, băieţi de la eRDeeSh au început să fie mai agresivi şi tupeişti.

Pe data de 27.02 am primit un mesaj de genul  "Stimate client, vi s-a emis factura 14xxx1 in valoare de X.00 RON. Data scandenta 31.Mar.2010. Total datorat 2X.00 RON".

Din acest mesaj înţeleg că-mi pot plăti ambele facturi (februarie şi martie) pănă la 31 martie.
Având experienţe nu tocmai plăcute privind statul la cozile lor degeaba, am zis că mai bine plătesc ambele facturi la sfârşitul lui martie. Pentru modemul de internet mobil stătusem degeaba aproape o oră pentru că o tanti funcţioanară trebuia să rezolve o problemă personală chiar când mai era o singură persoană în faţa mea... Se întâmpla în centrul Timişoarei - RDS din Piaţa Mărăşti.

Astăzi, primisem un nou mesaj mult mai acid: "Stimate client, va rugam efectuati plata pentru ID-ul 2... deoarece in perioada 5-15.03 se vor efectua deconectari. Soldul ajuns la scadenta X.00 RON.".

Am sunat la relaţi cu clienţi RDS unde o duduie N. Pop mi-a zis direct că ar fi bine să-mi platesc urgent această factură "pentru a nu fi debranşat". Serios? Şi marmota... În fine... Discuţia a fost mai lungă şi nu tocmai agreabilă.

Am închis telefonul şi am zis că nu strică să fac o plimbare cu maşina ce stătea de doua zile în parcare. Am fost de mi-am achitat factura cu pricina şi încă una în avans. Casieriţa îmi ceruse să achit doar X.00 RON. Doar ceea de pe luna ce tocmai s-a terminat. Deci, nimic nou.

Decât să mai am astfel de discuţi, ca ceea cu duduia Pop, mai bine să evit şi plătesc anticipat.

Încet, încet, români nostri sfioşi de la RDS îşi arată adevărata faţă. Până mai ieri nu ştiau cum să te determine să le devi client. În urmă cu 2 ani mă trezisem la uşă cu o tânără ce îmi oferise al doilea telefon mobil în reţeaua lor. L-am predat la terminarea perioadei contractuale, în ianuarie. Am ajuns să nu-l folosesc din simplul motiv că nu-mi place să port mai mult de un telefon mobil cu mine şi între timp Vodafone mi-a oferit un abonament mai mult decât satisfăcator.

Cei de la RDS încep să ne şantajeze pentru a-şi atinge scopul. Halal, atitudine profesionistă faţă de clienţi. Nimic nou, totul e specific plaiului mioritic.

Respect pentru Mogul

Niciodată nu mi-a fost simpatic. Mai degrabă, antipatic.

Cu toate acestea, zilnic televizorul meu e setat de multe ori pe una din creeaţiile trustului său - canalul TV Antena 3. A creeat o fundaţie caritabilă.
E foarte posibil ca Dan să fi fost Felix. Ca el, au fost şi sunt mulţi din cei care, încă, se află în funcţii înalte din societatea românească. Chiar Zeus zice că usturoi nu a mâncat dar gura îi miroase.

În ultimii ani, mi-au atras atenţia multe din iniţiativele sale legislative şi sociale. Totuşi am continuat să am unele dubii legate de persoana sa.

Cu toţi ştim cât de zbucimate au fost ultimele alegeri prezidenţiale. Interesant e că, deşi el nu a candidat, numele său a fost mai prezent pe buzele unuia dintre combatanţii finalei mai mult decât chiar numele celuilalt finalist.

L-am scos de pe lista antipaticilor pe la sfârşitul lunii noiembrie când i-am citit un articol de pe blog. Mi-a plăcut modul elegant în care i-a răspuns celui ce l-a atacat necontenit. Ca un adevărat gentleman. Culmea e că după ce Zeus ş-a atins scopul, numărul ediţiilor publicitare gratuite destinate domnului Dan şi celorlalţi doi "incriminaţi" au scăzut vertiginos. La două luni de la alegeri nu mai auzim nimic despre forţele "malefice" ale Mogulilor.

Întorcându-mă în lumea apropiată mie, de câteva săptămâni eu, colegi mei, foarte multă lume din mediul online, dar şi ziare şi televiziuni, suntem focusaţi pe lupta grea ce-o duce Daniel. Sunt minute bune din cele 1440 ale unei zile în care ne-am gândit la soarta lui şi a familiei sale. Fiecare, în felul său...
Ştiam de complicaţiile apărute cu trombocitele tot mai puţine ale lui Daniel. Ştiam că trebuie să se întâmple o minune astfel încât coşmarul familiei Răduţă să se termine şi să se bucure împreună de prucul ce urmează să se nască.

Ieri, dintr-un email simţeam că lucrurile au început să se precipite. Asta m-a determinat să merg azi la bancă să donez o parte din ce mi-am propus mai repede decât mă gândisem. Începusem să mă agit şi mai tare în relaţiile cu cei apropiaţi, astfel încât să afle cât mai multă lume de evenimentul caritabil din 27 februarie.

Minunea a venit când cred că multă lume se aştepta mai puţin. Anca a reuşit să ia legătura cu Mogulul care a dovedit şi de această data un mare caracter.
Datorită Mogului soarele speranţei răsare din nou pe strada lui Daniel.

Cu riscul de-a stârni comentariile multora din cei ce mă cunosc şi nu numai, mi-am permis să îi dedic Mogulului aceste rânduri.

Să-i dea Dumnezeu sănătate şi să reuşească să pună în practică ideile sale inspirate de ordin legislativ şi nu numai.. Din păcate sunt puţini de calibrul său care au demonstrat calitatea dumnealui.  Sunt convins că va mai avea multe de spus. Mulţi latră la TV şi nu rămâne nimic, pentru popor, în urma mandatelor lor. Ramân doar averile lor de care fireşte se bucură ei. Mogulul a depăşit demult această condiţie şi dă înapoi din ceea ce are.

Respectele mele, domnule Voiculescu!

O speranţă pentru Daniel

Era începutul unei saptămâni obişnuite la job, pe la mijlocul lui octombrie 2009. Ajung la office, ma conectez pe messenger şi îmi sare în ochi un aspect ciudat: foarte mulţi colegi aveau în status un link. Nu am stat mult pe gânduri şi l-am accesat. Citindu-l mi-a stricat toată saptamâna.

Nu-l cunosc pe Daniel căci suntem în echipe şi oraşe diferite, dar ne-am mai intersectat prin listele de email. Nu-mi venea să cred ce nenorocire s-a abătut asupra lui. Instant, colegii din Bucureşti s-au mobilizat şi au început să facă liste cu donatori de sânge, în ideea de a-l ajuta pe Daniel. Atunci, ca şi cu alte ocazii mi-am dat seama ce oameni am în jurul meu. Mă felicit pentru faptul în 2008, după un accident la ski cu ruptură de ligamente, am fost destul de "nebun" să-mi schimb jobul şi să mă alătur echipei BitDefender.

Zilele au trecut şi într-o dimineată de noiembrie, ca un semn divin, în drumul spre job mi-a atras atenţia un anunţ, la radio, despre un nou medicament dătădor de speranţă pentru bolnavi de leucemie, PBOX-15.

Problema e că acest medicament are nevoie de multe teste înainte de a ajunge pe piaţă. Teste care se vor întinde pe perioada mai multor ani. Iar Daniel ar avea nevoie de el ACUM.

Daniel, ca şi mine, urmează să fie tată pentru prima dată. El puţin mai repede, chiar luna viitoare.

Pe 28 ianuarie mi-am văzut şi eu copilul la ecograf. În acele clipe am fost cuprins de nişte trăiri unice când îl vedeam mişcându-se. Parcă râdea inima în mine. Era un sentiment emoţionant, dar aveam pulsul normal. Îmi venea să-l strâng în braţe. Abia atunci realizasem ce bucurie poate să aducă un omuleţ, părinţilor.

Daniel, are de dus o luptă grea atât fizic cât şi psihic. Nu e de ajuns faptul că trebuie să lupte cu boala, dar cu siguranţă se gândeşte şi la viitorul băiatului său. Totuşi, cred că acest copilaş ce se va naşte îi va oferi lui Daniel şi mai multă putere de luptă şi o va învinge!

El trebuie să-i fie alături soţei sale şi să-şi ducă copilul la şcoală. Trebuie să fie stâlpul familiei.

Daniel are nevoie de un transplant medular. Şi acesta este extrem de scump. Costă aproximativ 150.000 euro. O adevărată avere pentru oamenii de rând.
Haideţi să-i fim alături şi să-l ajutăm cum putem ca să treacă această grea cumpănă a vieţii. Cu fiecare bănuţ adunat în contul lui, va creşte speranţa pentru Daniel.

La Banca Transilvania, agenţia Panduri Bucureşti sunt deschise două conturi pe numele Răduţă Daniel Mădălin.  Conturile sunt in format IBAN (inclusiv cei doi X de la final):

EUR: RO72BTRL06404201F02712XX

RON: RO57BTRL064013HAF02712XX

Cod SWIFT/BIC: BTRLRO22

Multă sănătate, Daniel!

Cocalar româno-italian

Vara trecută am avut surpriza să constat că pe strada mea a poposit un cocalar, proaspăt întors din Italia.

Îmi aduc aminte că trecusem cu viteză redusă pe lângă maşina acestuia (strada e foarte îngustă) şi la aproximativ 100 m m-am oprit. Am zis că ar fi păcat să nu imortalizez "bijuteria" cocalarului, chiar şi cu mobilul. M-am întors şi am obţinut următorul rezultat:

Comentariile, cred că, sunt de prisos... Totuşi sunt bine-venite şi nu strică să ne amuzăm puţin.

Haiti şi statul român

Cu toţii am auzit de nenorocirea ce s-a abătut asupra statului Haiti. Poporul haitian trăieste o mare dramă.
Din păcate, replicile seismului din 12 ianuarie continuă să-şi facă simţită prezenţa. Ultima, a fost miercuri de "numai" 6,1 grade pe scara Mercalli.

Cum era firesc, întreaga comunitate internaţională în frunte cu Unicef şi statele bogate ale lumii nu au stat cu mâinile în sân şi pregătesc ajutoare umanitare. Astfel, UE pregăteste 30 de milioane de euro ca ajutor de urgenţă dar şi 300 de milioane pentru reconstrucţie. Numai, Franţa va trimite din fonduri proprii zece milioane sub formă de ajutor de urgenţă.

Ieri, a apărut si "replica" guvernului român: "Romania va acorda asistenţă umanitară pentru Republica Haiti, în valoare de 50.000 de euro...".
INCREDIBIL! Nu credeam că pot să aud aşa ceva de la conducătorii unei ţări membre UE, ţară de peste 20 de milioane de oameni.
Numai în anul ce s-a încheiat, exemplele de situaţii în care s-a aruncat cu bani pe tot felul de rahaturi sunt nenumărate. Este de notorietate modul în care a "zburat" miss Ridzi de la MTS pentru niste sume mult mai mari. De notorietate e şi campania Land of "Jokes" de la ministerul Turismului unde s-au păpat câteva milioane de euro.
Exemplele pot continua la infinit... Din păcate, efectele unora le simţim pe pielea noastră, când mergem pe drumurile patriei pline de cratere.

Stimaţi guvernanţi, dacă mai era nevoie să vă demonstrati mediocritatea, atunci credeţi-mă că aţi reuşit să o faceţi. QeD.
Nu era mai bine să tăceţi din gură şi să vă vedeţi de treaba d-voastră, decât să vă faceţi de râs?
Vestea "ajutorului" oferit de statul roman mi-a provocat doar greaţă. Bine că, cheltuim sume uriaşe pentru  războaie interminabile prin Afganistan, Irak şi alte zone fierbinţi.

Cum poate Sandra Bullock să doneze 1 milion de dolari, Madonna să doneze 250.000$, Tiger Woods să doneze 300.000$ şi Romania doar 50.000 euro? Până si modesta noastră soră, Moldova donează 100.000 $.

Statul român trece printr-o perioadă deloc roză. Dar să fim seriosi... o astfel de donaţie jigneşte întregul popor român. Ne face de râs în vizorul internaţional. Încă există destui români pentru care suma de 50.000 euro nu e deloc un efort.
Bag de seamă că pentru statul român mai mult de 50.000 euro ar fi un adevărat efort. Trebuie să cerem voie FMI-ului, poate chiar şi o mărire a creditului luat, astfel încât să suplimentăm suma.

Întrebare la Radio Erevan: "Este adevărat că Romania va acorda Republicii Haiti un ajutor umanitar de 50.000 euro?"
Răspuns: "Da, este. Însă, cu unele precizări. Nu va dona, ci va lua 50.000 euro de la Haiti... cu ÎMPRUMUT".

Haideţi să fim oameni şi să dăm un gram din veniturile noastre prin conturile speciale deschise la BRD, Sucursala Piaţa Romană:

LEI: RO02BRDE410SV61136934100

EURO: RO35BRDE410SV27880794100

Un articol despre Ţara Haţegului

Astăzi, am găsit un articol interesant despre locul minunat în care mi-am petrecut copilăria.

Cunoscând această zonă, consider că o zi nu este suficientă pentru a vedea tot ce merită vizitat.

Zimbrul - Simbolul Ţării Haţegului

Biserica de la Densuş

Castelul Kendeffy - Sântămărie Orlea

Lista monumentelor e lungă...

Recomand, tuturor o vizită pe aceste pitoreşti meleaguri.

Nothing Else Matters

Zilele acestea, pe net, a apărut un filmuleţ ce conţine o variantă autohtonă a celebrei piese Nothing Else Matters de la Metallica.

Acurateţea cu care acest om interpretează celebra piesă este incredibilă!

Jos pălăria, stimate domn!

Mi-ar face plăcere să-mi scot soţia la restaurantul unde cântaţi.

Mă bucur că mai există in România şi astfel de oameni care pot încânta urechea oricărui ascultător, din lumea civilizată.

Felicitari şi celui ce a avut inspiraţia de a filma şi urca pe net acest filmuleţ.

Experienţe cu asiguratori auto

Zilele trecute, citisem două articole care mi-au reamintit de experienţele mele cu asiguratorii auto.

Primul articol lua partea clientilor, care, an de an plătesc taxe tot mai mari. Mi-a atras atenţia fraza "Preţurile pieselor auto s-au diminuat cu 30% începînd din 2007, cînd au fost eliminate taxele vamale ale UE.". Cred că, comentariile mele sunt de prisos. Tuturor ne este foarte clar şi logic că NU e vorba de vreo "burtologie" de ziarist.

Apoi, cum tehnica evoluează şi datorită faptului că suntem o ţară europeană, cred că nu ne miră faptul că "preţurile pentru manoperă în service-urile auto au crescut în ultimii ani, dar au scăzut timpii oficiali de manoperă". Manopera este  foarte scumpă. Faptul că revista Caţavencu este umoristică justifiă o scuză la explicaţie la fraza “parlamentul girează tarifele RCA". Din păcate sau din fericire (depinde cum privim lucrurile), parlamentul nu are treabă cu stabilirea tarifelor RCA. Au grijă s-o facă, asiguratorii.

La doar o zi după acest articol, apare altul cu multe date generice şi nimic concret. Articolul ia partea asiguratorilor şi parcă coincidenţa apariţiei sale e bătătoare la ochi. Nu mă miră. Poate, nici pe alţii.

Primul aspect care mi-a atras atenţia asupra acestui aticol a fost abordarea cu date generale despre "drumul crucii" parcurs de asiguratori şi nici o sursă de informare concretă ce poate fi verificată.

"Cifrele arata că, în Romania, preturile pieselor de schimb in service sunt mai mari decat cele din Germania."

Serios? Datorită cărui fapt? A, da... Dacă în România s-au vândut poliţiei Logan-uri de 70.000 euro, înseamnă că piesele unei Dacii sunt mai scumpe decât cele de Ford, Audi, BMW sau Mercedes. :D

La începutul lui decembrie 2008 am avut ghinionul să-mi lovească automobilul un vecin obosit, care tocmai şi-a pierdut tatăl. Săracul, după cel puţin trei nopţi nedormite, a condus maşina în marşalier şi mi-a tras una la spoilerul din faţă.

Formalităţile la poliţie au decurs normal. Omul mi-a dat copia după CI şi RCA-ul său şi am mers la asigurator. Mi s-a făcut constatarea daunei, poze şi am fost trimis la dealerul local al mărcii automobilului personal.

Era luni dimineaţa şi la dealer mi s-a făcut comanda pentru spoiler. În aceeaşi săptămână, joi seara am fost sunat de către reprezentantul dealerului pentru a fi programat la schimbarea piesei deteriorate. Ziua următoare,  am fost la dealer şi dupa 2 ore şi jumătate spoilerul a fost schimbat cu unul nou şi de aceeaşi culoare. Lucrurile au decurs cât se poate de normal şi civilizat. Jos pălăria!

Şocul a venit când am primit factura proformă şi am avut proasta inspiraţie să întreb cât a costat toată "afacerea". Aproape 800 de euro, pe RCA-ul omului. Cam cât a fost asigurarea mea CASCO pe anul precedent. M-am îngrozit! :|

Pe deviz apare doar sopiler faţă: vopsire, uscare şi manoperă montare.

Cum poate să coste un spoiler faţă, aproximativ 6% din preţul de catalog al unei maşini? Explicaţiile ce le-am gasit ar fi: ori asiguratorul a făcut propria listă de preţuri împreună cu dealerul, ori a existat o înţelegere între acesta şi dealerul auto.

Partea bună a fost faptul că pe mine nu m-a afecat direct acest aspect. Dar, poate că, azi plătim asigurări mai mari şi datorită acestor factori.

Doamne fereşte de daune mai serioase... Dacă ştii valoarea banului şi nu ai CASCO sau RCA-ul vinovatului, cred că tot ai nevoie de calmante când mergi să faci recepţia maşinii.

Tot legat de RCA, in vară a trebuit să-mi reînoiesc asigurările. Mergând la asiguratorul meu, am constat că neavând incidente poliţa CASCO a scăzut semnificativ. Fireşte. Totuşi RCA-ul a urcat de-a dreptul şocant pentru simplul fapt că mă încadrez în intervalul de vârstă sub 30 de ani.

Nu a contat că am permis de 11 ani şi că nu am avut incidente în ultimii ani. A contat vârsta mea. După ce am negociat la sânge am obţinut nişte reduceri modeste. Deşi erau oferte RCA mai bune, am ales să plătesc mai mult tot la asiguratorul meu, astfel încât să am extindere CASCO în Europa.

Avem nevoie de RCA si CASCO.

Prefer să le plătesc şi să nu le folosesc.

Numai că, domnilor asiguratori... NU ne luaţi PIELEA!

Clasic românesc

Zilele acestea, pe ecranele televiziunilor româneşti se perindă destul de des o reclamă care exprimă, într-un pur umor negru, sistemul birocratic românesc.

Personal îmi aduce aminte de experientele trăite în august 2008 când mi-am achiziţionat automobilul personal: multă umblătură, întoarceri de la ghişeu din cauza informaţiilor incomplete de la fişier şi inevitabilii nervi.

Consolarea a venit azi de la un prieten, stabilit de câtiva ani la Paris. Se pare că, şi prin Franţa, există roboţei birocratici care au un dar nativ de-a face să îţi crească tensiunea.

Vulpea care nu ajunge la struguri

Deseori, seara, înainte de culcare, televizorul meu este setat pe Antena 3. Obişnuiesc să-l mai aud pe Mircea Badea ce mai debitează... Mi s-a întâmplat ca emisiunea lui să-mi fie un bun somnifer.

În multe situaţii tind să-i dau dreptate, numai că uneori, din prea mult exces de zel şi de atotcunoscător, ce este, o mai ia pe arătură, rău de tot. De exemplu, se dă absolvent de liceu informatic şi laptopul îi pare foarte străin. Într-un fel, îl înţeleg, pentru că dacă ar fi avut vreo atracţie spre acest domeniu, poate, nu-l mai ştiam şi acest topic de blog nu ar fi existat. Ar fi fost, un om simplu, din aceeaşi breaslă cu mine. Poate că ar fi fost lângă colegii săi de la Microsoft,daca-l ducea mai mult "tărtăcuţa".

Ieri, Badea, pe blogul său citat prin mai toată media, şi-a dat din nou în stambă: "Andrei Gheorghe, acest 13-14, acest gaurila fm, acest prost fm, analistul, jurnalistul, cultincapul, nemaivazutul (pentru ca nimeni nu s-a uitat la emisunile lui), idolul adolescentilor ejaculanzi, al complexatilor suferinzi, al uratelor imbatraninde, are un nou job."

Am impresia că baiatul are nişte probleme de personalitate. El e super-înţeleptul, cel care are ceva de reproşat, oricui, care nu-i este foarte apropiat şi se bucură de o anumită notorietate publică.

Badea are unele complexe de inferioritate faţă de Andrei Gheorghe. Chiar dacă în celebra emisiune radiofonică “13-14”, Gheorghe era destul de sarcastic şi uneori chiar arogant, emisiunea lui a avut un real succes.

Acum, emisiunea lui Badea de la Radio ZU are un format aproape la indigo cu cel al „13-14”. Diferenţa e ca făcut-o de ceea ce discută şi pot să debiteze cei doi. Gheorghe, se întâmpla să închidă telefonul în faţă şi de multe ori te şoca cu o spontaneitate deosebită, cu citate filosofice şi nu numai. Badea, în comparaţie cu Gheorghe, e doar un “papagal miserupist”, care îşi exprimă public unele păreri.

Gheorghe nu e perfect, dar faptul că a trecut prin mai multe joburi destul de diferite la viaţa lui arată polivanţa sa. Iar Badea, la acest capitol îi este net inferior.

Legându-se de Gheorghe într-un mod atât de josnic, cred că şi-a dat singur cu firma-n cap. I-aş recomanda să-i citească cartea "Midnight Killer" şi apoi să meargă la emisiunea Ralucăi Moianu “Iartă-mă” şi să se spovedească.

A... Uitasem! Emisiunea nu mai există. Deci, a ratat o şansă să se cureţe.

Cititul prozei nu e marea pasiune a vieţii mele, ci mai degrabă citesc cărţi tehnice. Numai că, "Midnight Killer" m-a fermecat de când am văzut-o pe raft la Cărtureşti. Mi-am cumpărat-o degrabă şi am plecat spre casă cu tramvaiul. Îmi aduc aminte că era la sfârşitul lui 2006, afară era un frig pătrunzător şi lumina din tramvai era una destul de difuză. N-am rezistat tentaţiei, am deschis cartea şi am citit câteva pagini. Mă pufnea râsul în draci şi am fost cuprins, instant, de o stare de bună dispoziţie. Cu greu am reuşit să mă abţin astfel încât să nu râd în hohote, prin tramvai, ca un nebun.

Astăzi, l-am criticat pe Badea şi reacţia lui mă face să gandesc serios ce alternativă mai bună există în grila programelor TV, intre orele 23-00. Din păcate, găsesc puţine opţiuni.

Poate, din când în cand o să mai dau o geană pe Antena 3 la emisiunea lui Badiţa… şi poate, cândva, voi scrie despre el de bine.

Pănă atunci, Badea, joc de glezne!

Compostoarea...

Gândindu-mă ca nu mai e coada specifică începutului de an, astăzi, am mers să-mi activez cardul abonamentului de transport la RATT. 

Se pare că m-am înşelat…  şi am stat la o coadă frumuşică. În faţa mea, erau două doamne pensionare, trecute bine de 65 de ani.

Fireşte, pentru ca dânsele să beneficieze de reducere a trebuit să prezinte cuponul de pensie. Numai că una dintre ele, care a fost şi ieri la coadă fără cupon, a avut proasta inspiratie să vină cu primul cupon găsit prin sertar, altul decât ultimul lasat la medic. Era unul din august.

Urgent, doamna casieriţă / compostoare a constatat că acel cupon era mai vechi şi a refuzat categoric să elibereze abonamentul subvenţionat.  A trimis-o pe doamna pensionară să citească regulamentul afişat pe o hârtie lipită în geam. Pe afiş, nici pomeneală că ar trebui chiar ultimul cupon. Dar, doamna cu un singur neuron a continuat să susţină că se subînţelege că ar trebuie să fie ultimul cupon. Interesant este că si prima doamnă pensionară avea tot un cupon mai vechi, de doua luni şi dânsei i-a dat abonament.

Q: Cum poate cineva ce a fost încadrat în categoria pensionarilor de ani buni, cineva care are cupon de pensie din august, să nu fie considerat ca fiind pensionar şi să beneficieze de o modică facilitate?

A: Simplu… Simplu, pentru nişte roboţei care ştiu doar să taie nişte bilete şi daca se poate să găsească motive puerile de-a mai fura niste bănuţi de la amărâţi. Greu de inţeles pentru restul cu mai mulţi neuroni.

I-am recomandat doamnei pensionare să ii pună această intrebare casieriţei, să ii facă reclamaţie compostoarei şi să contacteze, în ultimă intanţă, OPC-ul.

Mi-e milă şi ii compătimesc pe cei care ne pot fi bunici şi care au trăit tinereţea în vremurile de restrişte. Cred că ar merita o bătrâneţe mai liniştită şi plină de respect. Mă doare că ei răman, în continuare, bătaia de joc a societăţii.

Dacă mă gândesc mai bine, atitudinea casieriţei se regăseşte chiar în aceste zile şi în guvernul Boc. Am inteles că astuparea „găurilor” din buget va fi făcăt-o şi cu firmiturile de pensii.  Un banal foc de paie... Ca stat, vom continua să ne îndatoram la banci ca sa platim şi acele resturi de firmituri numite "pensii".

Dacă guvernul îi sfidează pe bătrâni, atunci, ce să ne mai mire ca tanti Compostoare o face?

Trist… Trăim în România, şi trebuie să-l citez pe Badea: ne ocupă tot timpul!

De ce?

Pentru că, m-am săturat să ţin unele idei şi trăiri doar pentru mine.

Multe au fost şi s-au dus... Le-aş fi exprimat demult, dacă aş fi fost suficient de determinat.

M-am săturat de tranziţie şi aştept o normalitate. Tizul meu, Brucan, a fost prea optimist. Normalitatea în România pare un fel de Fata Morgana.

Suntem la început de an şi sunt mai hotărat, ca niciodată, să iau atitudine. Fără o atitudine onestă, nu schimbăm nimic. Totul va rămane vechi şi "clasic românesc".

Voi scrie despre modul în care vad eu normalitatea şi întamplări din viata cotidiană. Voi scrie ce gândesc, ce mă revoltă, ce mă încântă sau ce mă dezgustă...

Poate, împreună vom reuşi să mai cizelăm o parte din conaţionali.