Mitocanilor...

Acest topic e un răspuns la o serie de atacuri venite din partea unor pui de baltă, monument de perfecţiune.
Restul, treceţi, vă rog, la urmatorul articol. :)


Încăpăţânându-vă să vă bagaţi în seamă într-un mod şi mai pueril decât aţi făcut-o pe www.codexpert.ro meritaţi să spun şi eu la lume câte ceva despre voi...

Pe comunitatea programatorilor de C++ din România aţi avut doi useri oficiali şi alţi câţiva useri făcuţi doar ca să jigniţi lumea. Pentru toţi, v-aţi ales cu BAN definitiv pentru atacuri la persoană. 

Aţi încercat să faceţi "sexul" mare şi pe forumul comunitaţii Utilizatorilor de .NET din România, www.ronua.ro, dar şi aici vi s-a tăiat macaroana.

Văzând că nu vă mai puteţi exprima frustrările v-aţi făcut un budă şi v-aţi apucat să scrieţi pe pereţi despre persoanele ce nu v-au tolerat mârlănelile. Apoi, v-aţi mai şi făcut reclamă pe twitter, pupând lumea în fund la greu pentru a vă atrage vizitatori şi pentru a vă face trafic.

Noi, ăştia pe care îi tot atacaţi voi, suntem oameni normali, care mai şi greşim, dar care şi ştim să recunoaştem. Noi, nu ne ascundem numele, nu navigăm în spatele proxy-urilor, a TOR-ului sau a conturilor de email free făcute cu un singur scop: acela de-a jigni lumea. Cât timp suntem români, noi, nu avem pretenţia vorbirii şi scrierii unei limbi engleze perfecte. Voi, frustraţilor, folosiţi tool-uri automate al căror rezultate le luaţi de bune, drept pentru care meriţi un premiu NULLbel.

Sunteţi nişte încăpăţânaţi care o ştiu numai pe a lor... care ştiu numai să mănânce rahat. Aţi demonstrat-o cu prisosinţă şi continuaţi să o faceţi în noua budă.

Update 1: Nu vreau să rămân dator oamenilor, pentru reclama făcută şi le întorc serviciul. Sunt cei ce stau în spatele userilor Dark şi jos8cal pe mai multe forumuri româneşti: Mihnea Virgil Balta şi Bogdan Coroi. Îşi fac numele public doar în câteva locuri, în care îşi fac reclamă la marfă. În rest, din spatele userilor respectivi (dar şi al altora făcuţi să jignească), flame-uie la greu. Şi pentru că sunt primii mei "fani", ţin să le "mulţumesc oficial" pentru traficul generat pe ambele site-uri.
Luceferii programării româneşti sunt atât de puerili încât simt nevoia să mă ţină la curent, lăsându-mi comment-uri, despre ce a mai produs pe oliţa lor, folosind Photoshop şi Google Translate.

Pentru că nu-mi plac flame-urile (spre deosebire de ei), am închis posibilitatea de-a adăuga comentarii pentru acest topic. Ajunge... Le-am făcut reclamă şi am pierdut destul timp, pentru nişte frustraţi.

Update 2: Dacă tot ai citit acest articol, te invit să citeşti o continuare a sa.

Fara griji - Nick Vujicic

Azi, un prieten mi-a adus aminte de un personaj care stârneste admiraţia oricui, într-un mod unic. Deşi nu are mâini şi picioare, Nick Vujicic reuşeste să ne ofere adevărate lecţii de viaţă, de tărie şi caracter oricui doreşte să-l cunoască.

În ciuda handicapurilor sale, Nick reuşeste să se bucure de viaţă într-un mod aparte. Într-un mod, în care puţini dintre noi reuşim să o facem.

Să încercăm să ne bucurăm mai mult de viaţă şi de fiecare clipă liberă, ca şi cum ar fi ultima...

Update 12.04.2011: Un interviu cu Nick ce nu trebuie ratat: http://www.evz.ro/detalii/stiri/nick-vujicic-nu-are-rost-sa-te-plangi-pentru-ceea-ce-n-ai-ci-sa-vezi-ce-ai-926612.html

Parcare cu lipsă de bun simţ

La începutul lunii, tocmai achiziţionasem patuţul copilului meu dintr-o galerie comercială a unui hyper-market din Timişoara. Înainte de a intra in posesia pătuţului m-am întors la maşină să iau o monedă de 50 de bani pentru un cărucior de cumpărături. 

Când ajung la maşină, constat că un "deştept" s-a găsit să parcheze cum nu se poate mai prost... pentru mine.

Practic, îmi era imposibil să mai intru în maşină pe uşa mea. Celui ce parcase după mine, în stânga mea ia fost incomod să dea la o parte un căruţ aflat pe locul său de parcare. Mai comod i-a fost să mă blocheze. Eu, urma să vin cu o cutie mare... de scânduri şi trebuia să o pun pe bancheta din spate.

Văzând asta, am zis să mă comport civilizat şi să vad cine e nesimţitul... M-am dus la Informaţii Clienţi în hyper-market şi am rugat să se dea un anunţ sonor astfel încât posesorul automobilului ce m-a blocat să vină în parcare şi să-şi parcheze maşina în mod civilitat.
Ulterior, m-am întors la maşină. Soţia, însărcinată în luna a 9-a, era deja în maşina şi l-a observat pe individ că se învârtea în jurul maşinilor şi l-a abordat. Între timp, am sosit şi eu.

L-am întrebat dacă e greu să parcheze civilizat. Mi-a raspuns:

- Mă faci să îmi las soţia cu bagaje în magazin... Puteai să intrii prin partea dreaptă!

- Serios?! Să mă bag cu picioarele prin maşină, să mi-o murdăresc, doar pentru că tu nu parchezi civilitat? Vezi bine că am de pus şi bagajul ăsta pe banchetă. Dacă erau alţi nu te chemau... îţi lăsau un cadou pe caroserie.

S-a enervat... Ş-a luat maşina şi a plecat să parcheze în altă parte. 

Concluzie:  A fi om e lucru mare. În loc ca acel individ să aprecieze că m-am comportat civilizat... tot el era ofensat. Cu riscul de-a fi considerat rău, data viitoare când parchează aşa, poate dă de un cocalar şi se alege cu un cadou ce necesită Polish auto. Poate, atunci, va aprecia gestul meu.

Experiment de normalitate - bonul fiscal

Actuala criză economică a schimbat multe din năravurile oamenilor.

Eu, am început să tratez cu mai multă responsabilitate afişul prezent în cam orice magazin decent: "Păstraţi bonul fiscal până la ieşirea din magazin". Sincer, până în acest an am ignorat acest mesaj şi nu ţineam cu tot dinadinsul să cer bonul atunci când cumpăram cu bani cash. Când cumpăr cu card-ul e cu totul altă poveste şi atunci, fireste, pe lângă chitanţa de extragere numerar de pe card obţin şi bonul fiscal.

În schimb, la piaţă regulile fiscale dispar şi nu se mai poate vorbi de bon fiscal. O măsură de introducere a bonurilor fiscale în pieţele agro-alimentare ar fi "bomboana pe coliva" sărmanului ţăran.

Trecând peste aceste aspecte de normalitate, îmi propun să enumăr două experimente trăite recent, experimente ce au legătură cu bonul fiscal.

Primul s-a întâmplat în Galeria 1 din Timişoara. Acum două săptămâni am fost cu soţia la un magazin ce aduce detergenţi din Germania, de calitate net superioară aceluiaşi brand românesc. Am găsit ce căutam, am scos banul şi am plătit. Vânzătoarea, repede... dă să treacă la următorul client şi o întrerup: 

 "- Bon fiscal se poate?"

 Surprinsă îmi răspunde sec: 

"-Da!".

Ok. Am aşteptat să bată în casă suma... Şi am aşteptat.... Casa de marcat se încăpăţâna să scoată bonul. Până la urmă i-a dat în cap după ce a umblat pe la sulul de hârtie. Mi l-a dat şi am plecat mulţumind-i. Ca majoritatea vânzătorilor români nu mi-a zis nici "Dute ...". 

Stângăcia cu care vânzătoarea manipula casa de marcat mă face să cred că nu o foloseşte prea des.

A doua situaţie s-a întâmplat astăzi. De dimineaţă, înainte de job am fost într-un super-market să fac nişte mici cumpărături. La ieşire, pentru că nu mâncasem nimic de dimineaţă am decis să cumpăr doi covrigi şi doi langoşi de la un chioşc aflat la ieşirea din super-market. În total era 3,6 ron. O domnişoara era pe post de vânzătoare şi covrigii se faceau în spatele ei. Când mă servea ea, în spatele meu au venit alţi clienţi. Mă serveşte şi aştept să îmi dea restul. Apoi, instant, duduia îi întreabă pe cei din spatele meu ce vor. I-am adresat aceeaşi întrebare:

 "- Bon fiscal se poate?"

 "- Da!"

Şi apoi, a început adevăra distracţie! A batut de 4 ori în casă suma greşită, a scos hartia, a rupt-o... numai suma magnifică de 3,6 ron se încăpăţâna să fie afişată pe display-ul casei de marcat. Semne clare că duduia  NU obişnuia să folosească casa de marcat. Într-un final, la a cincea încercare a reusit! URAAA!

Cu siguranţă astfel de cazuri se regăsesc la fiecare pas, în orce colţ din oraşele patriei. Sunt convins că fiecare din noi se loveşte aproape zilnic de aceste aspecte. 

Important e să luam atitudine. Eu, am început să o fac. Sper că şi tu! :)

Vânzătorilor de la noi le recomand o simplă vizită în Germania. Vor rămâne şocaţi de modul politicos în care vânzătorii te întâmpină, cum îţi răspund şi cum încearcă din răsputeri să-ţi dea ultimul cent. Aceeaşi poveste şi la hoteluri. Te simţi tratat cu un profund respect... iar la noi, la Mamaia cu foarte mult dispreţ pe bani tăi. De aceea, prefer să merg peste graniţă, decât să fac un drum interminabil  (Timişoara - Constanţa) şi să fiu umilit.

Cel mai lung meci de tenis # 2010 Wimbledon John Isner Vs. Nicolas Mahut

Ieri s-a disputat cel mai lung meci de tenis din toată istoria tenisului. Meciul se va continua azi.

În calificările turneului de la Wimbledon 2010, meciul dintre Nicolas Mahut (FRA) şi John Isner (USA) a intrat în istorie. Meciul s-a desfăşurat timp de 9 ore şi 58 de minute şi va continua şi azi.

S-au depaşit nişte recorduri uluitoare:

- Ceea mai lungă partidă din istoria tenisului. Precedenta a fost de şase ore şi treizeci şi trei minute şi s-a dispotat între Fabrice Santoro şi Arnaud Clement, la Roland Garros 2004.

- Ambii jucători au depăşit deja recordul de aşi realizat de Ivo Karlovic (78 în 2009)

- Meciul cu cele cu cele mai multe game-uri a fost de 112 game-uri. Şi acest record e depăşit.

Detaliile meciului se găsesc deja la loc de cinste pe Wikipedia:
http://en.wikipedia.org/wiki/2010_Wimbledon:_Mahut-Isner_match.

Vor continua să fie updatate.

Şi meciul continuă, azi!

Fie ca, cel mai bun să câştige!

_______
Late edit: Şi câştigătorul este John Isner 6-4, 3-6, 6-7, 7-6, 70-68. Felicitări ambilor jucători!
Durata totală de desfăşurare a meciului a fost de unsprezece ore şi cinci minute.

Primul radar

Ieri, mă întorsesem de la socrii mei, din Reşita. Plecasem lejer, foarte degajat şi fără chef de-a şofa cu viteză.

Străbătusem toată Bocşa cu 45-50 km/h şi la prima parcare după Bocşa am oprit să "stropesc un stâlp". Am plecat şi dupa aproximativ 1 km vroiam să depăşesc o Skoda Fabia ce mergea destul de încet (aprox. 70 km/h). Când eram în depăşire, observ că după curba următoare apare din faţă o dacie. Am frânat şi am intrat în spatele Skodei. 

Dintr-o dată, fără motiv, conducătorul Skodei pune o frână bruscă. Frânez şi eu şi apoi îi fac semn cu farurile. Apoi, pe o porţiune cu o barieră şi linie continuă am stat cuminte, iar când am avut posibilitatea am încercat să îl depăşesc. Când colo, capul sec (CS 05 PZO - iniţiale foarte inspirate) de la volanul Skodei mă şicanează şi merge pe mijlocul drumului. 

Văzând că nu mă intimidează cu "schema lui" (am continuat manevra de depăşire) individul s-a dat la o parte şi l-am depăşit. În două minute era la aproximativ 500 m în spate. Numai că, tocmai intrasem în următorul sat, Berzovia.

Aici, cu adrenalina acumulată nu am redus viteza în limita legală dorind să mă distanţez de idiot. De nu ştiu unde, am fost surprins de un radar cu 84 km/h. În următorul sat am fost oprit şi am primit un proces verbal cadou pentru faptul că mi-am puns mintea cu acel cocalar.

M-am calmat, dar azi voi dona Primăriei 180 ron, pentru prima sancţiune de viteză. Ulterior, mi-am văzut de drum într-un mod civilizat şi legal, la fel cum plecasem din Reşiţa.

Îmi asum greşeala şi suport consecinţele. Îmi pare rău doar că mi-am pus mintea cu acel "cap sec". Pe viitor, sper să nu mai dau de el sau alte specimene pe şosele. În aproximativ 12 ani, de când am carnetul ,nu am întâlnit o situaţie ca ceea de azi, când un individ să circule pe mijlocul drumului, împiedicându-mă să îl depăşesc.

Mai mult ca sigur, am tras învăţături din această întâmplare şi cred că scena cu "capul sec" nu se vor mai repeta. Mai bine cedez eu...

Concluzie: Nu-ţi pune mintea cu nebunii. O au odihnită.

Fiecare ţară îşi are preşedintele pe care-l merită

Un avion este pe cale de a se prăbuşi. La bord sînt cinci pasageri dar numai patru paraşute.

Primul pasager spune:

- Mă numesc Ronaldo, şi sînt cel mai bun fotbalist din lume. Lumea fotbalului are nevoie de mine şi, de dragul suporterilor mei, nu vreau să mor.

Ronaldo apucă prima paraşută şi sări din avion.

Al doilea pasager, Hillary Clinton, spuse:

- Sînt soţia fostului preşedinte al Statelor Unite. Sînt senator al statului New York şi aproape sigur voi fi următorul preşedinte/următoarea preşedintă al/a SUA.

Hillary apucă paraşuta şi sări din avion.

Al treilea pasager, George W. Bush, spuse:

- Sînt preşedintele Statelor Unite ale Americii. Soarta lumii depinde de mine. 

Mai mult, sînt cel mai deştept preşedinte pe care ţara noastră l-a avut vreodată şi nu pot să las obligaţiile mele în seama cetăţenilor americani dacă voi muri.

Bush apucă paraşuta şi sări din avion.

Al patrulea pasager, Papa de la Roma, spuse celui de-al cincilea, un băieţel de vîrstă şcolară:

- Sînt bătrîn. Mi-am trăit viaţa întru bunătate aşa cum un preot trebuie s-o facă, şi-ţi las ţie ultima paraşută: ai întreaga viaţă înainte. 

La care băieţelul a răspuns:

- Nu te îngrijora, bătrîne… Amîndoi avem cîte o paraşută: cel mai deştept preşedinte pe care l-a avut America mi-a luat ghiozdanul...

Morala istorioarei este că fiecare ţară îşi are preşedintele pe care-l merită.

La fel şi noi cu actuala conducere. 

Nu ştim să ne alegem conducătorii iar majoritatea românilor sunt nişte laşi şi puturoşi. Cu scuzele de rigoare pentru limbajul licenţios, recomand lectura. România are o clasă politică, în ceea mai mare parte, mediocră.

Situaţia va persista atât timp cât voturile se vor duce pe bani, găleţi cu zahăr şi făină sau simpatii de genul celei pentru Iliescu.
Îmi vine in minte cazul cu demisia preşedintelui Germaniei survenită în urma unei declaraţii neinspirate despre activitatea armatei germane în Afganistan. Onoarea alesilor noştrii tinde la 0. La noi, s-au produs lucruri mult mai grave, declaraţii de cârcimă la cel mai înalt nivel, s-a lovit un copil şi românii au am ingnorat aceste semnale. Românii au ceea ce merită!

M-am săturat să mai am polemici pe teme politice, cu cei cunoscuţi, unii chiar persoane foarte dragi. 

Atât timp cât pot să am un trai decent în mediul privat românesc dar şi afară..., m-am decis să încerc a mă folcusa cât mai mult pe viaţa personală. Nu pe politică şi circ. De aceea, sper ca odată cu acest articol să nu mai găsesc motivaţia de-a scrie despre politică.

"Ţeapă" cu puncte de loialitate la Vodafone

Sunt abonat Vodafone de la începutul lui 2003. Devenisem client Conex chiar cu un an înainte cu cartela pre-pay, Kamarad. De atunci am avut o relaţie contractulă onestă, cu plata facturilor fără întârzieri.

Motivul ultimei discuţii, cu cei de la Relaţii Clienti, nu a fost unul tocmai agreabil. Primisem ultima factură pe email şi am dat o geană pe ea. Am remarcat cu stupoare că încep să pierd din punctele de loialitate. După ce că ele se obţin destul de greu (proporţional cu valoarea facturilor lunare exprimate în euro), ei le mai şi "expiră ciclic" dacă nu sunt folosite timp de 36 de luni. Eu NU am fost înştinţat vreo dată de aceast detaliu şi sunt convins că, la fel ca mine, sunt foarte mulţi români.

După cum se observă, luna aceasta m-au "fericit" cu 25 de puncte iar luna viitoare o vor face cu 101 dacă nu le folosesc.

Ultima dată când am folosit punctele de loialitate a fost acum 3 ani. De atunci, am tot acumulat puncte în ideea ca, în momentul în care actualul telefon mă lasă, să-mi achiziţionez altul la preţ mai redus.

Fireşte, valoarea acestor puncte e infimă... (1 euro cent) dar pentru mine e o problemă de principiu. Dacă tot aveau de gând să taie o parte din beneficiu, puteau să trimită măcar un sms sau email (la fel cum o fac când au ceva promoţie să facă). 

Acum, înţeleg şi de ce, de exemplu, numărul de puncte de pe factura tatălui meu nu creşte cum m-aş fi aşteptat (chiar dacă e client de vreo 4 ani).

Faptul că nu am fost înştinţat despre acest detaliu cu "expirarea" punctelor mi se pare un abuz din partea Vodafone. Mă întreb dacă merită să fac o plângere spre Protecţia Consumatorului...

Mai important, cred că e să atrag atenţia şi altor clienti Vodafone, astfel încât să nu păţească ca mine.

FOLOSIŢI-VĂ PUNCTELE DE LOIALIATE ÎNAINTE CA ACESTEA SĂ AIBĂ 3 ANI! RISCAŢI SĂ LE PIERDEŢI!

ATM-urile BRD şi atitudine jalnică a funcţionarilor bancari

În Timişoara, cel mai central ATM BRD se află la agenţia M. Eminescu, aflată la aproximativ 100 metri de Operă. Sediul firmei la care lucrez este foarte aproape de această agenţie şi de obicei retrag bani de la ATM-ul lor. Din păcate, de foarte multe ori ATM-ul e defect sau nu are bani.

În decembrie, într-o zi obişnuită de lucru, aveam nevoie să retrag 250 RON. Merg la ATM, incerc să-i scot şi sunt întâmpinat de clasicul mesaj "suma cerută nu poate fi eliberată". Ok, m-am deplasat la ATM-ul BRD montat la o clădire a Alcatelului în Piaţa 700.

Ajuns acolo... stupoare. Camera de luat vederi era orientată în direcţia opusă ATM-ului, adică spre piaţă.

Încerc să introduc cardul în ATM... Stupize-stupize! Cardul nu putea să intre în fanta sa. Am intrat la bănuieli serioase de bancomat hack-uit şi am renunţat să mai încerc a retrage bani din el. Ulterior, de la un coleg am aflat că acel ATM aşa funcţionează. La mai bine de două luni, am remarcat că aceea cameră de supraveghere era în continuare îndreptată spre piaţă şi mai mult ca sigur era nefunţională. Asta se întâmplă la bancomantul celei de-a doua bănci din România.

M-am întors la agenţia M. Eminescu, unde, la intrare o tanti funcţionară, împreună cu paznicul, se chinuiau să lipească ceva acţibilde pe uşa de la întrare. Am abordat-o pe doamna funcţionară.

    "- Nu vă supăraţi, când alimentaţi ATM-ul?"

    "- ATM-ul are bani."

    "- Doamnă, ce bani are când nu poate să-mi elibereze 250 RON?".

    "- Duceţi-vă înăuntru la casierie şi retrageţi bani!"

    "- De ce să retrag de la ghişeu când comisionul e mult mai mare... 0.5%, minim 2 RON? La suma dată, de la ghişeu, banca îmi lua 2.5 RON. Altfel, la bancomat era doar 0.5 RON (0.2%)".

    "- Nu, duce-ţi-vă că sunt aceleaşi comisioane." Îmi venea să-i zic "doamnă am faţă de prost?". În fine... m-am abţinut şi am mers la ghişeu.

Duduia de la ghişeu, începuse să-şi facă datoria şi să facă formalităţile. Îi spun:

     "- Nu mi se pare normal să fiu obligat să retrag de la ghişeu şi să plătesc comision semnificativ mai mare. Alimentaţi corespunzător ATM-ul.". 

A mai urmat o scurtă discuţie la urma căreia am primit următoarea replică:

    "- Lua-ţi 2 RON să nu vă supăraţi."

Aşa am plecat cu 252 RON de la ghişeu. Practic, mi-a reţinut doar comisionul specific retragerii de la bancomat. Concluzia a fost că dacă tăceam, eram luat de fraier.

Fireşte, suma de doi lei e una infimă, numai că e vorba de principii şi corectitudine. Unul din lucrurile ce mă deranjează cel mai mult e când cineva încearcă să mă păcălească.

Din seria "tăiăm şi apoi măsurăm" - impozitarea programatorilor

"Domnule deputat, e clar că ideea asta aduce bani mulţi la buget, dar e foarte greu de implementat aşa. Aveţi ceva împotrivă dacă o facem cu impozitare zero? Că, după simulările noastre, statul ia şi mai mulţi bani şi ne e şi nouă mai uşor…”. 

Din aceea zi, industria a crescut constant. Programatorii n-au mai părăsit ţara precum migratorii. De la modelul de outsourcing am trecut uşor-uşor la cel de fabrică de soft şi acum urma să facem trecerea către cel de centru de R&D. 

Firma la care lucrez eu deţine deja un centru de cercetare şi dezvoltare iar salariul meu e negociat în valoarea netă. Deci, atât timp cât firma are taraba în Romania (din fericire e firmă romanească) şi sunt angajatul lor eu nu voi fi afectat de o astfel de schimbare. Totusi, industria IT şi bugetul statului vor avea de suferit în urma anulării scutirii de impozit.
Mai jos, voi enumera câteva argumente pentru care o astfel de măsură din partea guvernaţilor ar fi una foarte neinspirată.

Iată câteva articole din ordonanţa conform căreia programatorii nu plătesc impozit. Totuşi, firma plăteşte  pentru ei:

Ordin nr. 250 din 31/05/2004

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 573 din 29/06/2004

Intrare in vigoare: 29/06/2004

privind încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator

Art. 1. - Angajaţii agenţilor economici care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României în conformitate cu legislaţia în vigoare, al căror obiect de activitate include crearea de programe pentru calculator (cod CAEN 7221, 7222), precum şi angajaţii persoanelor juridice române de drept public beneficiază de scutirea de impozit pe venit, în conformitate cu prevederile art. 56 alin. (4) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 

1. posturile pe care sunt angajaţi corespund listei cuprinzând ocupaţiile menţionate în anexa nr. 1; 

2. postul face parte dintr-un compartiment specializat de informatică, evidenţiat în organigrama angajatorului, cum ar fi: centru de calcul, direcţie, departament, oficiu, serviciu, birou, compartiment sau altele similare; 

3. au diplomă de absolvire a unei forme de învăţământ superior de lungă durată, eliberată de o instituţie de învăţământ superior acreditată, având înscrisă una dintre specializările: Automatică, Calculatoare, Informatică, Matematică, Cibernetică, Electronică, respectiv una dintre specializările cuprinse în anexa nr. 2, şi prestează efectiv una dintre activităţile prezentate în anexa nr. 1; 

4. angajatorul a realizat în anul fiscal precedent şi a înregistrat distinct în balanţele analitice, ca urmare a activităţii de creare de programe pentru calculator destinate comercializării pe bază de contract, un venit anual de cel puţin echivalentul în lei a 10.000 dolari S.U.A. (calculat la cursul de schimb valutar mediu lunar comunicat de Banca Naţională a României, aferent fiecărei luni în care s-a înregistrat venitul) pentru fiecare angajat care beneficiază de scutirea de impozit pe venit. 

Deci angajatorul trebuie sa obţină minim 10.000 USD pe cap de "vită" scutită de impozit. Statul îşi lua partea lui din aceşti bani. Pentru fiecare programator statul îşi lua 16% (1600 USD), cam 3,29*1600=5264 RON/an. Pe lună vin 438 RON. Programatorul nu plăteşte impozit, dar angajatorul cotizează cu 438RON la stat pe lună. Pe lângă acest impozit, indiferent de salariul programatorului (ex. 900 euro net) firma mai plăteşte angajatului CAS (pensi si somaj), dar şi CASS aferent brutului programatorului. Deci, din nou, o sumă importantă şi mult mai mare decât o plătesc mai multi angajaţi legal, cu salarii minime pe economie sau puţin peste.
Ce o să oprească angajatorul să declare venit 0 pentru fiecare vacă furajată? Firmele vor găsi o modalitate de compensare faţa de angajat, ele fiind singurele care au de câştigat.

De asemenea, dacă ai terminat una din facultăţile menţionate în ordonanţa mai sus menţionată şi te angajezi în departamentul IT dintr-o firmă oarecare non-software, NU EŞTI SCUTIT DE IMPOZIT. În cariera mea, am trecut şi prin astfel de firme şi chiar dacă eram încadrat ca informatician nu am fost scutit de impozit.

Deputatul Varujan Pambuccian menţionează chiar mai mult de două aspecte foarte importante care vor cântării enorm în efectele luării unei astfel de măsuri, total neinspirate:

"1. Vorbim de o investiţie foarte rentabilă şi nu de o subvenţie.

Din toate datele stânse de la companiile care o aplică rezultă că pentru fiecare leu pe care statul nu îl ia din salariul unui programator, statul câştigă din dările către bugetul de asigurări sociale şi din impozitul pe profit.

2. Vorbim de o măsură care a stabilizat forţa de muncă şi a adus investiţii mari în România.

Dacă în anul 2000 în jur de 70% dintr-o promoţie se angajau, stăteau puţin până îşi făceau un nume cât de cât şi plecau, sau plecau direct după absolvire, acum rata de migraţie este de circa 4%.".

O companie de IT de pe piaţa românească creează locuri de muncă adiţionale. Pe lângă programatorii scutiţi de impozit mai există programatori ce nu se încadrează legal, deci plătesc impozit, mai există personalul administrativ, mentenanţă, femei de servici, şoferi, paznici etc. De asemenea, astfel de companii încheie contracte cu diverse clinici particulare pentru medicina muncii, analize oferite angajatilor, fac team building-uri, etc.

Astfel, daca specialiştii din IT vor pleca, vor pierde doar ei? Mă indoiesc... Ei pierd doar pe moment. Dacă firmele care activează pe piaţa din Romania se vor retrage îşi vor pierde locul de muncă toti membrii personalului conex enumerat mai sus, iar programatorii vor caştiga şi vor trăii mai bine, dincolo de graniţele ţării.

O astfel de măsură nu avantajează deloc Romania, mai ales în condiţiile în care statul a băgat bani în pregătirea şi educarea celor care pleacă din ţară. În principiu, ne sabotăm singuri.

Cea mai proastă alegere e să se scoată reducerea de 16%. IT-ul este pe moment printre singurele (dacă nu singura) industrie cu care suntem cunoscuţi în afară. Printre singurele industrii în care mai avem un cuvant de spus. În rest, am devenit ce se şi doreşte... o economie de consum.

Update 08.11.2010: Iată un motiv în plus pentru care menţinerea măsurii de neimpozitare a programatorilor creează locuri de munca şi aduce bani la buget.

Starea naţiunii, în versuri

Respect!

Lupul paznic la stână

Actualul guvern a patentat tehnica servirii pe sub uşă a tot felul de zvonuri pentru presă, în ideea de-a agita spiritele. Apoi vine cu tot felul cu soluţii mai "blânde".

De ieri, presa, mediul de afaceri, cel bancar dar şi sindicatele se agită cum rar mi-a fost dat să vad în aceşti 20 de ani de tranziţie. Cu ocazia vizitei FMI-ului, guvernul a dat "pe surse" noi enormităţi care agită populaţia: mărirea cotei de impozitare cu 4% dar şi a TVA-ului cu 5%.

Nu mai contează faptul faptul că gurul Isărescu şi alti economişti avizaţi spun NU creşterii acestor taxe. Guvernul defilează înainte, înotând prin incompetenţa membrilor săi.

Mă întreb ce aşteptări de bine mai putem avea când avem ministrul de Finanţe un individ, care în 2010, e complet străin de cum se utilizează un calculator.

Mă întreb cum ar reacţiona Vlădescu dacă ar merge într-o vizită la Bursa de Valori din Bucureşti. Probabil, s-ar uita ca boul la LCD-urile ce afişează cotaţiile.

Ilustrul marinar aflat la cârma ţări declara că nici nu se pune problema de-a accepta mărirea cotei unice de impozitare şi a TVA-ului.

Tot El Presidente afirma la anterioara vizită a delegaţiei FMI că "România va apela la FMI şi după încheierea actualului acord, în 2011". Mulţumesc celor ce au pus botul la tot felul de lupte imaginare cu comunismul, minerii şi Iliescu. Să traiască bine!

Odată cu plecarea delegaţiei FMI sunt tare curios care vor fi consecinţele asupra noastră.

E foarte posibil ca de această dată glonţul să nu ne mai treacă pe la ureche, ci să-i lovească pe români în plin. :-(

Bazar pentru enoriaşi

Joi, în drum spre job mi-a fost dat să văd un lucru ce, oarecum, m-a scandalizat.

Pe gardul biserici din Piaţa Sinaia era o pânză ce anunţa un bazar de haine ce se desfăşura în curtea biserici, lângă casa parohială.

Mă întreb, cât mai durează până când se va repeta o scena biblică, celebră. Aceea şcenă în care Isus, deranjat de negustoria ce se desfăşura în Marele Templu i-a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu, răsturnând mesele şi scaunele: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari".

Nu am nimic cu cei ce vând sau cumpără din magazine second-hand, dar găsesc total nepotrivit ca un astfel de bâlci să se petreaca chiar şi în curtea biserici.

Copilul din Boc

Azi, prim-ministrul a dat în mintea copiilor ce participă la emisiunea Copii spun lucruri trăznite.

La auzul unei astfel de discuţii în şedinţa de guvern, mă întreb ce aşteptări mai putem avea de la aceste mediocrităţi. Pe Oprea, probabil, l-au sfătuit aceiaşi specialişti care au recomandat achiziţionarea avioanelor F-16 second-hand. Dacă avea ceva în cap, Boc ar fi putut să se consulte cu Oprea în particular. Măcar nu se mai făceau amândoi de rahat, încercând să pară ce nu sunt.

Singura mea speranţă e să nu ne ducă de tot în colaps!

Având în vedere că instituţia ANI tocmai şomează în urma unei decizii a Curţii Constituţionale, poate nu ar fi o idee rea ca băieţi de la ANI să ancheteze norul vulcanic să vadă dacă şi-a trecut în declaraţia de avere oxigenul pe care l-a furat Europei.

Lăsând gluma la o parte, cenuşa este combinată cu particule de apa, şi practic dacă un avion ar trece printr-un astfel de nor ar intra vapori cu praf de cenusă în motoare. Temperatura motorului este una foarte ridicată, de peste 1000 de grade Celsius şi apa s-ar evapora instant, iar cristalele de cenuşă s-ar transforma în praf de sticlă. Astfel de particule ar avea un efect foarte abraziv asupra turbinelor motorului.

Iată şi o explicaţie concretă a unui eveniment real întâmplat din pricina norilor vulcanici.

Boc poate experimenta acest efect într-un mod mai simplu. Înainte de-a se urca în maşina personală, poate să toarne o găleată de apă pe parbrizul maşinii, iar apoi să frece parbrizul cu hartie abrazivă.

Apoi, pentru a întelege efectele, trebuie să conducă maşina până la vulcanul Eyjafjallajokull pentru a duce blestemul tranziţiei româneşti.

Ghinionul nostru şi norocul lui Boc e că Islanda e o insulă, iar maşina lui nu zboară.

Alte detali despre o eventuală excursie ce ar face fericiţi mulţi români se găsesc aici. :-)

Ei, au mai multe ouă

Dese ori, organele legi, în loc să fie un exemplu de moralitate şi corectitudine, dau dovadă de mult tupeu şi încearcă să ne demonstreze că ei au dreptul să fie deasupra de legi. 

Ieri, mersesem cu un coleg până la Primărie (Timişoara). Când ajungem lângă primărie, ne atrage atenţia prezenţa unui automobil de la Control Trafic. Era parcată la colţul străzi, pe trecerea de pietoni, la mai puţin de doi metri de indicatorul cu oprire interzisă şi acces interzis; la trei-patru metri de colţul drept al Primăriei şi aproximativ 50 de metri de Catedrala Metropolitană. 

Eu şi colegul ne-am rezolvat problema de la Primărie iar când ne-am întors maşina era tot acolo singură. Fără  a avea măcar luminile de avarie puse.

Cu siguranţă, cei de la ADP care ridică maşini în disperare, nu au văzut-o pe aceasta iar şoferul acesteia a plecat nestingherit. În schimb, zilnic văd cum ridică maşini. Multe dintre ele sunt Dacii vechi... un fel de coteţ pe 4 roţi care dacă nu ar exista programul Rabla ar valora mai puţin decât cuantumul amenzi şi taxei de recuperare.

Domnilor ofiţeri, bugetari sau cum vă mai numiţi, nu aşteptaţi respect şi respectarea legi atât timp cât d-voastră nu sunteţi un exemplu de moralitate şi corectitudine!

Adrenalină la maxim

Uneori, imaginaţia celor care caută senzaţii extreme depăşeşte imaginaţia. 

Făcând ceva ordine prin documentele personale am dat de un link ce imi face placere să-l fac public pe această cale.

Enjoy! :-)

Boc, ciocanul şi secera

"Acum, când întregul popor se pregăteşte să întâmpine prin fapte de muncă marele eveniment din viaţa partidului, unitatea tuturor cetăţenilor ţării reliefează înalta răspundere ce ne revine fiecăruia în parte faţă de destinul nostru revoluţionar." spunea domnul Emil Boc pentru ziarul Partidul Comunist Român din Cluj în 10 decembrie 1987.

Ieri, premierul demis şi reînscăunat a reuşit să ne readuca aminte de vremea în care era parte a aparatului proletar.

Prin această scenă înteleg că tovaraşul Boc vrea să mintă poporul cu televizorul. Cunoaşte un exemplu mult mai celebru, când TVR-ul emitea doar câteva ore pe zi. 

Boc nu face distinţie între televiziunea privată şi ceea publică. De asemenea, uită de televiziunile private ce îi ridică în slăvi partidul: B1 şi 0TV.

El a reacţionat într-un mod bădăran, oricât de mult a încearcat să facă pe elegantul. Întrebat fiind de ce nu s-a dat un comunicat de presă el ignoră şi continuă morala propagandistă. Spune doar ce-i convine. De fiecare dată când guvernul sau preşedenţia au ceva de comunicat chiar şi televiziunile private pe care Boc le atacă sunt la datorie şi îşi fac teraba. Lucru firesc. Nu şi pentru actuala guvernare care aşteaptă să le cadă toată lumea la picioare.

Mă întreb ce urmează... şi cât de mare e tupeul.

ZERO lei

Să facem puţin haz de necaz...

Parcă, trăim mai bine! :D

Astept să-i văd pe manelişti aruncând cu aceste bacnote, fără număr. Poate, îi ajută cu resurse, Nati Meir.

O fantă de adevar despre FMI

Pentru că în topicul anterior discutam despre FMI şi osandele preşedintelui la adresa acestui forum, iată că în aceste zile o persoană foarte avizată, viceguvernatorul Băncii Centrale a Cehiei, spune lucrurilor pe nume: "Este ridicol că tocmai FMI a accelerat criza. A fost o încercare clară de a provoca bailout-ul unei întregi regiuni . Înaintea crizei, FMI practic nu avea clienţi. Odată cu criza şi cu noul management condus de Dominique Strauss-Kahn (directorul general al FMI - n.r.), Fondul şi-a găsit de lucru şi a obţinut mai mulţi bani.". Mai multe detalii pe site-ul Realităţii TV.

Pentru cei care urmăresc activitatea financiară, economică şi socială e de notorietate modul în care Mugur Isărescu a manevrat mecanismele financiare de care dispunea la BNR şi a reuşit să respingă atacurile speculative de la sfârşitul lui 2008 şi începutul anului 2009. Aceste atacuri mizau pe o scădere drastică a monedei naţionale şi ele au avut consecinţe catastrofale în economiile Ungariei, Ucrainei dar şi a altor state est-europene. Pierderile au fost de ordinul miliardelor de euro.

Consider că părerea viceguvernatorului ceh este una avizată şi cred că alaiul de informatori din jurul preşedintelui ar trebui să-l ţină la curent cu realitatea crudă. Iată ce se ascunde în spatele acestor bancheri care au voie să tipărească bani în funcţie de cat de mulţi ajung să se îndatoreze la ei.

Până unde ne îndatorăm?

Timp de trei luni de zile după ultimele alegeri, preşedintele a avut o apariţie publica foarte discretă. Încet, încet, a iesit din nou la rampă. Prima dată, după un control medical când s-a dat în stambă în faţa ziariştilor într-un mod copilăresc. Îmi aduce aminte de copilărie când obişnuiam împreună cu ceilalţi copii să ne lăudăm cu achiziţiile părinţilor, joburile lor şi multe alte aspecte... într-un cuvânt: pueril.

Ieri, preşedintele încercând să facă lobby pentru reforma educaţiei în viziunea sa, a reuşit să dea, pentru a nu ştiu câta oară, cu bâta în baltă. A reuşit să jignească o breaslă care ne face cinste, oriunde în lume: medici.
Avand "rezultate notabile" in familia sa, preşedintele a încercat să submineze calitatea şcoli româneşti în scopul aplicării măreţei reforme. Mr. president nu a mai ţinut cont de faptul că foarte mulţi medici sunt foarte apreciaţi în occident şi procesul de recturare a acestora e în derulare... E de actualitate lipsa tot mai acută de personal medical.
Băsescu nu precizează nimic despre salariile mizerie ale medicilor români şi condiţiile de lucru. Nu spune nimic despre lipsa de aparatură performantă care să ajute la o diagnosticare corectă. 

Nu spune nimic despre datoriile acumulate de spitalele româneşti la firmele private din domeniu. Numai la job (firmă de software), de mai multe ori am fost nevoit să contactez mai multe astfel de firme medicale în ideea de-a nu ne mai trimite faxuri cu ultimatumuri de plată. Datorită unui număr de fax greşit primeam faxuri destinate unui foarte important spital universitar din Timişoara. 

Preşedintele nu vorbeşte despre astfel de aspecte, ci dimpotrivă... azi aberează din nou. Vorbeşte despre un foarte posibil nou acord cu FMI. Nici nu l-am terminat pe actualul acord stand-by, căci deja se şi pune problema următorului.

Încet, încet, ne afundăm în datorii, iar drumul este cu unic sens. Nu se vede nimic nou în economie cu aceşti bani. Toţi se duc pe parte socială, clientelă politică şi nu numai. Nici o investiţie adevărată, aducătoare de valori.

La 20 de ani de la revoluţie, nu avem vreo strategie coerentă spre un trai mai bun. Supravieţuirea e cuvântul de ordine. Economia se bazează doar pe consum şi speculă. Nu şi pe producţie.
Domnul preşedinte a patentat o idee infailibilă pentru a motiva "insuccesuri"-le sale: "Noi, PDL, vrem să facem, dar FMI ne pune condiţii şi nu ne lasă". Din păcate, mulţi au pus botul la ele. Recunosc, şi eu în 2004. Nu şi a doua oară.

În stilu-i clasic, parcă-l văd pe Boc cum aberează despre viitor: vom face, se va face, trebuie să se faca etc. Important e ca la alegerile următoare, când lumea îl va întreba ce a facut cu adevarat, el să se scoată spunând: "Noi am vrut să facem bine, dar FMI a pus condiţii şi nu ne-a lasat să facem ce doream noi. Dar dacă ne realegeţi, vom face, drege etc". 

Până unde continuăm să ne îndatorăm fără a se vedea ceva concret în economie? 

Chiar trebuie ca toţi cei ce mai speră la o şansă mai bună să fugă cât mai curând înspre tărâmuri mai însorite? 

Cine va plăti aceste datori necugetate? Copii, copiilor noştri?! Doamne fereşte!

Multumesc, Mile!

Cazul lui Daniel a unit foarte multe persoane din diferite medii sociale, de la colegi de breaslă, la ziarişti şi până oameni simpli. Cu toţi ne-am implicat, mai mult sau mai puţin, fiecare în modul său. Am fost plăcut surprins şi m-am alăturat iniţiativei lui Mile, privind evenimentul dedicat strângeri de fonduri pentru transplantul lui Daniel.

Sătămâna trecută când tocmai s-a realizat transplantul lui Daniel, tot prin intermediul blog-ului său am aflat despre nenorocirea ce s-a abătut asupra lui Mile. Era internat la Spitalul Judeţean din Timişoara, în comă indusă, cu insuficienţă renală şi septicemie. :(

Din păcate, complicaţiile diabetului său i-au fost fatale...

Dumnezeu să-l odihnească!

Oraşul meu, tarlaua mea

De obicei, când îmi vizitez părinţi aleg ruta Timişoara - Caransebeş - Haţeg. La fel am facut şi weekend-ul trecut, atât la dus cât şi mai ales la întoarcere. 

Cei care au făcut această rută  în ultimi ani au remarcat lucrările de canalizare ce s-au realizat dar care nu s-au terminat (nu s-a turnat covorul asfaltic şi gropile persistă). Astfel, strada Ardealului s-a îngustat semnificativ în sensul de mers spre Haţeg.

Duminică, la întoarcere, am fost nevoit să remarc un cocalar, ţăran sau oricum vreţi să-l numim. Era parcat la 2 metri de semafor, iar jumătate din maşină era pe carosabil.

Degeaba era semaforul verde pentru cei ce virează la dreapta, căci cel din faţa mea, implicit şi eu, nu puteam să virăm la dreapta. Nu era loc între matizul taxi si Mercedesul individului.

A trebuit să aşteptam la semafor ca şi cum a mers în faţă sau la stânga, doar pentru că unul se simţea în centrul Caransebeşului ca la el pe tarla. Fie vorba intre noi... din punctul meu de vedere, cu riscul de-ai supăra pe uni, e unul dintre cele mai urâte oraşe pe are le ştiu.

La 300-400 de metri distanţă de această intersecţie se află sediul Poliţiei Comunitare. Mă îndoiesc ca au remarcat această situaţie şi că au luat vreo atitudine. Din cunoştinţele mele de circulaţie, nu ai voie să staţionezi la 2 metri de o intersecţie, semaforizată. Eşti pasibil de amendă.

Cu siguranţă, astfel de situaţi sunt la ordinea zilei în orice parte a ţări, de la capitală până la cel mai mic oraşel. Numai că daca nu luam atitudine, chiar şi facându-i publici, astfel de persoane vor considera că e ceva normal şi firesc să parcheze după cum îi taie capul.

Realizări din epoca basesciană

Astăzi citisem un articol ce m-a scos din sărite. Tupeul singurului prim-ministru român ce a căzut o moţiune de cenzură e fara margini.

Enumăr câteva idei triste care circula deja pe net.

La noi, în România:

- Salariile cresc, scăzând

- Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse

- Medicamentele gratuite trebuie cumpărate

- La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut

- Trăim în frig plătind tot mai multă căldură

- Plătim asistenţa medicală gratuită

- Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!

- Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul” fără să-l întrebe niciodată

- Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari

- Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi

- Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă

- Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă

- Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15%

- Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300.000

- Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul

- Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare anti-guvernamentale

- S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite

- S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%

- Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru

- Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional.

- Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea

- Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt. Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa

- Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost desemnat de “flacăra violet”

- O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane

- Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în funcţie trei prim-miniştri unul demis, unul interimar şi unul desemnat

- Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară

- Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost

- Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii

- Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe scolare tot mai mari

- Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente

- Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere

- Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul precedent

- S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20 000 de intreprinderi lunar

- Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o pâine în fiecare zi

- Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este adusă din alte ţări

- Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa.

Cu gazele se întâmplă la fel.

- Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine

- Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt

- Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm!

În România, rahatul nu se sfârşesc niciodată! Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste.

Alegem mereu şi mereu conducătorii cei mai "capabili"!

Mulţumesc diasporei pentru ca a facut diferenţa. Îi astept în ţară, să traiască bine.

Râs sau plâns la hypermarket

Week-endul trecut am asistat la o scena tragi-comică, într-un hypermarket.

Era vorba de o doamnă trecută de 50 de ani care se străduia de zori să gasească un produs alimentar pe cel mai de jos raft. După aproximativ două minute s-a ridicat şi ş-a continuat liniştită cumpărăturile.

Pe moment m-am amuzat şi am zis că merită să imortalizez momentul. Mai apoi, m-am gândit că în spatele acestei scene se pot ascunde aspecte mai puţin amuzante, chiar triste. 

Doamne respectivă poate are probleme medicale şi cei din hypermarket nu am aranjat marfa pe rafturi în cel mai normal şi inspirat mod.

O altă explicaţie mai "conspiratistă" ar fi o teorie de marketing. Poate aţi remarcat că la hypermarket-uri produsele din aceeaşi familie (ex. pastele făinoase) sunt aranjate pe rafturi în funcţie de preţ şi brand; cele mai scumpe pe rafturile superioare, iar cele mai ieftine pe rafturile inferioare. Astfel, de multe ori dacă suntem grabiţi si neatenţi avem mari şanse să scoatem mai mulţi bani din pormoneu.

Mai trist e faptul că există destui oameni pentru care contează şi o diferenţa de 50 de bani.

Deadlock rutier

Tuturor ne e cunoscut modul în care se circulă pe străzile patriei. Numai că uneori avem de-a face cu nişte specimene din categoria patrupedelor scăpate de la Zoo. Astăzi, mi-a fost dat să văd cum o duduie reuşise să blocheze doua sensuri de circulaţie de pe un foarte important bulevard al Timişoarei, Take Ionescu.

Marea şoferiţă, conduce ca acasa la ea, pe tarla. Nu a observat sau nu a respectat indicatorul de obligatoriu la dreapta. Indicatorul e prezent la intersecţia dintre strada Aurel Popovici şi Bulevardul Take Ionescu. 

Rezultatul a fost ce, softişti, numesc "deadlock".

Poate că o astfel de situaţie e una des întâlnită în anumite oraşe ale ţării, dar pentru Timişoara e o situatie foarte rară. Nu am mai văzut până azi aşa ceva. La doar 300 de metru se afla cel mai mare sens giratoriu din Timişoara, Punctele Cardinale. Doar cei ce vin dinspre Punctele Cardinale pot vira la stânga pentru a intra pe strada A. Popovici. Cei ce ies, sunt obligaţi să vireze la dreapta spre Centru.

Cu riscul de-a fi puţin misogin, la volanul celor trei maşini erau 3 şoferiţe. Cunosc şi femei care sunt excelente şoferiţe. Deci, aceast gest misogin sper să-mi fie pe jumatate iertat.

Într-un final, după un concert de claxoane, duduia a dat înapoi şi a mers pe la Punctele Cardinale.

PS. Sergiu, mulţumesc pentru poze. :-)

Facturile eRDeeSh-ului mioritic

Clienţilor RDS le e cunoscut modul haotic în care aceştia emit facturile. Vin câte doua-trei facturi odată şi de cele mai multe ori cu foarte mare întârziere. Plăteşti abonamentul standard pe luna curentă şi convorbirile telefonice făcute în urmă cu două luni.

Tocmai de aceea, ei sunt singuri din cei cărora le pot plăti facturile online şi nu o fac. Nu ştiu nicodată care e ultima factură neachitată. Cunosc persoane care plătesc RDS-ul atunci când îşi aduc aminte, odata la 3-4 luni, fără a avea vreo problemă. Eu obişnuiam s-o fac la sfârşitul luni sau începutul lunii următoare.

De când au cumpărat ceea mai mare parte a reţelelor de cartier şi au monopolizat reţelele metropolitane, băieţi de la eRDeeSh au început să fie mai agresivi şi tupeişti.

Pe data de 27.02 am primit un mesaj de genul  "Stimate client, vi s-a emis factura 14xxx1 in valoare de X.00 RON. Data scandenta 31.Mar.2010. Total datorat 2X.00 RON".

Din acest mesaj înţeleg că-mi pot plăti ambele facturi (februarie şi martie) pănă la 31 martie.
Având experienţe nu tocmai plăcute privind statul la cozile lor degeaba, am zis că mai bine plătesc ambele facturi la sfârşitul lui martie. Pentru modemul de internet mobil stătusem degeaba aproape o oră pentru că o tanti funcţioanară trebuia să rezolve o problemă personală chiar când mai era o singură persoană în faţa mea... Se întâmpla în centrul Timişoarei - RDS din Piaţa Mărăşti.

Astăzi, primisem un nou mesaj mult mai acid: "Stimate client, va rugam efectuati plata pentru ID-ul 2... deoarece in perioada 5-15.03 se vor efectua deconectari. Soldul ajuns la scadenta X.00 RON.".

Am sunat la relaţi cu clienţi RDS unde o duduie N. Pop mi-a zis direct că ar fi bine să-mi platesc urgent această factură "pentru a nu fi debranşat". Serios? Şi marmota... În fine... Discuţia a fost mai lungă şi nu tocmai agreabilă.

Am închis telefonul şi am zis că nu strică să fac o plimbare cu maşina ce stătea de doua zile în parcare. Am fost de mi-am achitat factura cu pricina şi încă una în avans. Casieriţa îmi ceruse să achit doar X.00 RON. Doar ceea de pe luna ce tocmai s-a terminat. Deci, nimic nou.

Decât să mai am astfel de discuţi, ca ceea cu duduia Pop, mai bine să evit şi plătesc anticipat.

Încet, încet, români nostri sfioşi de la RDS îşi arată adevărata faţă. Până mai ieri nu ştiau cum să te determine să le devi client. În urmă cu 2 ani mă trezisem la uşă cu o tânără ce îmi oferise al doilea telefon mobil în reţeaua lor. L-am predat la terminarea perioadei contractuale, în ianuarie. Am ajuns să nu-l folosesc din simplul motiv că nu-mi place să port mai mult de un telefon mobil cu mine şi între timp Vodafone mi-a oferit un abonament mai mult decât satisfăcator.

Cei de la RDS încep să ne şantajeze pentru a-şi atinge scopul. Halal, atitudine profesionistă faţă de clienţi. Nimic nou, totul e specific plaiului mioritic.

Respect pentru Mogul

Niciodată nu mi-a fost simpatic. Mai degrabă, antipatic.

Cu toate acestea, zilnic televizorul meu e setat de multe ori pe una din creeaţiile trustului său - canalul TV Antena 3. A creeat o fundaţie caritabilă.
E foarte posibil ca Dan să fi fost Felix. Ca el, au fost şi sunt mulţi din cei care, încă, se află în funcţii înalte din societatea românească. Chiar Zeus zice că usturoi nu a mâncat dar gura îi miroase.

În ultimii ani, mi-au atras atenţia multe din iniţiativele sale legislative şi sociale. Totuşi am continuat să am unele dubii legate de persoana sa.

Cu toţi ştim cât de zbucimate au fost ultimele alegeri prezidenţiale. Interesant e că, deşi el nu a candidat, numele său a fost mai prezent pe buzele unuia dintre combatanţii finalei mai mult decât chiar numele celuilalt finalist.

L-am scos de pe lista antipaticilor pe la sfârşitul lunii noiembrie când i-am citit un articol de pe blog. Mi-a plăcut modul elegant în care i-a răspuns celui ce l-a atacat necontenit. Ca un adevărat gentleman. Culmea e că după ce Zeus ş-a atins scopul, numărul ediţiilor publicitare gratuite destinate domnului Dan şi celorlalţi doi "incriminaţi" au scăzut vertiginos. La două luni de la alegeri nu mai auzim nimic despre forţele "malefice" ale Mogulilor.

Întorcându-mă în lumea apropiată mie, de câteva săptămâni eu, colegi mei, foarte multă lume din mediul online, dar şi ziare şi televiziuni, suntem focusaţi pe lupta grea ce-o duce Daniel. Sunt minute bune din cele 1440 ale unei zile în care ne-am gândit la soarta lui şi a familiei sale. Fiecare, în felul său...
Ştiam de complicaţiile apărute cu trombocitele tot mai puţine ale lui Daniel. Ştiam că trebuie să se întâmple o minune astfel încât coşmarul familiei Răduţă să se termine şi să se bucure împreună de prucul ce urmează să se nască.

Ieri, dintr-un email simţeam că lucrurile au început să se precipite. Asta m-a determinat să merg azi la bancă să donez o parte din ce mi-am propus mai repede decât mă gândisem. Începusem să mă agit şi mai tare în relaţiile cu cei apropiaţi, astfel încât să afle cât mai multă lume de evenimentul caritabil din 27 februarie.

Minunea a venit când cred că multă lume se aştepta mai puţin. Anca a reuşit să ia legătura cu Mogulul care a dovedit şi de această data un mare caracter.
Datorită Mogului soarele speranţei răsare din nou pe strada lui Daniel.

Cu riscul de-a stârni comentariile multora din cei ce mă cunosc şi nu numai, mi-am permis să îi dedic Mogulului aceste rânduri.

Să-i dea Dumnezeu sănătate şi să reuşească să pună în practică ideile sale inspirate de ordin legislativ şi nu numai.. Din păcate sunt puţini de calibrul său care au demonstrat calitatea dumnealui.  Sunt convins că va mai avea multe de spus. Mulţi latră la TV şi nu rămâne nimic, pentru popor, în urma mandatelor lor. Ramân doar averile lor de care fireşte se bucură ei. Mogulul a depăşit demult această condiţie şi dă înapoi din ceea ce are.

Respectele mele, domnule Voiculescu!

O speranţă pentru Daniel

Era începutul unei saptămâni obişnuite la job, pe la mijlocul lui octombrie 2009. Ajung la office, ma conectez pe messenger şi îmi sare în ochi un aspect ciudat: foarte mulţi colegi aveau în status un link. Nu am stat mult pe gânduri şi l-am accesat. Citindu-l mi-a stricat toată saptamâna.

Nu-l cunosc pe Daniel căci suntem în echipe şi oraşe diferite, dar ne-am mai intersectat prin listele de email. Nu-mi venea să cred ce nenorocire s-a abătut asupra lui. Instant, colegii din Bucureşti s-au mobilizat şi au început să facă liste cu donatori de sânge, în ideea de a-l ajuta pe Daniel. Atunci, ca şi cu alte ocazii mi-am dat seama ce oameni am în jurul meu. Mă felicit pentru faptul în 2008, după un accident la ski cu ruptură de ligamente, am fost destul de "nebun" să-mi schimb jobul şi să mă alătur echipei BitDefender.

Zilele au trecut şi într-o dimineată de noiembrie, ca un semn divin, în drumul spre job mi-a atras atenţia un anunţ, la radio, despre un nou medicament dătădor de speranţă pentru bolnavi de leucemie, PBOX-15.

Problema e că acest medicament are nevoie de multe teste înainte de a ajunge pe piaţă. Teste care se vor întinde pe perioada mai multor ani. Iar Daniel ar avea nevoie de el ACUM.

Daniel, ca şi mine, urmează să fie tată pentru prima dată. El puţin mai repede, chiar luna viitoare.

Pe 28 ianuarie mi-am văzut şi eu copilul la ecograf. În acele clipe am fost cuprins de nişte trăiri unice când îl vedeam mişcându-se. Parcă râdea inima în mine. Era un sentiment emoţionant, dar aveam pulsul normal. Îmi venea să-l strâng în braţe. Abia atunci realizasem ce bucurie poate să aducă un omuleţ, părinţilor.

Daniel, are de dus o luptă grea atât fizic cât şi psihic. Nu e de ajuns faptul că trebuie să lupte cu boala, dar cu siguranţă se gândeşte şi la viitorul băiatului său. Totuşi, cred că acest copilaş ce se va naşte îi va oferi lui Daniel şi mai multă putere de luptă şi o va învinge!

El trebuie să-i fie alături soţei sale şi să-şi ducă copilul la şcoală. Trebuie să fie stâlpul familiei.

Daniel are nevoie de un transplant medular. Şi acesta este extrem de scump. Costă aproximativ 150.000 euro. O adevărată avere pentru oamenii de rând.
Haideţi să-i fim alături şi să-l ajutăm cum putem ca să treacă această grea cumpănă a vieţii. Cu fiecare bănuţ adunat în contul lui, va creşte speranţa pentru Daniel.

La Banca Transilvania, agenţia Panduri Bucureşti sunt deschise două conturi pe numele Răduţă Daniel Mădălin.  Conturile sunt in format IBAN (inclusiv cei doi X de la final):

EUR: RO72BTRL06404201F02712XX

RON: RO57BTRL064013HAF02712XX

Cod SWIFT/BIC: BTRLRO22

Multă sănătate, Daniel!

Cocalar româno-italian

Vara trecută am avut surpriza să constat că pe strada mea a poposit un cocalar, proaspăt întors din Italia.

Îmi aduc aminte că trecusem cu viteză redusă pe lângă maşina acestuia (strada e foarte îngustă) şi la aproximativ 100 m m-am oprit. Am zis că ar fi păcat să nu imortalizez "bijuteria" cocalarului, chiar şi cu mobilul. M-am întors şi am obţinut următorul rezultat:

Comentariile, cred că, sunt de prisos... Totuşi sunt bine-venite şi nu strică să ne amuzăm puţin.

Haiti şi statul român

Cu toţii am auzit de nenorocirea ce s-a abătut asupra statului Haiti. Poporul haitian trăieste o mare dramă.
Din păcate, replicile seismului din 12 ianuarie continuă să-şi facă simţită prezenţa. Ultima, a fost miercuri de "numai" 6,1 grade pe scara Mercalli.

Cum era firesc, întreaga comunitate internaţională în frunte cu Unicef şi statele bogate ale lumii nu au stat cu mâinile în sân şi pregătesc ajutoare umanitare. Astfel, UE pregăteste 30 de milioane de euro ca ajutor de urgenţă dar şi 300 de milioane pentru reconstrucţie. Numai, Franţa va trimite din fonduri proprii zece milioane sub formă de ajutor de urgenţă.

Ieri, a apărut si "replica" guvernului român: "Romania va acorda asistenţă umanitară pentru Republica Haiti, în valoare de 50.000 de euro...".
INCREDIBIL! Nu credeam că pot să aud aşa ceva de la conducătorii unei ţări membre UE, ţară de peste 20 de milioane de oameni.
Numai în anul ce s-a încheiat, exemplele de situaţii în care s-a aruncat cu bani pe tot felul de rahaturi sunt nenumărate. Este de notorietate modul în care a "zburat" miss Ridzi de la MTS pentru niste sume mult mai mari. De notorietate e şi campania Land of "Jokes" de la ministerul Turismului unde s-au păpat câteva milioane de euro.
Exemplele pot continua la infinit... Din păcate, efectele unora le simţim pe pielea noastră, când mergem pe drumurile patriei pline de cratere.

Stimaţi guvernanţi, dacă mai era nevoie să vă demonstrati mediocritatea, atunci credeţi-mă că aţi reuşit să o faceţi. QeD.
Nu era mai bine să tăceţi din gură şi să vă vedeţi de treaba d-voastră, decât să vă faceţi de râs?
Vestea "ajutorului" oferit de statul roman mi-a provocat doar greaţă. Bine că, cheltuim sume uriaşe pentru  războaie interminabile prin Afganistan, Irak şi alte zone fierbinţi.

Cum poate Sandra Bullock să doneze 1 milion de dolari, Madonna să doneze 250.000$, Tiger Woods să doneze 300.000$ şi Romania doar 50.000 euro? Până si modesta noastră soră, Moldova donează 100.000 $.

Statul român trece printr-o perioadă deloc roză. Dar să fim seriosi... o astfel de donaţie jigneşte întregul popor român. Ne face de râs în vizorul internaţional. Încă există destui români pentru care suma de 50.000 euro nu e deloc un efort.
Bag de seamă că pentru statul român mai mult de 50.000 euro ar fi un adevărat efort. Trebuie să cerem voie FMI-ului, poate chiar şi o mărire a creditului luat, astfel încât să suplimentăm suma.

Întrebare la Radio Erevan: "Este adevărat că Romania va acorda Republicii Haiti un ajutor umanitar de 50.000 euro?"
Răspuns: "Da, este. Însă, cu unele precizări. Nu va dona, ci va lua 50.000 euro de la Haiti... cu ÎMPRUMUT".

Haideţi să fim oameni şi să dăm un gram din veniturile noastre prin conturile speciale deschise la BRD, Sucursala Piaţa Romană:

LEI: RO02BRDE410SV61136934100

EURO: RO35BRDE410SV27880794100