Doua lucruri bune

Ieri am aflat doua lucruri interante, ce m-au bucurat.

Primul este legat de iniţiativa europarlamentarului Sebastian Bodu de-a cere Parlamentului European înlocuirea termenului de "rom" cu cel de "ţigan".

"Inlocuirea termenului de rom este justificata de europarlamentarul roman prin confuzia pe care cuvantul respectiv o creeaza, acesta facand trimitere atat la poporul roman cat si la locuitorii orasului Roma.

Sebastian Bodu arata ca aceasta confuzie este regretabila atat pentru romani, pentru locuitorii Romei, dar si pentru reprezentantii unei minoritati numeroase a Europei, a caror identitate se pierde.". 

Alte detalii se găsesc aici.

Sper ca această măsură să fie luată în seamă cu adevărat de europeni şi să dispară falsa apreciere "rom"="român".

Al doilea lucru este legat de faptul că Emil Boc a fost lovit de un OZN şi a avut câteva revelaţii despre câteva măsuri mai inspirate. Boc a anunţat miercuri eliminarea impozitului minim începând cu 1 octombrie.
Nu-mi vine să cred că în sfârşit a avut şi el o mică revelaţie. Criticasem şi eu acest impozit într-o postare anterioară.
După cum spunea cineva, la cât dezastru a făcut până acum acest liliputan, orice anulare a măsurilor sale dezastruase e mană cerească.
Alte detalii se găsesc aici.

Adio InfoPro!

Până în această lună, radiourile mele preferate din România au fost în ordinea de pe podium: Guerrilla, InfoPro, Europa FM, urmate de Magic (online).
În Timişoara, Guerrilla e radioul ce-l ascult cel mai  mult când sunt la volan. Deseori, ascultam şi InfoPro. Aceeaşi poveste la job sau acasă unde ascult online, alături de radiouri externe. Cum radioul maşinii mele schimbă frecvenţa automat în funcţie de postul memorat şi selectat, în ultima vreme am constatat că radio InfoPro se auzea tot mai prost şi culmea, era frecvenţa de 88.5 FM, frecvenţa pe care ascult InfoPro când sunt pe la părinţii soţiei, în Reşiţa.

O vreme, m-am mulţumit să schimb rapid înapoi pe Guerrilla sau Europa FM.
Ieri dimineaţă, am zis să dau o scanare de posturi şi culmea... la frecvenţa InfoPro din Timişoara (91.3 FM) aud un jingle radio cu ProFM!!!

Am ascultat puţin şi când am auzit clasicul ritm comercial şi trecător, am revenit la Guerrilla. În această seară, am zis să văd ce s-a întâmplat cu InfoPro şi neplăcută mi-a fost surpriza când am constat că:

Pro FM preia rețeaua de licențe a stației InfoPro, care devine de săptămâna viitoare doar un brand de știri radio. Practic, pe licențele rețelei naționale InfoPro se va auzi postul Pro FM. Brandul InfoPro va fi folosit pentru știrile Pro FM.

Nefericitul evenimentul s-a produs pe 12 septembrie. 

Cineva aducea aminte de titlul unui album al celebrei trupe Paraziţii: "Tot ce e bun trebuie sa dispara"! Încă-odată, aceşti inteligenţi băieţi spun tristul adevăr.

Artizanii marii schimbări argumentează cu faptul că vor să extindă reţeaua ProFM:

"Pro FM preia rețeaua de licențe a stației InfoPro, care devine de săptămâna viitoare doar un brand de știri radio, scrie Adplayers. Practic, pe licențele rețelei naționale InfoPro se va auzi postul Pro FM. Brandul InfoPro va fi folosit pentru știrile Pro FM."

Păcat! Au pierdut ceea mai mare parte a ascultătorilor intelectuali. Cel puţin 90% din comentariile apărute la articolele online pe această temă condamnă proasta decizie luată de cei din "ograda" PRO.

Am încercat să ascultat timp de o ora "noul" ProFM. Din păcate, muzica e departe de ceea ce difuza InfoPro. E în ceea mai mare parte zbenguiala comercială marca ProFM, ZU, 21, Kiss.... muzică plină de "hit-uri" valabile o vară. 

Pe viitor, mai mult ca sigur, dacă nu am ce să ascult de calitate, în maşină, voi comuta pe CD Player.

Update: Multumesc lui Andreidl şi MixMusic-Piteşti pentru un excelent remember al unei muzici şi sunet de super-calitate:

Vot în Parlamentul României

După cum spuneam şi cu altă ocazie, România are exact ce trebuie. Românii ştiu să îşi aleagă cu un talent aparte aleşii.

Iată cum se votează legea pensiilor. Aşa se votează o lege va infuenţa viaţa oricărui român ajuns la vârstra a treia.

Fireşte că "instituţiile statului" dorm şi nu se sesizează. Iar madam Roberta e bine mersi. La fel ca şi Norica Nicolai, ceea a cărei nepoată a votat în locul său în parlament.

Halal democraţie...

S.O.S. România

Mulţumiri lui Mihai Bendeac pentru aceast inspirat portret al politicianului român.

Ce faci domn’senator?

Cum te mai simti domnu’ deputat?

Esti multumit, esti fericit,

Acum ca te-am votat?

Suntem batjocoriti

Si cateodata, chiar umiliti

Si ce-i mai rau din-asta

E ca multi avem copii…

refren:

Sa stii ca vine-o zi, cand vei plati

Si sa mai stii ca toti murim

Ca poti trai decent si bine

Fara sa ne faci rau…

Si tu esti om, si niciodata

Sa nu uiti ca-ntr-o buna zi

In tara ce-o distrugi acum

Vor creste-ai mei copii.

Vile in Snagov

Si genti Vuitton, prin Dorobanti

Iar in maternitate,

Ard de vii niste copii…

Si-oricat ne-am stradui

Sa induram acest cosmar

Tu ne spui ca putem pleca

Ne zambesti si zici “hai pa”

refren:

Sa stii ca vine-o zi, cand vei plati

Si sa mai stii ca toti murim

Ca poti trai decent si bine

Fara sa ne faci rau…

Si tu esti om, si niciodata

Sa nu uiti ca-ntr-o buna zi

In tara ce-o distrugi acum

Vor creste-ai mei copii.

Pe sticla la tv,

Tu iti aduci amantele

Si poate de-asta an de an

Artistii mari beau Furadan

Voi ne haituiti

Si taxe mari ne haraziti

Dar daca nu vreti sa fim tristi

Taxati-i si pe manelisti!

refren:

Sa stii ca vine-o zi, cand vei plati

Si sa mai stii ca toti murim

Ca poti trai decent si bine

Fara sa ne faci rau…

Si tu esti om, si niciodata

Sa nu uiti ca-ntr-o buna zi

In tara ce-o distrugi acum

Vor creste-ai mei copii.

Si tu esti om, si niciodata

Sa nu uiti ca-ntr-o buna zi

In tara ce-o distrugi acum

Vor creste-ai mei copii.

"Ai noştri" s-au întors

Într-o postare anterioară discutam despre situaţii bizare întâlnite în parcările hypermarketurilor timişorene. La  începutul săptămânii am trăit o nouă experienţă în aceeaşi parcare a Real 2 din Timişoara (aflat la ieşirea spre Reşiţa şi Belgărad). Am parcat în aceeaşi zonă din rândurile mai îndepărtate, într-o zonă cu câteva automobile, lângă un Mercedes.

Mi-am făcut cumpărăturile şi m-am întors la maşină. Lângă acel Mercedes l-am remarcat pe propietar (în vârstră de aproximativ 60 de ani) încercând să respingă avansurile unor ţigani ce vroiau să-i vândă tot felul de rahaturi. Erau doi ţigani, unul de aproximativ 45 de ani şi unul în jur de 20 de ani, într-un Opel vechi cu număr de Franţa. Cel mai mic era marele negociator. Când am ajuns la maşină, cel tânăr s-a repezit la uşa din spate stânga a Opelului şi a luat un fel de valiză ce conţinea tot felul de tacâmuri... Un fel de cadou ce se obişnuieşte, în unele zone, să se dea zestre pe la nunţi.

Între timp eu mă apucasem să bag cumpărăturile în portbagaj şi soţia domnului cu Mercedesul a ajuns. Ţiganul de la volan, l-a lăsat pe camaradul tânăr şi a plecat de acolo cu maşina. De fapt a tras o tură de parcare.  Femeia încerca să îl expedieze elegant pe negustorul respectiv ce-i propunea şi poşete Louis Vuitton:
- Îmi lăsaţi numărul de telefon şi când am nevoie pentru un cadou la o nuntă vă contactez.
Ţiganul cel mic se încăpăţâna să le bage pe gât oamenilor aceea cutie imensă de tacâmuri. Între timp s-a întors şi ţiganul celălalt cu Opelul. Eu mi-am terminat cumparăturile şi am dus căruţul la locul său. Ţiganii erau tot pe capul nefericiţilor oameni. Cum nu prea mai aveam ce face acolo, am plecat. Nu apuc bine să ajung pe banda din centrul parcării, lângă Practicker, şi remarc încă trei ţigani seniori... aşteptând nu ştiu ce în parcare... şi uitându-se în mai multe direcţi. Probabil că ''scanau" parcarea.
Nu era nici o maşină lângă ei, semn ce mă face să cred că erau din "aceeaşi echipă". Dacă i-aş fi remarcat mai devreme, m-aş mai fi învârtit pe acolo să văd ce se întâmplă. Sper ca acei oameni să fi reuşit să respingă agresivii negustori.

Cu siguranţă astfel de scene nu sunt singulare. Majoritatea ţiganilor deşi nu muncesc, trăiesc din şi pentru a te înşela. Acum că Sarkozy i-a mai trimis prin ţară să nu uite de unde am plecat, mi-e teamă că astfel de situaţii se vor înmulţi şi fenomenul infracţional poate lua amploare.

PS. Nu sunt xenofob şi nici rasist. Totuşi, nu pot să tolerez astfel de acţiuni.

Sistemul de pensii - de ce avem nevoie de dreapta?

Ieri, am participat la o discuţie care m-a facut să conştientizez cum vede lumea în momentul de faţă situaţia dezastruoasă din sistemul de stat de pensi.
Cu tristeţe, am constatat că doar un participant la discuţie a identificat adevarata sursă a problemelor actuale din sistemul de pensi. E drept, e un simpatizant al actualei puteri. Eu deşi nu agreez actuala putere, pot să afirm cu încredere că sursa problemelor pleacă de la numărul tot mai mic al angajaţilor ce cotizează în acest moment la sistemul de pensi public.

După revoluţie, regulile jocului în sistemul de pensii de stat au fost păstrate. Practic, după 20 de ani de la Revoluţie, ideea sistemului de stat e aceeasi ca în comunism. Adică, cei care lucrează azi plăteasc contribuţii pentru cei care sunt pensionari în acest moment. 

În comunism, oricine dorea să muncească îşi găsea loc de muncă foarte uşor. Ba chiar, uneori, chiulangii erau forţaţi “să dea la şaibă”. Astfel, dacă toţi cei capabili de muncă figurau ca angajaţi şi pentru sistemul de pensii şi asigurări sociale povara era una uşoară. Acest mecanism funcţionează atâta timp cât în câmpul muncii există suficienţi contribuabili.

După revoluţie marile platforme industriale au început să dispară rând pe rând şi sute de mii de români şi-au pierdut locurile de muncă. Astăzi, foarte multe oraşe foste industriale nu mai au nici o industrie activă. Multe astfel de oraşe astăzi arată aproape ca după bombardamente şi şomajul e la cote alarmante. Mi-ar fi şi frică să umblu noaptea printr-un astfel de oraş.

În toţi aceşti ani, numărul pensionarilor şi al asistaţilor sociali a crescut iar numărul angajatiilor a scazut considerabil, astfel încât azi avem activă în câmpul muncii doar aproximativ 20% din populaţie. Foarte mulţi dintre angajaţii  din mediul privat sunt plătiţi pe cartea de muncă cu salariul minim pe economie. Deci, contribuţiile sociale sunt foarte modeste în aceste cazuri. Colac peste pupăză, politicienii de fiecare dată în parg de an electoral au mai făcut cadouri electorale mărind pensiile şi ajutoarele sociale. Totul, numai ca să câştige voturi. Ulterior, tot aceeaşi propagandişti ai măririlor, odată vazuţi cu voturile în căruţă o dau pe invers. 

Îmi vine în minte cum liliputanul Boc lătra la Tăriceanu despre măririle salarilor profesorilor cu 50%, susţinând că acesta minte şi ca există bani. Din păcate mulţi au pus botul la alegeri şi acum suportă consecinţele. De aceea şi spuneam că românii au exact ceea ce merită. 

Azi, sistemul de pensi de stat a ajuns falimentar!

O coroană pe mormantul sistemului de pensi a pus-o şi ipocritul de Pogea cu măreaţa idee numită “impozit forfetar”. Această decizie idioată a dus la închiderea a 120.000 de firme şi implicit la mărirea numărului de şomeri cu cel puţin o jumătate de milion. Din păcate, nici azi această decizie total neinspirată nu a fost eliminată.

În schimb, fostul şi actualul guvern Boc  ştie doar să taie şi apoi să măsoare. Ştie doar să se îndatoreze în continuare. Nu ştiu să aducă investitori, să creeze infrastructură şi să ofere locuri de muncă. Numai aşa actualul algoritm de pensii ar mai putea oferii ceva.

Criza actuală economică a apărut în România de aproximativ doi ani. De atunci, statul încearcă să se tot reformeze dar incompetenţa îşi spune cuvântul şi tot batem pasul pe loc. În schimb, sistemul privat s-a ajustat, deja, de mult. Partea tristă e că actualii conducători nu înţeleg că problema arieratelor trage în jos şi mediul privat, iar într-un final, tot satul va avea de suferit. Tot statul va trebuii să plătească mai multe ajutoare sociale.

Partea ceea mai tristă e că nu se întrevede vreo îndreptarea a situaţiei. Zeus chiar lansase zilele trecute ideea unui nou împrumut de la FMI. Încet, încet, ne îndatorăm mai mult şi tot noi va trebuii să plătim. 

Din păcate, nimeni nu se gândeşte la o migrare a sistemului de pensii public spre ceea ce înseamnă cel al pensiilor private. Si anume, ca banii contribuabililor să fie investiţi în depozite pe termen lung garantate de stat şi alte mecanisme de investiţii. 

Atâta timp cât lumea nu va întelege unde e adevărata problema, orice discuţie e derizorie. România nu îşi mai permite să fie un stat de asistaţi sociali.

În acest moment, remarc cum cei din PSD aşteaptă la cotitură să se scufunde de tot corabia marinarului. Din păcate, mai mult ca sigur ei vor fi marii perdanţi ai viitoarelor alegeri. Lumea va pune din nou botul la promisiunile lor electorale de doi lei, promisiuni bazate pe pomparea banilor statului în categoriile sociale defavorizate. Cel mai probabil, vor urma noi împrumuturi, implicit noi datorii.

România are nevoie de adevărate măsuri de dreapta... de investiţii şi creearea locurilor de muncă. Constat cu tristeţe că actuala guvernare nu apleacă urechia la adevăraţii patroni pentru a le asculta offurile şi sfaturile. Iar în acest fel, vom pierii pe limba noastră!

Agaugat în 25.09.2010: Ieri, Ponta şi ai lui au scos la rampă o idee de-a dreptul tâmpită. Un om mult mai priceput decâr mine în ale economiei a detaliat problema aici. Încă odată se dovedeşte că "stânga" în România trebuie să rămână în opoziţie şi să facă genoflexiuni!

Ce zici tu bre?

"Cert este că exact ticăloşii care au cumpărat voturi păcălindu-i pe pensionari că le pot dubla pensiiile acum ţipă. Şi dintre oamenii politici, şi din presă", a spus preşedintele.
Nu zău?! Cine, puşca mea, era preşedinte şi a promulgat legea? Nu îmi aduc minte să fi respins tu legea şi să o fi trimis la Parlament. Având în vedere că urmau alegerile şi omul îşi juca pielea pentru încă 5 ani, era şi firesc să nu o fi făcut.

Tu şi cu trompeta ta ceea mică de la Cluj lătraţi de zori că Tăriceanu e un mincinos şi că nu vrea să mărească cu 50% salariile profesorilor! Tăriceanu zicea că nu sunt bani, iar tu Pinochio aberai că există bani.

Am spus că nu voi mai scrie despre politică... Numai că, nesimţirea crasă de care dă dovadă primul marinar al ţării mă face să aberez din nou pe astfel de teme. Nu pot să rămân imun la astfel de ipocrizii.

Îi aduc aminte că Băsescu în ultima confruntarea televizată cu Prostăcanul s-a lăudat că în mandatul său anterior au crescut pensiile. Acum nu mai e motiv de laudă? 

Matale domnule marinar eşti tatăl ticăloşilor. Matale ai spus pe 30 noiembrie 2009 la TVR că deja avem creştere economică şi că în primul semestru al anului 2010 vom ieşi din criză? Unde suntem acum? Mai în criză şi tot d-tale joci alba neagra cu noul acord cu FMI. 

Prin afirmaţii de genul celei din antetul acestui articol te AUTO-ACUZI!

Când fondul de pensii gemea de plin şi toţi luau din el, nimeni nu plângea. Acum, când ipocritul de Pogea a distrus 120.000 de firme mici cu ideea lui măreaţă de impozit forfetar, iar firmele private se restructurează automat spre deosebire de stat, numărul angajatilor scade. De unde fond de pensii dacă nu există salariaţi iar România e o ţară de asistaţi sociali?

Din câte îmi aduc aminte, ultima mărire de pensii a avut loc in octombrie 2009 (pensia minimă unică) tocmai în perioadă electorală. Cine era atunci la frâiele guvernului? Nu aghiotantul tău Boc? Nu Boc ne asigura că nu sunt probleme cu plata salariilor şi a pensiilor, denigrându-i pe cei ce susţineau contrariul?

Pentru toată demagogia şi teatru ieftin ce-l joci, eşti tatăl celor pe care tu îi acuzi.

Închei prin a cita dintr-un articol recent citit. O sinteză demnă de luat în calcul de autorii viitoarelor manuale de istorie:

În manualele viitorului, Băsescu cel Coleric va rămâne drept ultimul erou naţional, care s-a ridicat împotriva Imperiului Rus cu vorbe de ocară şi a întărit relaţiile cu Occidentul prin împrumuturi.

Pază de doi lei

Cerşetorii români ne-au creeat un trist brand de ţară în Europa. Din păcate, am ajuns ca noi, românii oneşti să fim priviţi cu o oarecare suspiciune de către occidentali.

Nu mai vorbim de intersecţiile din marile oraşe sau gările în care suntem întâmpinaţi de cerşetori.

Din păcate, cerşetori apar tot mai des şi în parcările private. Când spun asta, ma gandesc în special la cerşetorii din parcările hypermarket-urilor.

În urmă cu câteva luni, în parcarea unuia din hypermarket-urile Kaufland din Timişoara, nici nu am apucat să mă dau jos din maşină şi un moş alcoolic era lângă uşa mea. L-am ignorat, am intrat în magazin şi m-am dus direct la Relaţii Clienţi pentru a-i întreba despre cum stă treaba cu paza parcării. Fata de acolo a chemat pe cineva de la pază. Deşi acel "paznic" era la mai puţin de 100 de metri, în dreptul caselor, i-a luat aproximativ 3-4 minute să ajungă la mine. I-am spus de acel cerşetor din parcare şi l-am rugat să îl gonească pentru a nu ne trezi cu maşiniile zgâriate dacă nu îi dăm bani. Mi-a răspuns: "Eu nu mă ocup de paza parcării". L-am întrebat cine se ocupă de pază şi  răspunsul său a fost departe de-a fi unul aştepta şi profesionist. Am dedus că parcarea era un no man's land.

M-am mişcat cu talent la cumpărături şi am răsuflat uşurat când, întors la maşină am constatat că aceasta mea nu a păţit nimic. Cu greu m-am abţinut atunci să nu excaladez problema spre conducerea magazinului şi cred că am greşit. Trebuia s-o fac.

Ieri, povestea s-a repetat. Ajung în parcarea unui hypermarket Real şi parchez pe un rând mai îndepărtat de intrarea în galeria comercială, tocmai pentru a evita dobitocii ce parchează anapoda. Nu apuc sa plec bine de la maşină şi constat prezenţa a doi "bronzaţi" cu un puradel în braţele ei. Fireşte, cerşeau şi luau coşurile pentru a extrage moneda.

Ajung la intrarea în galeria comercială şi acolo observ un om de la firma de pază. Îl întreb dacă se ocupă de paza parcării. Îmi răspunde afirmativ şi apoi îi spun de prezenţa acelor ţigani de pe rândurile 6-7. S-a tot învârtit el pe acolo, dar numai la ei cred că nu a fost. Când m-am întors la maşină, îl observ pe Gigi Bronzatu... prezent la datorie. Apoi şi pe Piranda cu puradelul său.

Fireşte, individul de la pază dormea în picioare, la datorie.

În România au înflorit firmele de securitate... Există unele mai serioase şi cunoscute, dar şi tot felul de firme obscure, cu oameni ce-i ia vântul, oameni ce as baga mâna în foc că sunt plătiţi cu salariul minim pe economie sau puţin peste. 

Important e că patronul firmei a obţinut contractul cu firma ce administreaza galeria comercială prin metode româneşti specifice şi îşi poate lua şi el un Q7 de la mama lui. Nu mai contează menirea şi rolul angajaţiilor săi.

Cred că şi în "profesionalismul" acestor aşa numiţi paznici se regăseşte atitudinea de "lasă bă că merge şi aşa" sau "noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc".
Chiar cred că e cazul să luăm atitudine, la fel cum au făcut de exemplu cei de la Fundaţia Bega cu plăcuţele de  pe stâlpii de semafor din intersecţii: Nu daţi bani cerşetorilor!

Fotbal sau sex pe bani

Am fost aseară la Poli - Manchester City. A fost o atmosferă excelentă generată de un public unic în România.
Cum era de aşteptat, diferenţa de bani investiţi de şeiculul de la Manchester City faţă de patronul de la Poli ş-a spus cuvântul pe teren. Jucătorii de clasă de la Manchester au câştigat la pas, fără a tura prea tare "motoarele".

Din păcate, am avut parte de un déjà vu al meciului Poli - Shakhtar Donetsk disputat anul trecut. Am fost cu acelaşi prieten la meci şi am avut aceleaşi trăiri, amândoi.
Îmi aduc aminte că anul trecut el, Cosmin, venise la stadion cu ideea de-a ne face abonament la meciurile lui Poli pentru campionat. După acel meci, am renunţat ideea.
Amandoi suntem "venetici" în Timişoara. Ne ştim de când făceam primii paşi şi fiecare din noi ţine cu o altă echipă rivală din Bucureşti. Deşi uneori ne-am mai contrazis pe teme fotbalistice, niciodată nu ne-am certat. La fel, şi cu alţi prieteni. Evităm polemici de doi lei pe teme fotbalistice.
Trăind în Timişoara de câţiva ani, inevitabil am ajuns amândoi să simpatizăm şi cu Poli, dar "marea iubire" nu se uită şi nu se trădează.

Déjà vu-ul despre care vorbesc mai sus are legătură cu trăirea meciului de aseară, trăire aproape identică cu ceea de anul trecut la meciul cu Shakhtar.
Am dat 50 de lei pe bilet pentru ca să vad un meci care l-aş fi trăit la aceeaşi intensitate şi la televizor. Între starea mea de spirit şi a celor din jurul meu era diferenţă ca de la cer la pământ. Ei gesticulau şi se agitau la greu pentru faze banale în care decizia arbitrului era indiscutabilă. Eu şi prietenul eram impasibili. Chiar ne amuzam...

Îmi vine în minte vorba altui prieten: "Ai aceeaşi senzaţie ca după o partidă de sex pe bani... Te-ai uşurat, te-ai îmbracat şi ai plecat!".
Nu am plătit vreo dată pentru sex, dar cred că comparaţia acelui prieten nu e deloc deplasată. A viziona un meci fără o miză personală e cel mult o ocazie de-a vedea la lucru o echipă mare, respectiv, referitor la sex doar o eliberare... Din păcate, nu e şi o satisfacţie!

Noua parcare a Mitropoliei

În România lipsa locurilor de parcare în marile oraşe e un fenomen arhi-cunoscut şi foarte des răspândit.

Timişoara, deşi e "fruncea", nu face excepţie de la aceast capitol. Locurile de parcare din centru sunt departe de a fi suficiente, mai ales la orele de vârf.

Deşi merg rar la job cu automobilul personal, atunci când o fac, obişnuiesc să parchez pe bulevardul Loga sau pe strada Mihai Eminescu.

Din seria "unii au mai multe ouă", recent am observat că s-a pus în practică un oarecare abuz de putere sau trafic de influenţă din partea celor "mai cuvioşi" timişoreni, adică din partea celor de la Mitropolia Banatului. De aproximativ o lună, lângă Mitropolia Banatului de pe bulevardul Loga s-au "cesionat" nu mai puţin de 12 locuri de parcare.
De cele mai multe ori aceste locuri sunt libere... iar dacă ai tupeul să parchezi acolo, ai toate şansele ca atunci când te întorci la maşină să n-o mai găseşti. În plus, mai şi primeşti cadou două chitanţe pentru care trebuie să decontezi aproximativ 800 RON pentru a-ţi recupera maşina de la ADP.

Iată cum arata astăzi parcarea rezervată a Mitropoliei pe la ora 10:30.

În tot acest timp, curtea Mitropoliei e aproape goală.

Cu tot respectul pentru Biserica Ortodoxă şi conducătorii acesteia, faptul că aceştia ocupă 12 locuri de parcare, mai mult libere, mi se pare un abuz sau trafic de influenţă. De ce nu au dreptul de-a parca pe acele locuri şi enoriaşi? Cei de pe urma cărora trăiesc şi ei...

Mi amigo del heno

Mi "amigo" del heno, la lectura de blog. Pe româneşte, "prietenul" şi fanul meu, citindu-şi blogul:

Seamană ca două picături de apă...   două picături în baltă! =))

Update: Azi un prieten îmi spune: "Mai Silviu, nu-ţi pune mintea cu indivizi care declară că sunt de ocupaţie "lăbari" sau sunt antrenori de lăbari. Nu se poate ajunge la rafinamentul şi filozofiia unuia care în trecut, a suferit şi nu-şi mai suportă bunica".

În viaţa reală sunt Bogdan Coroi (jos8cal) şi Mihnea Balta (dark).
Iată cum se exprimă gloaba: "A te masturba nu atrage după sine decât că faci ceva. A te masturba valoros, implică realitatea exterioră intr-un mod sau altul. Ştiu ca este dureros când o masturbare nu se termina cu orgasm pentru că te-a vazut bunica şi ti-a dat nota -200 la toate materiile, chit că tu te-ai chinuit să-ţi imaginezi că Jenna Jameson sau Dolly Buster sint înnebunite după tine".

Bag de seamă că băiatul e prieten bun cu manuela şi revista Playboy.

Se pare că şi alţi le-au dat verdict pentru spitalul numărul 9: "Ati dat dovada de puerism si sictir fatza de aceasta comunitate, care stim foarte bine cu totii ca e o comunitate de n00bs, asta nu inseamna ca trebuie sa ne batem joc de ce incearca unii sa faca, si mai ales de munca mea.".

Uauuuu... încă o revelatie: "domnul Dark, chiar te rog, intoarce-te in Lumea ta, sanatate si noroc."

Se pare că prietenul meu are dreptate. :)

Update 1:  Dacă tot ai citit acest articol, te invit să citeşti o continuare a sa.

Reclama Orange - Everybody

Întotdeauna mi-au placut piesele reclamelor de la telefonia mobilă. În această perioadă, o reclamă de la Orange are pe fundal o piesă la fel de minunată şi azi un prieten mi-a zis bucuros că după ceva eforturi a găsit cine cântă piesa şi cum se numeşte.

Piesa e cântată de Ingrid Michaelson şi se numeşte Everybody:

nJoy! :-)

Mitocanilor...

Acest topic e un răspuns la o serie de atacuri venite din partea unor pui de baltă, monument de perfecţiune.
Restul, treceţi, vă rog, la urmatorul articol. :)


Încăpăţânându-vă să vă bagaţi în seamă într-un mod şi mai pueril decât aţi făcut-o pe www.codexpert.ro meritaţi să spun şi eu la lume câte ceva despre voi...

Pe comunitatea programatorilor de C++ din România aţi avut doi useri oficiali şi alţi câţiva useri făcuţi doar ca să jigniţi lumea. Pentru toţi, v-aţi ales cu BAN definitiv pentru atacuri la persoană. 

Aţi încercat să faceţi "sexul" mare şi pe forumul comunitaţii Utilizatorilor de .NET din România, www.ronua.ro, dar şi aici vi s-a tăiat macaroana.

Văzând că nu vă mai puteţi exprima frustrările v-aţi făcut un budă şi v-aţi apucat să scrieţi pe pereţi despre persoanele ce nu v-au tolerat mârlănelile. Apoi, v-aţi mai şi făcut reclamă pe twitter, pupând lumea în fund la greu pentru a vă atrage vizitatori şi pentru a vă face trafic.

Noi, ăştia pe care îi tot atacaţi voi, suntem oameni normali, care mai şi greşim, dar care şi ştim să recunoaştem. Noi, nu ne ascundem numele, nu navigăm în spatele proxy-urilor, a TOR-ului sau a conturilor de email free făcute cu un singur scop: acela de-a jigni lumea. Cât timp suntem români, noi, nu avem pretenţia vorbirii şi scrierii unei limbi engleze perfecte. Voi, frustraţilor, folosiţi tool-uri automate al căror rezultate le luaţi de bune, drept pentru care meriţi un premiu NULLbel.

Sunteţi nişte încăpăţânaţi care o ştiu numai pe a lor... care ştiu numai să mănânce rahat. Aţi demonstrat-o cu prisosinţă şi continuaţi să o faceţi în noua budă.

Update 1: Nu vreau să rămân dator oamenilor, pentru reclama făcută şi le întorc serviciul. Sunt cei ce stau în spatele userilor Dark şi jos8cal pe mai multe forumuri româneşti: Mihnea Virgil Balta şi Bogdan Coroi. Îşi fac numele public doar în câteva locuri, în care îşi fac reclamă la marfă. În rest, din spatele userilor respectivi (dar şi al altora făcuţi să jignească), flame-uie la greu. Şi pentru că sunt primii mei "fani", ţin să le "mulţumesc oficial" pentru traficul generat pe ambele site-uri.
Luceferii programării româneşti sunt atât de puerili încât simt nevoia să mă ţină la curent, lăsându-mi comment-uri, despre ce a mai produs pe oliţa lor, folosind Photoshop şi Google Translate.

Pentru că nu-mi plac flame-urile (spre deosebire de ei), am închis posibilitatea de-a adăuga comentarii pentru acest topic. Ajunge... Le-am făcut reclamă şi am pierdut destul timp, pentru nişte frustraţi.

Update 2: Dacă tot ai citit acest articol, te invit să citeşti o continuare a sa.

Fara griji - Nick Vujicic

Azi, un prieten mi-a adus aminte de un personaj care stârneste admiraţia oricui, într-un mod unic. Deşi nu are mâini şi picioare, Nick Vujicic reuşeste să ne ofere adevărate lecţii de viaţă, de tărie şi caracter oricui doreşte să-l cunoască.

În ciuda handicapurilor sale, Nick reuşeste să se bucure de viaţă într-un mod aparte. Într-un mod, în care puţini dintre noi reuşim să o facem.

Să încercăm să ne bucurăm mai mult de viaţă şi de fiecare clipă liberă, ca şi cum ar fi ultima...

Update 12.04.2011: Un interviu cu Nick ce nu trebuie ratat: http://www.evz.ro/detalii/stiri/nick-vujicic-nu-are-rost-sa-te-plangi-pentru-ceea-ce-n-ai-ci-sa-vezi-ce-ai-926612.html

Parcare cu lipsă de bun simţ

La începutul lunii, tocmai achiziţionasem patuţul copilului meu dintr-o galerie comercială a unui hyper-market din Timişoara. Înainte de a intra in posesia pătuţului m-am întors la maşină să iau o monedă de 50 de bani pentru un cărucior de cumpărături. 

Când ajung la maşină, constat că un "deştept" s-a găsit să parcheze cum nu se poate mai prost... pentru mine.

Practic, îmi era imposibil să mai intru în maşină pe uşa mea. Celui ce parcase după mine, în stânga mea ia fost incomod să dea la o parte un căruţ aflat pe locul său de parcare. Mai comod i-a fost să mă blocheze. Eu, urma să vin cu o cutie mare... de scânduri şi trebuia să o pun pe bancheta din spate.

Văzând asta, am zis să mă comport civilizat şi să vad cine e nesimţitul... M-am dus la Informaţii Clienţi în hyper-market şi am rugat să se dea un anunţ sonor astfel încât posesorul automobilului ce m-a blocat să vină în parcare şi să-şi parcheze maşina în mod civilitat.
Ulterior, m-am întors la maşină. Soţia, însărcinată în luna a 9-a, era deja în maşina şi l-a observat pe individ că se învârtea în jurul maşinilor şi l-a abordat. Între timp, am sosit şi eu.

L-am întrebat dacă e greu să parcheze civilizat. Mi-a raspuns:

- Mă faci să îmi las soţia cu bagaje în magazin... Puteai să intrii prin partea dreaptă!

- Serios?! Să mă bag cu picioarele prin maşină, să mi-o murdăresc, doar pentru că tu nu parchezi civilitat? Vezi bine că am de pus şi bagajul ăsta pe banchetă. Dacă erau alţi nu te chemau... îţi lăsau un cadou pe caroserie.

S-a enervat... Ş-a luat maşina şi a plecat să parcheze în altă parte. 

Concluzie:  A fi om e lucru mare. În loc ca acel individ să aprecieze că m-am comportat civilizat... tot el era ofensat. Cu riscul de-a fi considerat rău, data viitoare când parchează aşa, poate dă de un cocalar şi se alege cu un cadou ce necesită Polish auto. Poate, atunci, va aprecia gestul meu.

Experiment de normalitate - bonul fiscal

Actuala criză economică a schimbat multe din năravurile oamenilor.

Eu, am început să tratez cu mai multă responsabilitate afişul prezent în cam orice magazin decent: "Păstraţi bonul fiscal până la ieşirea din magazin". Sincer, până în acest an am ignorat acest mesaj şi nu ţineam cu tot dinadinsul să cer bonul atunci când cumpăram cu bani cash. Când cumpăr cu card-ul e cu totul altă poveste şi atunci, fireste, pe lângă chitanţa de extragere numerar de pe card obţin şi bonul fiscal.

În schimb, la piaţă regulile fiscale dispar şi nu se mai poate vorbi de bon fiscal. O măsură de introducere a bonurilor fiscale în pieţele agro-alimentare ar fi "bomboana pe coliva" sărmanului ţăran.

Trecând peste aceste aspecte de normalitate, îmi propun să enumăr două experimente trăite recent, experimente ce au legătură cu bonul fiscal.

Primul s-a întâmplat în Galeria 1 din Timişoara. Acum două săptămâni am fost cu soţia la un magazin ce aduce detergenţi din Germania, de calitate net superioară aceluiaşi brand românesc. Am găsit ce căutam, am scos banul şi am plătit. Vânzătoarea, repede... dă să treacă la următorul client şi o întrerup: 

 "- Bon fiscal se poate?"

 Surprinsă îmi răspunde sec: 

"-Da!".

Ok. Am aşteptat să bată în casă suma... Şi am aşteptat.... Casa de marcat se încăpăţâna să scoată bonul. Până la urmă i-a dat în cap după ce a umblat pe la sulul de hârtie. Mi l-a dat şi am plecat mulţumind-i. Ca majoritatea vânzătorilor români nu mi-a zis nici "Dute ...". 

Stângăcia cu care vânzătoarea manipula casa de marcat mă face să cred că nu o foloseşte prea des.

A doua situaţie s-a întâmplat astăzi. De dimineaţă, înainte de job am fost într-un super-market să fac nişte mici cumpărături. La ieşire, pentru că nu mâncasem nimic de dimineaţă am decis să cumpăr doi covrigi şi doi langoşi de la un chioşc aflat la ieşirea din super-market. În total era 3,6 ron. O domnişoara era pe post de vânzătoare şi covrigii se faceau în spatele ei. Când mă servea ea, în spatele meu au venit alţi clienţi. Mă serveşte şi aştept să îmi dea restul. Apoi, instant, duduia îi întreabă pe cei din spatele meu ce vor. I-am adresat aceeaşi întrebare:

 "- Bon fiscal se poate?"

 "- Da!"

Şi apoi, a început adevăra distracţie! A batut de 4 ori în casă suma greşită, a scos hartia, a rupt-o... numai suma magnifică de 3,6 ron se încăpăţâna să fie afişată pe display-ul casei de marcat. Semne clare că duduia  NU obişnuia să folosească casa de marcat. Într-un final, la a cincea încercare a reusit! URAAA!

Cu siguranţă astfel de cazuri se regăsesc la fiecare pas, în orce colţ din oraşele patriei. Sunt convins că fiecare din noi se loveşte aproape zilnic de aceste aspecte. 

Important e să luam atitudine. Eu, am început să o fac. Sper că şi tu! :)

Vânzătorilor de la noi le recomand o simplă vizită în Germania. Vor rămâne şocaţi de modul politicos în care vânzătorii te întâmpină, cum îţi răspund şi cum încearcă din răsputeri să-ţi dea ultimul cent. Aceeaşi poveste şi la hoteluri. Te simţi tratat cu un profund respect... iar la noi, la Mamaia cu foarte mult dispreţ pe bani tăi. De aceea, prefer să merg peste graniţă, decât să fac un drum interminabil  (Timişoara - Constanţa) şi să fiu umilit.

Cel mai lung meci de tenis # 2010 Wimbledon John Isner Vs. Nicolas Mahut

Ieri s-a disputat cel mai lung meci de tenis din toată istoria tenisului. Meciul se va continua azi.

În calificările turneului de la Wimbledon 2010, meciul dintre Nicolas Mahut (FRA) şi John Isner (USA) a intrat în istorie. Meciul s-a desfăşurat timp de 9 ore şi 58 de minute şi va continua şi azi.

S-au depaşit nişte recorduri uluitoare:

- Ceea mai lungă partidă din istoria tenisului. Precedenta a fost de şase ore şi treizeci şi trei minute şi s-a dispotat între Fabrice Santoro şi Arnaud Clement, la Roland Garros 2004.

- Ambii jucători au depăşit deja recordul de aşi realizat de Ivo Karlovic (78 în 2009)

- Meciul cu cele cu cele mai multe game-uri a fost de 112 game-uri. Şi acest record e depăşit.

Detaliile meciului se găsesc deja la loc de cinste pe Wikipedia:
http://en.wikipedia.org/wiki/2010_Wimbledon:_Mahut-Isner_match.

Vor continua să fie updatate.

Şi meciul continuă, azi!

Fie ca, cel mai bun să câştige!

_______
Late edit: Şi câştigătorul este John Isner 6-4, 3-6, 6-7, 7-6, 70-68. Felicitări ambilor jucători!
Durata totală de desfăşurare a meciului a fost de unsprezece ore şi cinci minute.

Primul radar

Ieri, mă întorsesem de la socrii mei, din Reşita. Plecasem lejer, foarte degajat şi fără chef de-a şofa cu viteză.

Străbătusem toată Bocşa cu 45-50 km/h şi la prima parcare după Bocşa am oprit să "stropesc un stâlp". Am plecat şi dupa aproximativ 1 km vroiam să depăşesc o Skoda Fabia ce mergea destul de încet (aprox. 70 km/h). Când eram în depăşire, observ că după curba următoare apare din faţă o dacie. Am frânat şi am intrat în spatele Skodei. 

Dintr-o dată, fără motiv, conducătorul Skodei pune o frână bruscă. Frânez şi eu şi apoi îi fac semn cu farurile. Apoi, pe o porţiune cu o barieră şi linie continuă am stat cuminte, iar când am avut posibilitatea am încercat să îl depăşesc. Când colo, capul sec (CS 05 PZO - iniţiale foarte inspirate) de la volanul Skodei mă şicanează şi merge pe mijlocul drumului. 

Văzând că nu mă intimidează cu "schema lui" (am continuat manevra de depăşire) individul s-a dat la o parte şi l-am depăşit. În două minute era la aproximativ 500 m în spate. Numai că, tocmai intrasem în următorul sat, Berzovia.

Aici, cu adrenalina acumulată nu am redus viteza în limita legală dorind să mă distanţez de idiot. De nu ştiu unde, am fost surprins de un radar cu 84 km/h. În următorul sat am fost oprit şi am primit un proces verbal cadou pentru faptul că mi-am puns mintea cu acel cocalar.

M-am calmat, dar azi voi dona Primăriei 180 ron, pentru prima sancţiune de viteză. Ulterior, mi-am văzut de drum într-un mod civilizat şi legal, la fel cum plecasem din Reşiţa.

Îmi asum greşeala şi suport consecinţele. Îmi pare rău doar că mi-am pus mintea cu acel "cap sec". Pe viitor, sper să nu mai dau de el sau alte specimene pe şosele. În aproximativ 12 ani, de când am carnetul ,nu am întâlnit o situaţie ca ceea de azi, când un individ să circule pe mijlocul drumului, împiedicându-mă să îl depăşesc.

Mai mult ca sigur, am tras învăţături din această întâmplare şi cred că scena cu "capul sec" nu se vor mai repeta. Mai bine cedez eu...

Concluzie: Nu-ţi pune mintea cu nebunii. O au odihnită.

Fiecare ţară îşi are preşedintele pe care-l merită

Un avion este pe cale de a se prăbuşi. La bord sînt cinci pasageri dar numai patru paraşute.

Primul pasager spune:

- Mă numesc Ronaldo, şi sînt cel mai bun fotbalist din lume. Lumea fotbalului are nevoie de mine şi, de dragul suporterilor mei, nu vreau să mor.

Ronaldo apucă prima paraşută şi sări din avion.

Al doilea pasager, Hillary Clinton, spuse:

- Sînt soţia fostului preşedinte al Statelor Unite. Sînt senator al statului New York şi aproape sigur voi fi următorul preşedinte/următoarea preşedintă al/a SUA.

Hillary apucă paraşuta şi sări din avion.

Al treilea pasager, George W. Bush, spuse:

- Sînt preşedintele Statelor Unite ale Americii. Soarta lumii depinde de mine. 

Mai mult, sînt cel mai deştept preşedinte pe care ţara noastră l-a avut vreodată şi nu pot să las obligaţiile mele în seama cetăţenilor americani dacă voi muri.

Bush apucă paraşuta şi sări din avion.

Al patrulea pasager, Papa de la Roma, spuse celui de-al cincilea, un băieţel de vîrstă şcolară:

- Sînt bătrîn. Mi-am trăit viaţa întru bunătate aşa cum un preot trebuie s-o facă, şi-ţi las ţie ultima paraşută: ai întreaga viaţă înainte. 

La care băieţelul a răspuns:

- Nu te îngrijora, bătrîne… Amîndoi avem cîte o paraşută: cel mai deştept preşedinte pe care l-a avut America mi-a luat ghiozdanul...

Morala istorioarei este că fiecare ţară îşi are preşedintele pe care-l merită.

La fel şi noi cu actuala conducere. 

Nu ştim să ne alegem conducătorii iar majoritatea românilor sunt nişte laşi şi puturoşi. Cu scuzele de rigoare pentru limbajul licenţios, recomand lectura. România are o clasă politică, în ceea mai mare parte, mediocră.

Situaţia va persista atât timp cât voturile se vor duce pe bani, găleţi cu zahăr şi făină sau simpatii de genul celei pentru Iliescu.
Îmi vine in minte cazul cu demisia preşedintelui Germaniei survenită în urma unei declaraţii neinspirate despre activitatea armatei germane în Afganistan. Onoarea alesilor noştrii tinde la 0. La noi, s-au produs lucruri mult mai grave, declaraţii de cârcimă la cel mai înalt nivel, s-a lovit un copil şi românii au am ingnorat aceste semnale. Românii au ceea ce merită!

M-am săturat să mai am polemici pe teme politice, cu cei cunoscuţi, unii chiar persoane foarte dragi. 

Atât timp cât pot să am un trai decent în mediul privat românesc dar şi afară..., m-am decis să încerc a mă folcusa cât mai mult pe viaţa personală. Nu pe politică şi circ. De aceea, sper ca odată cu acest articol să nu mai găsesc motivaţia de-a scrie despre politică.

"Ţeapă" cu puncte de loialitate la Vodafone

Sunt abonat Vodafone de la începutul lui 2003. Devenisem client Conex chiar cu un an înainte cu cartela pre-pay, Kamarad. De atunci am avut o relaţie contractulă onestă, cu plata facturilor fără întârzieri.

Motivul ultimei discuţii, cu cei de la Relaţii Clienti, nu a fost unul tocmai agreabil. Primisem ultima factură pe email şi am dat o geană pe ea. Am remarcat cu stupoare că încep să pierd din punctele de loialitate. După ce că ele se obţin destul de greu (proporţional cu valoarea facturilor lunare exprimate în euro), ei le mai şi "expiră ciclic" dacă nu sunt folosite timp de 36 de luni. Eu NU am fost înştinţat vreo dată de aceast detaliu şi sunt convins că, la fel ca mine, sunt foarte mulţi români.

După cum se observă, luna aceasta m-au "fericit" cu 25 de puncte iar luna viitoare o vor face cu 101 dacă nu le folosesc.

Ultima dată când am folosit punctele de loialitate a fost acum 3 ani. De atunci, am tot acumulat puncte în ideea ca, în momentul în care actualul telefon mă lasă, să-mi achiziţionez altul la preţ mai redus.

Fireşte, valoarea acestor puncte e infimă... (1 euro cent) dar pentru mine e o problemă de principiu. Dacă tot aveau de gând să taie o parte din beneficiu, puteau să trimită măcar un sms sau email (la fel cum o fac când au ceva promoţie să facă). 

Acum, înţeleg şi de ce, de exemplu, numărul de puncte de pe factura tatălui meu nu creşte cum m-aş fi aşteptat (chiar dacă e client de vreo 4 ani).

Faptul că nu am fost înştinţat despre acest detaliu cu "expirarea" punctelor mi se pare un abuz din partea Vodafone. Mă întreb dacă merită să fac o plângere spre Protecţia Consumatorului...

Mai important, cred că e să atrag atenţia şi altor clienti Vodafone, astfel încât să nu păţească ca mine.

FOLOSIŢI-VĂ PUNCTELE DE LOIALIATE ÎNAINTE CA ACESTEA SĂ AIBĂ 3 ANI! RISCAŢI SĂ LE PIERDEŢI!

ATM-urile BRD şi atitudine jalnică a funcţionarilor bancari

În Timişoara, cel mai central ATM BRD se află la agenţia M. Eminescu, aflată la aproximativ 100 metri de Operă. Sediul firmei la care lucrez este foarte aproape de această agenţie şi de obicei retrag bani de la ATM-ul lor. Din păcate, de foarte multe ori ATM-ul e defect sau nu are bani.

În decembrie, într-o zi obişnuită de lucru, aveam nevoie să retrag 250 RON. Merg la ATM, incerc să-i scot şi sunt întâmpinat de clasicul mesaj "suma cerută nu poate fi eliberată". Ok, m-am deplasat la ATM-ul BRD montat la o clădire a Alcatelului în Piaţa 700.

Ajuns acolo... stupoare. Camera de luat vederi era orientată în direcţia opusă ATM-ului, adică spre piaţă.

Încerc să introduc cardul în ATM... Stupize-stupize! Cardul nu putea să intre în fanta sa. Am intrat la bănuieli serioase de bancomat hack-uit şi am renunţat să mai încerc a retrage bani din el. Ulterior, de la un coleg am aflat că acel ATM aşa funcţionează. La mai bine de două luni, am remarcat că aceea cameră de supraveghere era în continuare îndreptată spre piaţă şi mai mult ca sigur era nefunţională. Asta se întâmplă la bancomantul celei de-a doua bănci din România.

M-am întors la agenţia M. Eminescu, unde, la intrare o tanti funcţionară, împreună cu paznicul, se chinuiau să lipească ceva acţibilde pe uşa de la întrare. Am abordat-o pe doamna funcţionară.

    "- Nu vă supăraţi, când alimentaţi ATM-ul?"

    "- ATM-ul are bani."

    "- Doamnă, ce bani are când nu poate să-mi elibereze 250 RON?".

    "- Duceţi-vă înăuntru la casierie şi retrageţi bani!"

    "- De ce să retrag de la ghişeu când comisionul e mult mai mare... 0.5%, minim 2 RON? La suma dată, de la ghişeu, banca îmi lua 2.5 RON. Altfel, la bancomat era doar 0.5 RON (0.2%)".

    "- Nu, duce-ţi-vă că sunt aceleaşi comisioane." Îmi venea să-i zic "doamnă am faţă de prost?". În fine... m-am abţinut şi am mers la ghişeu.

Duduia de la ghişeu, începuse să-şi facă datoria şi să facă formalităţile. Îi spun:

     "- Nu mi se pare normal să fiu obligat să retrag de la ghişeu şi să plătesc comision semnificativ mai mare. Alimentaţi corespunzător ATM-ul.". 

A mai urmat o scurtă discuţie la urma căreia am primit următoarea replică:

    "- Lua-ţi 2 RON să nu vă supăraţi."

Aşa am plecat cu 252 RON de la ghişeu. Practic, mi-a reţinut doar comisionul specific retragerii de la bancomat. Concluzia a fost că dacă tăceam, eram luat de fraier.

Fireşte, suma de doi lei e una infimă, numai că e vorba de principii şi corectitudine. Unul din lucrurile ce mă deranjează cel mai mult e când cineva încearcă să mă păcălească.

Din seria "tăiăm şi apoi măsurăm" - impozitarea programatorilor

"Domnule deputat, e clar că ideea asta aduce bani mulţi la buget, dar e foarte greu de implementat aşa. Aveţi ceva împotrivă dacă o facem cu impozitare zero? Că, după simulările noastre, statul ia şi mai mulţi bani şi ne e şi nouă mai uşor…”. 

Din aceea zi, industria a crescut constant. Programatorii n-au mai părăsit ţara precum migratorii. De la modelul de outsourcing am trecut uşor-uşor la cel de fabrică de soft şi acum urma să facem trecerea către cel de centru de R&D. 

Firma la care lucrez eu deţine deja un centru de cercetare şi dezvoltare iar salariul meu e negociat în valoarea netă. Deci, atât timp cât firma are taraba în Romania (din fericire e firmă romanească) şi sunt angajatul lor eu nu voi fi afectat de o astfel de schimbare. Totusi, industria IT şi bugetul statului vor avea de suferit în urma anulării scutirii de impozit.
Mai jos, voi enumera câteva argumente pentru care o astfel de măsură din partea guvernaţilor ar fi una foarte neinspirată.

Iată câteva articole din ordonanţa conform căreia programatorii nu plătesc impozit. Totuşi, firma plăteşte  pentru ei:

Ordin nr. 250 din 31/05/2004

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 573 din 29/06/2004

Intrare in vigoare: 29/06/2004

privind încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator

Art. 1. - Angajaţii agenţilor economici care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României în conformitate cu legislaţia în vigoare, al căror obiect de activitate include crearea de programe pentru calculator (cod CAEN 7221, 7222), precum şi angajaţii persoanelor juridice române de drept public beneficiază de scutirea de impozit pe venit, în conformitate cu prevederile art. 56 alin. (4) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 

1. posturile pe care sunt angajaţi corespund listei cuprinzând ocupaţiile menţionate în anexa nr. 1; 

2. postul face parte dintr-un compartiment specializat de informatică, evidenţiat în organigrama angajatorului, cum ar fi: centru de calcul, direcţie, departament, oficiu, serviciu, birou, compartiment sau altele similare; 

3. au diplomă de absolvire a unei forme de învăţământ superior de lungă durată, eliberată de o instituţie de învăţământ superior acreditată, având înscrisă una dintre specializările: Automatică, Calculatoare, Informatică, Matematică, Cibernetică, Electronică, respectiv una dintre specializările cuprinse în anexa nr. 2, şi prestează efectiv una dintre activităţile prezentate în anexa nr. 1; 

4. angajatorul a realizat în anul fiscal precedent şi a înregistrat distinct în balanţele analitice, ca urmare a activităţii de creare de programe pentru calculator destinate comercializării pe bază de contract, un venit anual de cel puţin echivalentul în lei a 10.000 dolari S.U.A. (calculat la cursul de schimb valutar mediu lunar comunicat de Banca Naţională a României, aferent fiecărei luni în care s-a înregistrat venitul) pentru fiecare angajat care beneficiază de scutirea de impozit pe venit. 

Deci angajatorul trebuie sa obţină minim 10.000 USD pe cap de "vită" scutită de impozit. Statul îşi lua partea lui din aceşti bani. Pentru fiecare programator statul îşi lua 16% (1600 USD), cam 3,29*1600=5264 RON/an. Pe lună vin 438 RON. Programatorul nu plăteşte impozit, dar angajatorul cotizează cu 438RON la stat pe lună. Pe lângă acest impozit, indiferent de salariul programatorului (ex. 900 euro net) firma mai plăteşte angajatului CAS (pensi si somaj), dar şi CASS aferent brutului programatorului. Deci, din nou, o sumă importantă şi mult mai mare decât o plătesc mai multi angajaţi legal, cu salarii minime pe economie sau puţin peste.
Ce o să oprească angajatorul să declare venit 0 pentru fiecare vacă furajată? Firmele vor găsi o modalitate de compensare faţa de angajat, ele fiind singurele care au de câştigat.

De asemenea, dacă ai terminat una din facultăţile menţionate în ordonanţa mai sus menţionată şi te angajezi în departamentul IT dintr-o firmă oarecare non-software, NU EŞTI SCUTIT DE IMPOZIT. În cariera mea, am trecut şi prin astfel de firme şi chiar dacă eram încadrat ca informatician nu am fost scutit de impozit.

Deputatul Varujan Pambuccian menţionează chiar mai mult de două aspecte foarte importante care vor cântării enorm în efectele luării unei astfel de măsuri, total neinspirate:

"1. Vorbim de o investiţie foarte rentabilă şi nu de o subvenţie.

Din toate datele stânse de la companiile care o aplică rezultă că pentru fiecare leu pe care statul nu îl ia din salariul unui programator, statul câştigă din dările către bugetul de asigurări sociale şi din impozitul pe profit.

2. Vorbim de o măsură care a stabilizat forţa de muncă şi a adus investiţii mari în România.

Dacă în anul 2000 în jur de 70% dintr-o promoţie se angajau, stăteau puţin până îşi făceau un nume cât de cât şi plecau, sau plecau direct după absolvire, acum rata de migraţie este de circa 4%.".

O companie de IT de pe piaţa românească creează locuri de muncă adiţionale. Pe lângă programatorii scutiţi de impozit mai există programatori ce nu se încadrează legal, deci plătesc impozit, mai există personalul administrativ, mentenanţă, femei de servici, şoferi, paznici etc. De asemenea, astfel de companii încheie contracte cu diverse clinici particulare pentru medicina muncii, analize oferite angajatilor, fac team building-uri, etc.

Astfel, daca specialiştii din IT vor pleca, vor pierde doar ei? Mă indoiesc... Ei pierd doar pe moment. Dacă firmele care activează pe piaţa din Romania se vor retrage îşi vor pierde locul de muncă toti membrii personalului conex enumerat mai sus, iar programatorii vor caştiga şi vor trăii mai bine, dincolo de graniţele ţării.

O astfel de măsură nu avantajează deloc Romania, mai ales în condiţiile în care statul a băgat bani în pregătirea şi educarea celor care pleacă din ţară. În principiu, ne sabotăm singuri.

Cea mai proastă alegere e să se scoată reducerea de 16%. IT-ul este pe moment printre singurele (dacă nu singura) industrie cu care suntem cunoscuţi în afară. Printre singurele industrii în care mai avem un cuvant de spus. În rest, am devenit ce se şi doreşte... o economie de consum.

Update 08.11.2010: Iată un motiv în plus pentru care menţinerea măsurii de neimpozitare a programatorilor creează locuri de munca şi aduce bani la buget.

Starea naţiunii, în versuri

Respect!

Lupul paznic la stână

Actualul guvern a patentat tehnica servirii pe sub uşă a tot felul de zvonuri pentru presă, în ideea de-a agita spiritele. Apoi vine cu tot felul cu soluţii mai "blânde".

De ieri, presa, mediul de afaceri, cel bancar dar şi sindicatele se agită cum rar mi-a fost dat să vad în aceşti 20 de ani de tranziţie. Cu ocazia vizitei FMI-ului, guvernul a dat "pe surse" noi enormităţi care agită populaţia: mărirea cotei de impozitare cu 4% dar şi a TVA-ului cu 5%.

Nu mai contează faptul faptul că gurul Isărescu şi alti economişti avizaţi spun NU creşterii acestor taxe. Guvernul defilează înainte, înotând prin incompetenţa membrilor săi.

Mă întreb ce aşteptări de bine mai putem avea când avem ministrul de Finanţe un individ, care în 2010, e complet străin de cum se utilizează un calculator.

Mă întreb cum ar reacţiona Vlădescu dacă ar merge într-o vizită la Bursa de Valori din Bucureşti. Probabil, s-ar uita ca boul la LCD-urile ce afişează cotaţiile.

Ilustrul marinar aflat la cârma ţări declara că nici nu se pune problema de-a accepta mărirea cotei unice de impozitare şi a TVA-ului.

Tot El Presidente afirma la anterioara vizită a delegaţiei FMI că "România va apela la FMI şi după încheierea actualului acord, în 2011". Mulţumesc celor ce au pus botul la tot felul de lupte imaginare cu comunismul, minerii şi Iliescu. Să traiască bine!

Odată cu plecarea delegaţiei FMI sunt tare curios care vor fi consecinţele asupra noastră.

E foarte posibil ca de această dată glonţul să nu ne mai treacă pe la ureche, ci să-i lovească pe români în plin. :-(

Bazar pentru enoriaşi

Joi, în drum spre job mi-a fost dat să văd un lucru ce, oarecum, m-a scandalizat.

Pe gardul biserici din Piaţa Sinaia era o pânză ce anunţa un bazar de haine ce se desfăşura în curtea biserici, lângă casa parohială.

Mă întreb, cât mai durează până când se va repeta o scena biblică, celebră. Aceea şcenă în care Isus, deranjat de negustoria ce se desfăşura în Marele Templu i-a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu, răsturnând mesele şi scaunele: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari".

Nu am nimic cu cei ce vând sau cumpără din magazine second-hand, dar găsesc total nepotrivit ca un astfel de bâlci să se petreaca chiar şi în curtea biserici.

Copilul din Boc

Azi, prim-ministrul a dat în mintea copiilor ce participă la emisiunea Copii spun lucruri trăznite.

La auzul unei astfel de discuţii în şedinţa de guvern, mă întreb ce aşteptări mai putem avea de la aceste mediocrităţi. Pe Oprea, probabil, l-au sfătuit aceiaşi specialişti care au recomandat achiziţionarea avioanelor F-16 second-hand. Dacă avea ceva în cap, Boc ar fi putut să se consulte cu Oprea în particular. Măcar nu se mai făceau amândoi de rahat, încercând să pară ce nu sunt.

Singura mea speranţă e să nu ne ducă de tot în colaps!

Având în vedere că instituţia ANI tocmai şomează în urma unei decizii a Curţii Constituţionale, poate nu ar fi o idee rea ca băieţi de la ANI să ancheteze norul vulcanic să vadă dacă şi-a trecut în declaraţia de avere oxigenul pe care l-a furat Europei.

Lăsând gluma la o parte, cenuşa este combinată cu particule de apa, şi practic dacă un avion ar trece printr-un astfel de nor ar intra vapori cu praf de cenusă în motoare. Temperatura motorului este una foarte ridicată, de peste 1000 de grade Celsius şi apa s-ar evapora instant, iar cristalele de cenuşă s-ar transforma în praf de sticlă. Astfel de particule ar avea un efect foarte abraziv asupra turbinelor motorului.

Iată şi o explicaţie concretă a unui eveniment real întâmplat din pricina norilor vulcanici.

Boc poate experimenta acest efect într-un mod mai simplu. Înainte de-a se urca în maşina personală, poate să toarne o găleată de apă pe parbrizul maşinii, iar apoi să frece parbrizul cu hartie abrazivă.

Apoi, pentru a întelege efectele, trebuie să conducă maşina până la vulcanul Eyjafjallajokull pentru a duce blestemul tranziţiei româneşti.

Ghinionul nostru şi norocul lui Boc e că Islanda e o insulă, iar maşina lui nu zboară.

Alte detali despre o eventuală excursie ce ar face fericiţi mulţi români se găsesc aici. :-)

Ei, au mai multe ouă

Dese ori, organele legi, în loc să fie un exemplu de moralitate şi corectitudine, dau dovadă de mult tupeu şi încearcă să ne demonstreze că ei au dreptul să fie deasupra de legi. 

Ieri, mersesem cu un coleg până la Primărie (Timişoara). Când ajungem lângă primărie, ne atrage atenţia prezenţa unui automobil de la Control Trafic. Era parcată la colţul străzi, pe trecerea de pietoni, la mai puţin de doi metri de indicatorul cu oprire interzisă şi acces interzis; la trei-patru metri de colţul drept al Primăriei şi aproximativ 50 de metri de Catedrala Metropolitană. 

Eu şi colegul ne-am rezolvat problema de la Primărie iar când ne-am întors maşina era tot acolo singură. Fără  a avea măcar luminile de avarie puse.

Cu siguranţă, cei de la ADP care ridică maşini în disperare, nu au văzut-o pe aceasta iar şoferul acesteia a plecat nestingherit. În schimb, zilnic văd cum ridică maşini. Multe dintre ele sunt Dacii vechi... un fel de coteţ pe 4 roţi care dacă nu ar exista programul Rabla ar valora mai puţin decât cuantumul amenzi şi taxei de recuperare.

Domnilor ofiţeri, bugetari sau cum vă mai numiţi, nu aşteptaţi respect şi respectarea legi atât timp cât d-voastră nu sunteţi un exemplu de moralitate şi corectitudine!

Adrenalină la maxim

Uneori, imaginaţia celor care caută senzaţii extreme depăşeşte imaginaţia. 

Făcând ceva ordine prin documentele personale am dat de un link ce imi face placere să-l fac public pe această cale.

Enjoy! :-)

Boc, ciocanul şi secera

"Acum, când întregul popor se pregăteşte să întâmpine prin fapte de muncă marele eveniment din viaţa partidului, unitatea tuturor cetăţenilor ţării reliefează înalta răspundere ce ne revine fiecăruia în parte faţă de destinul nostru revoluţionar." spunea domnul Emil Boc pentru ziarul Partidul Comunist Român din Cluj în 10 decembrie 1987.

Ieri, premierul demis şi reînscăunat a reuşit să ne readuca aminte de vremea în care era parte a aparatului proletar.

Prin această scenă înteleg că tovaraşul Boc vrea să mintă poporul cu televizorul. Cunoaşte un exemplu mult mai celebru, când TVR-ul emitea doar câteva ore pe zi. 

Boc nu face distinţie între televiziunea privată şi ceea publică. De asemenea, uită de televiziunile private ce îi ridică în slăvi partidul: B1 şi 0TV.

El a reacţionat într-un mod bădăran, oricât de mult a încearcat să facă pe elegantul. Întrebat fiind de ce nu s-a dat un comunicat de presă el ignoră şi continuă morala propagandistă. Spune doar ce-i convine. De fiecare dată când guvernul sau preşedenţia au ceva de comunicat chiar şi televiziunile private pe care Boc le atacă sunt la datorie şi îşi fac teraba. Lucru firesc. Nu şi pentru actuala guvernare care aşteaptă să le cadă toată lumea la picioare.

Mă întreb ce urmează... şi cât de mare e tupeul.

ZERO lei

Să facem puţin haz de necaz...

Parcă, trăim mai bine! :D

Astept să-i văd pe manelişti aruncând cu aceste bacnote, fără număr. Poate, îi ajută cu resurse, Nati Meir.